În general m-am obișnuit de ani de zile cu atitudinea duplicitară a grofilor de viță nouă ce au răsărit în ținuturile unde pe vremuri strămoșii lor erau stăpâni absoluți peste oameni indiferent de limbă sau nația de care aparțineau.Cuprins de fervoare mistică, premierul Ungariei Viktor Orbán spunea odată că ”Transilvania este un loc de cult pentru noi și că a veni aici nu înseamnă doar o excursie turistică”

Despre Tamás Sándor mi-am spus părerea și într-un alt context. De ani de zile mă uit cum, manipulând atâta lume, reușește să prospere și să opuleze (de la opulență) într-o zonă săracă, în spiritul imnurilor identitare ce cuprind acele rugăciuni sacrosante adresate divinității spre ajutorarea neamului său atât de greu încercat în ultimul secol.

Călare sau per pedes (sau mai bine zis per-jeepus sau per-suvus, că doar n-o fi atât de imbecil să meargă pe jos mai mult de 50 de metri de la jeepul sau de la suvul pus la dispoziție) înconjurat de politicieni asemeni lui sau de figuranți ambulanți ce încearcă în mod arhaic să arate prostimii în mod hiperbolic grandoarea unei lumi pierdute în negura istoriei, precum și prestațiile sale actoricești remarcabile cu ocazia înmânării acelor drapele secuiești fiecărei comunități sărăcăcioase din zonă, discursurile naționaliste omniprezente la toate adunările publice mai de soi sau mai arhaice sunt arhicunoscute.

Deunăzi însă în cadrul unei dezbateri televizate la DunaTv (24 ianuarie 2012 emisiunea Közbeszéd) a arătat că este un discipol demn de personalitatea lui Tőkés László. Pe lângă faptul că nu respinge ideile mentorului său privind reprezentarea proporţională a minorităţilor în Parlament, specificând faptul că această idee ar fi trebuit totuși dezbătută cu ceilalți actori politici maghiari, el    cochetează cu ideile privind reprezentarea etnică indiferent de rangul unei persoane dând ca exemplu Tirolul de Sud unde pe baza proporţionalităţii etnice funcțiile publice – nu numai un post de profesor, dar chiar și pentru femeia de serviciu de la o grădiniță – sunt reglementate, cine și în ce proporţie le ocupă.

O altă idee care a răzbătut este cea a celei mai importante investiții care s-a făcut în ultimii 20 de ani în Secuime și anume recondiționarea a peste 220 de km de drumuri care ar fi o arteră vitală a ținutului de la Chichiș până la Reghin. Deci dacă recondiționarea unor drumuri poate fi contabilizat ca cea mai mare investiție în ultimii douăzeci de ani, cred că e clar cum stăm cu prosperitatea cetățenilor zonei.

Dar ce mi-a atras în mod special atenția a fost șirul următor de fraze:

” În schimb există un alt lucru extrem de important pe care aș dori să-l spun. Aceasta este o problemă de spirit (de atmosferă). Recensământul s-a terminat la sfârștiul lui noiembrie. Rezultatele acestui recensământ arată că s-a inversat o tendinţă veche de un secol, și pentru prima oară după o sută de ani procentul maghiarilor a crescut și pentru prima dată după 100 de ani procentul românilor a scăzut. Acesta este un lucru extrem de important, și în această problemă putem înregistra și include mulți ani, decenii de muncă și tot aici aparțin și investiţiile publice puse în aplicare pentru creșterea standardelor calitative de viaţă.”

Prima oară am crezut că am halucinații!

Este extrem de important faptul că procentul românilor, și așa foarte mic în zonă, a scăzut și cel al maghiarilor a crescut urmare unei munci de ani, de decenii.

Și am stat să mă întreb, oare despre ce fel de muncă vorbește acest grof? Și când a început această muncă de decenii. Suspiciunea mea este că munca aceasta a început în 22 decembrie 1989 când mulțimea dezlănțuită a bătut o grămadă de polițiști majoritatea români și poate ca element psihologic de presiune a fost și uciderea a 7 dintre ei. Deci moartea tatălui meu a reprezentat începutul unui nou trend!

