În faţa celor mai mulţi politicieni – nu oameni politici ! – şi a clientelei lor, România Mare a fost (aşa cum se răspândise în epocă vorba “Noi am făcut-o, noi o bem”), parcă, o moşie a îndestulărilor şi destrăbălărilor, festin la care ticăloşii noştri au poftit, nu fără interes personal, cohorte de străini versaţi în viclenii. Când a venit, inevitabil, anul negru 1940, mulţi se vor fi întrebat: Cum de s-a ajuns aici ?, uitând propriile vinovăţii şi responsabilităţi. După care, încheindu-se al doilea carnagiu mondial, a urmat uriaşul şi îndelungatul “accident” istoric al comunismului, cu dezastrele şi trădările lui, atenuate numai de împlinirile datorate efortului celor mulţi, ataşaţi pământului şi neamului lor, peste capul zeloşilor şi al halebardierilor regimului. A venit apoi Revoluţia furată din decembrie 1989, care a declanşat “tranziţia” spre… necunoscut, cu “transparenţe” de uşi închise, cu democraţie strigată prin toate discursurile, dar rămasă fără acoperire, cu o economie care se redresează în “macro” dar se află în cădere liberă pentru omul de rând, cu demnitari care “se sacrifică” înălţându-şi vile cât mai somptuoase sau extravagante, cu corupţie dar fără corupţi, cu “Stat de drept” în care poţi fi zdrobit cu dreptate cu tot etc, etc. Sunt realităţi care pe oameni ca dl Mogâldea i-au decis să înfrunte riscul şi să vorbească !
Corupţia în România de Ioan I. Mogâldea
Editura Mica Valahie
Cartea poate fi cumparata si in format electronic de la Elefant.ro
În loc de prefaţă
Informaţia dată şi opinia exprimată de un martor ocular, cunoscător direct, uneori trăitor al evenimentului, au importanţa lor pentru restabilirea adevărului istoric. Mai ales atunci când martorul este un om instruit, aflat în postura de a înţelege ce vede şi ce i se relatează şi mai are şi darul de a exprima cu fidelitate şi clar cele văzute, auzite, citite.
Domnul Ioan I. Mogâldea, învăţător de profesie, este unul dintre eroii aviaţiei româneşti de bombardament din cursul celui de al Doilea Război Mondial, participând – pe cele două fronturi -, conform carnetului de bord, la nu mai puţin de 139 de atacuri aeriene (record pentru aviaţia româna de bombardament) şi fiind decorat cu numeroase ordine şi medalii, printre care menţionăm numai două – cele mai înalte -, Virtutea Aviatică şi Crucea de Fier cl. I !
Desigur, ca orice lucrare de memorialistică, mai ales din cele cu “bătaie” până în contemporaneitate, şi volumul de faţă rămâne cu subiectivismul ei, de autor, dar ea trebuie cunoscută în interesul stabilirii adevărului. Pentru că nimeni nu este unic “purtător de adevăr” şi o informaţie în plus, o judecată în plus pot fi adesea decisive în reconstituirea adevărului.
Hotărându-se să “vorbească” în aceste vremuri de mare cumpănă pentru Ţară, şi la o vârstă care nu l-ar mai putea expune mult timp “vendetei” celor vizaţi, dl. Mogâldea, trăitor şi fidel “receptor” al atâtor evenimente, are un stil direct, fără menajamente. Este foarte posibil ca multe din informaţiile sale să aibă valoare de unicat – şi aceasta este cu atât mai important.
Desigur, destule informaţii sau opinii ar avea nevoie de susţineri documentare, dar autorul nu mai are nici timpul şi nici forţa să o facă. Rămâne datoria istoricului să controleze în biblioteci şi arhive valoarea unor asemenea informaţii.
Cartea aceasta de memorii şi opinii se citeşte cu mult interes, practic nu se lasă din mână până la ultima pagină. După care vine munca istoricului pentru confirmări, coroborări, judecăţi în efortul de restabilire a adevărului, la care autorul şi-a adus o contribuţie, fie ea cât de mică.
