Mi-au căzut sub ochi, absolut întâmplător, câteva secvenţe de la festivitatea udemeristă a decernării „Bradului de Argint”, care a avut loc, cu ceva vreme în urmă, cu prilejul CRU de la Târgu-Mureş. Câtă băţoşenie tipică! Ce mai ţâfne! Mă rog, treacă-meargă, fiecare cu hachiţele lui. Moment în care, „onorat” fiind şi ministrul Culturii actuale româneşti, Kelemen Hunor, candidat şi, probabil, viitor şef al UDMR, am afl at şi care sunt „meritele” nemaipomenite care l-au îndreptăţit să intre în posesia „Bradului”! Cică, auziţi bine, pentru apărarea „pământului natal”! Adică, acel „pământ natal” pe care, tot după un CRU de la Târgu-Mureş, Marko Bela îl îndesa în traistele udemeriştilor care urmau să meargă la Parlamentul Europei. Bruxellesul nu putea fără traista udemeristă!
Şi mai aflăm ceva! De ce tocmai „Bradul” a fost ales de ei drept simbol şi trofeu? Gândul adânc „abscons” ni-l decodifi cau chiar ei. Este vorba despre pădurile grofilor, pe care, în bună parte, urmaşi de gradul al şaptelea le-au dobândit, ilegal de cele mai multe ori, prin încălcări de legi şi de bun-simţ! Iar dacă PD-L şi UDMR (cu care portocaliii guvernează) vor mai rămâne mult la putere, pădurile Ardealului, „coafate” de senatorul Attila Verestoy – „Drujba Carpaţilor” – care, de când a ieşit de sub mâna Elenei Ceauşescu, vorbeşte tot mai prost româneşte – vor încăpea, toate, în mâinile unor năimiţi, ale unor moştenitori de-a şaptea spiţă, nouă, românilor, rămânându-ne doar spinarea de cremene, golaşă, a Carpaţilor! O spun şi scriu de amar de vreme, dar nimeni nu are urechi de auzit şi ochi de văzut. Atunci când se vor trezi guvernanţii români, să nu fie, cumva, prea târziu! Şi ar mai fi ceva! Atunci când Mihai Tatulici şi Realitatea TV au decernat premiile la „Zece pentru România”, printre laureaţi s-au afl at, pe merit, şi maghiari: Boloni Ladislau şi Tompa Gabor, de pildă. Cum se face că, nici măcar o dată, din întâmplare, printre cei onoraţi de struţo-cămilă nu se află vreun român? Exclusivişti, separatişti cum sunt, udemeriştii fac totul doar pentru ei, de parcă nu ar fi cetăţeni ai ţării numite România! Aşadar, printre laureaţi s-a situat şi Kelemen Hunor, ministrul Culturii şi Cultelor, posibil urmaş al lui Marko Bela la cârma struţo-cămilei, şi – de ce nu? – chiar viitor vicepremier, din moment ce calcă pe urmele înaintaşului într-o funcţie care, prin grija PD-L, a lui Traian Băsescu şi a lui Emil Boc, pare să se moştenească prin molipsire. Este momentul să aflăm şi ce porumbel i-a mai zburat din gură, atunci când gândul l-a dus pe culturalul ministru spre şefi a udemeristă. Se ştie că ministrul Culturii este un adept înfocat al aşa-zisului ţinut secuiesc, al autonomiei teritoriale pe criterii etnice, bucuros că, la Târgul Internaţional de Turism de la Budapesta, autorităţile (preşedinţii consiliilor judeţene) din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, au organizat un stand comun, separat de cel al României, tot aşa cum, sub acest „brand”, au procedat şi la Târgul de Turism Romexpo, de la Bucureşti!
Topit de emoţie, Kelemen Hunor declara, în cadrul unui interviu: „Categoric, vom obţine autonomie teritorială!”. Zău? Ia auzi! Cel care se laudă că, timp de 18 ani, a „crescut” alături de Marko Bela, e hotărât, ca ucenic ascultător, să continue opera iredentisto-separatisto- şovino-extremistă şi antiromânească a „maestrului”. Ei, cică, nu mai suportă „uniformitatea” traiului împreună cu românii, aşa că – după Kelemen Hunor – ei „nu mai sunt de acord cu abordarea autonomiei doar ca «zăhărel » fl uturat”. Ei s-au hotărât – aşa declară – să pună piciorul în prag. Cică asta-i „dorinţa sinceră a comunităţii, care nu atentează nici la independenţa, nici la integritatea teritorială şi nici la suveranitatea statului”!