Dar totuși nu am putut să-mi dau seama despre ce fel de muncă este vorba. Și mai ales ce legătură ar avea scăderea proporționalității românilor cu creșterea standardelor calitative de viață.

Această satisfacție nereprimată a grofului de viță nouă Tamás Sándor este până la urmă cel puțin idioată pentru-că nu arată decât faptul că demagogia populistă naționalistă nu poate acoperi un adevăr trist și cutremurător în cele din urmă. Pauperizarea zonei a adus beneficii proporțional etnice zonei prin creșterea procentului de maghiari, dar acest lucru nu acoperă cu nimic scăderea vertiginoasă a numărului de cetățeni români și maghiari în ansamblul celor două națiuni.
Subiectul pericolului reprezentat de distanța mică la care se află de centre industriale puternice ca Brașov sau București și a românizării municipiul Sfântu Gheorghe a fost pe tapet mulți ani de zile și abia de curând s-au mai liniștit maghiarii în această privință:
Kiss Tamás cercetător la Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naționale din Cluj Napoca a afirmat că:

Între 1992 şi 2002, numărul maghiarilor din România a scăzut cu aproape două sute de mii, dar acum proporţia scăderii maghiarilor din Transilvania s-a oprit, ceea ce înseamnă că, în comparaţie cu anul 2002 rata nu a scăzut în Transilvania.Cred că temerile celor din Sfântu Gheorghe sunt nefondate. Tendinţele nu arată spre direcția românizării, de fapt, e chiar invers deoarece o parte din români, în special tinerii sunt în scădere în oraş chiar de aceea că Brașov respectiv București sunt foarte aproape. Dacă ne gândim  ce poate începe un tânăr român într-un mic oraș majoritar maghiar, mai degrabă funcţionează în sens invers, ei părăsesc municipiul Sfântu Gheorghe.

Totuși cercetătorul maghiar este contrazis de datele preliminare ale recensământului din 2011.
Conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2011, față de 2001 populația maghiară a scăzut cu aproximativ 194.000 de locuitor însă păstrând per ansamblu o proporționalitate de 6,5 la sută în scădere nesemnificativă cu 0,01% față de precedentul recensământ.
Populatia de etnie maghiară deține majoritatea în judetele Harghita (84,8%) si Covasna (73,6%). Astfel în județul Covasna trăiesc 151.787 maghiari și 45.560 de români iar în județul Harghita 258.615 de maghiari și 40.431 de români.
Datele provizorii pot fi consultate aici.

	25 ianuarie 1948	21 februarie 1956	05 ianuarie 1977	07 ianuarie 1992	18 martie 2002
Covasna	157.166	172.509	199.017	233.256	222.449
Harghita	258.495	273.964	326.310	348.335	326.222

Faptul că Tamás Sándor consideră creșterea proporționalității maghiare în zonă ca un lucru extrem de important dovedește cât de primitiv poate fi în gândire acest politician demagog. Ce se mai poate vedea din datele recensămintelor este că în județul Covasna de fapt numărul maghiarilor a scăzut cu 0,02% față de ultimul recensământ, oricum procentajul acestora nu s-a schimbat cu nimic față de acum 10 ani indiferent dacă în urma finalizării datelor recensământului o să mai existe mici diferențe. Dar groful Tamás Sándor are o obsesie cu procentajul românilor care musai trebuie să scadă.
De parcă acest lucru ar duce la creșterea numărului maghiarilor din România. Realocarea oamenilor dintr-o zonă în alta nu poate duce în nici un fel la creșterea standardelor calitative de viață, cu atât mai mult cu cât realocarea este etnică și nu aduce cu ea nici un capital financiar în plus.

Dar de, chelului îi trebuie tichie de mărgăritar sau mai bine zis groful la moșie curată din punct de vedere etnic visează!

 

Satisfacția nereprimată a grofului de viță nouă Tamás Sándor – Viata ca o prada