Corespondenta de la New York de Grid Modorcea
Topurile anului 2012
In aceste zile de sfarsit de an, cand si Domnul si-a scuturat pletele de nea deasupra New York-ului, toate ziarele prezinta topuri ale anului care a trecut, topuri de frumusete, de bauturi si mancaruri, de povesti, de orase, de statiuni, de meciuri, de spectacole, de transport, de crime, de boli si morti. Am vazut si topul celor mai urati oameni, ca si topul celor mai prosti si mai mari gafisti. Cred ca si romanii ar avea aici o lista lunga.
Cele mai atractive sunt topurile de filme, foarte larg comentate si ilustrate. Nu e publicatie, in frunte cu megaziarul “New York Times”, sa nu dea un Top al celor mai bune filme, al celor mai buni actori, scenaristi, operatori etc. Aceste topuri anunta, evident, apropiatele premii Globul de Aur si pregatesc deja premiile Oscar.
Cand scriu aceste randuri, dupa ce am iesit de la Fitness, am mers la Starbucks, unde am baut o cafea, am mancat doua banane si am citit “New York Times”. Domina topul cu filmele propuse de ziar pentru Best Picture al anului.
Iata cateva clasamente:
Box Office Top 5
The Hobbit: An Unexpected Journey
Jack Reacher
This Is 40
Rise of the Guardians
Lincoln
Cele mai populare filme (topul cititorilor)
Les Misérables
Django Unchained
The Promised Land
Silver Linings Playbook
Lincoln
Propuneri Oscar
The Master
Zero Dark Thirty
The Hobbit
Topul criticilor ziarului
Les Misérables
Django Unchained
West of Memphis
Mai sunt vehiculate si filmele Skyfall, Argo si Twilight Saga, care se afla si pe piata romaneasca si pe care le-am comentat anterior.
Tot azi am primit de la Asociatia Film Romania topurile sale. In Romania, primele zece locuri sunt ocupate numai de filme americane, printre care si acestea din urma.
Intr-un editorial cu titlul La ce le folosesc romanilor filmele americane?, vorbeam despre slaba aderenta a romanilor la filmul american si aratam cauzele. Desi topul le plaseaza pe primele locuri la audienta, nici un film american nu a depasit 400 de mii de spectatori intr-un an, o cifra pe care in America orice film o realizeaza intr-o zi de la premiera. Pana la a atinge fatidica cifra de un milion de spectatori, mai va. Aceasta cifra, in comunism, o depasea si cel mai prost film romanesc, ba chiar si sinistrele / propagandistele filme de montaj, fiindca salile se umpleau cu elevi si soldati!
In lipsa acestei practici “tovarasesti”, filmul romanesc e pe dric. Insusi Tudor Giurgiu, un fruntas al Noului Val, ii mai da 2-3 ani de convalescenta. O dovedeste si topul anului 2012. Filmul romaneasc e departe de a atinge cifra “magica” de o suta de mii de spectatori. Filmul cel mai vazut a fost Despre oameni si melci, cu 64 de mii de spectatori. Cu tot tam-tam-ul, Dupa dealuri nu l-a depasit, o scuza fiind termenul mai mic de difuzare (3 saptamani fata de 8). Desi filmul lui Mungiu a avut un deviz cat zece din celelalte filme romanesti la un loc (a obtinut cea mai mare finantare de la CNC), el este sanctionat de spectatori, care refuza sa primeasca un mesaj impotriva monahismului romanesc, acuzat de practici necurate si de crima.
Vinovatia regizorului se arata si prin faptul ca si-a plimbat filmul peste tot, n-a avut curajul sa se confrunte cu publicul din Romania, iar cand a facut-o prima oara, la Vaslui (la EuroCinema Silver Mall, prezenta – 50 de persoane), a fost fluierat, iar protopopul de Vaslui si alti spectatori l-au taxat drept “o rusine” (vedeti video). La Bucuresti, premiera a fost realizata cu perdea, in cadrul evenimentului “Les Films de Cannes a Bucarest”, sincron cu proiectia de la “Patria”, care a fost ratata din cauza calitatii subtehnice a filmului, primit tot cu un val de “huo-rusine”. Pe IMDb e trecut cu premiera in Rusia!!! Nu ne mira ca o comedioara romantioasa, fara pretentii, precum Minte-ma frumos, productie MediaPro, are mai multi spectatori decat Dupa dealuri.
Desigur, topurile sunt un criteriu stiintific, mai ales in America, unde statistica este la sange, nu se greseste cu un spectator macar. Ramane de discutat in ce raport sta audienta cu valoarea unui film sau altul, dupa cum ramane de discutat in ce raport sta valoarea unui film cu premiile pe care le obtine. Aceste probleme, cei interesati le pot gasi analizate pe larg, la obiect, in volumul nostru Dictionarul critic.