Ei clamează că nu iau nimic de la nimeni! Atunci, cum rămâne cu autonomia teritorială, domnule ministru? De ce, oare, se zbate atâta UDMR să scoată din Constituţie, Legea fundamentală a Ţării, articolul 1: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”?! Asta, doar aşa, de florile mărului?! Pe cine mai păcălesc ei? Şi-i dă înainte cu autonomia Tirolului de Sud, o stupizenie care, în cazul nostru, se potriveşte exact ca nuca-n perete! Stupidele afi rmaţii ale ministrului udemerist au stârnit vii, vehemente reacţii şi comentarii în rândurile românilor, revoltaţi de provocările udemeriste. Nu le redăm aici, dintr-o necesară decenţă şi o reţinere explicabile, tocmai din motivele reale, pe care cu toţii le intuiţi! Se vede că singura problemă serioasă a ministrului Kelemen Hunor şi a UDMR, în criza pe care o parcurgem, nu-i decât autonomia teritorială. Atât! Aşa că acele reacţii au fost perfect îndreptăţite. Cităm, din multitudinea lor, doar una singură: „Când greierele va cânta: «Surke! Surke!», atunci vor avea ăştia autonomie!”. Pseudogreierul să fie, oare, acest Kelemen Hunor?
Din păcate, pe ei, alde Tokes Laszlo, Marko Bela, Kelemen Hunor şi alţii, nu-i interesează, deloc, faptul că oamenii, indiferent că-s români sau maghiari, evrei sau ţigani / romi, nu au ce pune pe masă. Asta-i cu totul altă poveste, altă problemă, pentru cei mulţi, nu pentru cei ajunşi la ciolan. Pentru ei, mahării udemerişti, nu are nicio importanţă că dreptul la viaţă, precum şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi, conform articolelor 22 şi 53 din Constituţie, sunt încălcate! Pe ei, udemeriştii aflaţi la guvernare, îi preocupă, nu criza, nu găsirea unor soluţii pentru ieşirea la liman, ci doar autonomia teritorială! O obsesie! O boală sâcâitoare! Noi, îşi spun în sinea lor, oricum, nu am votat Constituţia României. Aşa că ne permitem s-o încălcăm oricând şi cum vrem! Nu articolele amintite mai sus îi interesează, ci doar demolarea altora: 1 şi 13! Nu sărăcia românilor şi, deopotrivă, a ungurilor îi preocupă, ci cum să demoleze, mai ales, articolul 1 şi să dea brânci Constituţiei. Nicidecum faptul că sunt, românii şi ungurii deopotrivă, şomeri, că au rămas, oameni cu familii, pe drumuri în prag de Sărbători. Ei au în cap şi pe buze doar cuvântul autonomie! Teritorială, bineînţeles! Unii şi-au stabilit chiar şi termene pentru înfăptuirea aberaţiei. Totul, toate demersurile lor se transformă într-o sfi dare a României şi a românilor, a Constituţiei şi a legilor Ţării! Acesta-i adevărul gol-goluţ!
Şi când te gândeşti că, la 19 decembrie 2009, domnul Traian Băsescu, preşedinte al României, îi decerna lui Tokes Laszlo, pus să distrugă cam tot ce-i românesc prin Ardeal, pământ strămoşesc, românesc, înaltul Ordin „Steaua României”! Pentru ce merite, domnule preşedinte, care, la fel ca şi alţi demnitari, îl numeaţi (ce eroare!) pe Tokes „simbol al Revoluţiei”? Aşadar, care sunt meritele? Pentru că, din capitala Ungariei afl at, la Budapesta, cerea, tocmai la 1 Decembrie, Ziua Naţională a României (pe care el o consideră zi de doliu!), autonomie teritorială pe criterii etnice? Pentru atentatul la Constituţia României? Pentru dorinţa lui arzătoare de a deveni maghiara a doua limbă oficială în stat? Pentru că româna, pe care refuză să o înveţe şi s-o vorbească unii etnici de-ai lui, îl deranjează la culme? Nu aveţi suficiente dovezi şi motive, domnule preşedinte, să-i retrageţi, cum s-ar cuveni, Ordinul „Steaua României”?
Aşadar, Kelemen Hunor în locul lui Marko Bela? Posibil! Nu poţi, însă, să nu te întrebi, ca ardeleanul: „Oare cine va fi mai rău – dracul, sau tatăl lui?”.