Cartea se adresează cu deosebire tineretului, în care şi autorul şi noi toţi ne punem toate speranţele în asanarea morală a unei ţări în care trădările, multe la “vârf, s-au ţinut lanţ după împlinirea marelui ideal naţional în 1918, agravate încă şi amplificate după dispariţia ultimului – poate singurul – om de stat român al acestui secol, Ion I. C. Brătianu.
În faţa celor mai mulţi politicieni – nu oameni politici ! – şi a clientelei lor, România Mare a fost (aşa cum se răspândise în epocă vorba “Noi am făcut-o, noi o bem”), parcă, o moşie a îndestulărilor şi destrăbălărilor, festin la care ticăloşii noştri au poftit, nu fără interes personal, cohorte de străini versaţi în viclenii. Când a venit, inevitabil, anul negru 1940, mulţi se vor fi întrebat: Cum de s-a ajuns aici ?, uitând propriile vinovăţii şi responsabilităţi. După care, încheindu-se al doilea carnagiu mondial, a urmat uriaşul şi îndelungatul “accident” istoric al comunismului, cu dezastrele şi trădările lui, atenuate numai de împlinirile datorate efortului celor mulţi, ataşaţi pământului şi neamului lor, peste capul zeloşilor şi al halebardierilor regimului. A venit apoi Revoluţia furată din decembrie 1989, care a declanşat “tranziţia” spre… necunoscut, cu “transparenţe” de uşi închise, cu democraţie strigată prin toate discursurile, dar rămasă fără acoperire, cu o economie care se redresează în “macro” dar se află în cădere liberă pentru omul de rând, cu demnitari care “se sacrifică” înălţându-şi vile cât mai somptuoase sau extravagante, cu corupţie dar fără corupţi, cu “Stat de drept” în care poţi fi zdrobit cu dreptate cu tot etc, etc. Sunt realităţi care pe oameni ca dl Mogâldea i-au decis să înfrunte riscul şi să vorbească !
Desigur răspunderea pentru conţinutul cărţii aparţine autorului ei, în exclusivitate.
Editorul, hotărât să dea la iveală orice mărturie, opinie şi reflecţie menite să conducă la restabilirea adevărului istoric, îşi face doar o datorie profesională faţa de căutătorii acestui adevăr.
Editorul
Motto: “Rari sunt timpii când omul poate gândi cum vrea şi vorbi cum gândeşte!” – Tacitus – Anale
Din partea autorului
Mare şi totală dreptate a avut un bun psiholog al gândirii mulţimilor, ilustrul istoric al antichităţii romane Cornelius Tacitus, atunci când a afirmat că: “Rari sunt timpii când omul poate gândi cum vrea şi vorbi cum gândeşte!”.
Aşa încep Analele sale în traducerea profesorului Munteanu de la Liceul “Andrei Şaguna” din Braşov, făcută în secolul trecut.
Este foarte adevărat că Tacitus, fiind Princeps Senatus Romanorum, îşi putea permite să afirme fără teamă adevărul exprimat mai sus.
Mie însă mi se potriveşte mai bine răspunsul pe care un senator roman i l-a dat lui Caius Iulius Caesar. Este cunoscut faptul că atunci când Iulius Caesar a trecut Rubiconul cu armata, toţi senatorii au fugit din Roma la Farsala, în Epir, la armata lui Pompeius. În Roma a rămas un singur senator, şi când Caesar l-a întrebat: Unde sunt senatorii, acesta i-a răspuns: Au fugit de frica ta, fiindcă ai călcat legea şi ai venit cu armata împotriva patriei!
– Tu de ce n-ai fugit?
– Zilele care mi-au mai rămas sunt aşa de puţine încât nu merită să mă mai tem că le voi pierde!
Tocmai această replică, a acelui senator, m-a îndemnat şi pe mine să arăt adevărul – aşa cum a fost, mai bine zis cum l-am văzut eu – generaţiilor de înstrăinaţi care conduc astăzi poporul român cu ajutorul şi din îndemnul străinilor din ţară şi din străinătate – duşmani dovediţi ai poporului român prin acţiunea lor distructivă.
Duşmanii neamului român s-au servit întotdeauna de unelte româneşti corupte, pentru ca românii să aibă pe cine înjura, acesta fiind singurul mod de protest la români.
Autorul
Gasiti o prezentare in detaliu a cartii eroului aviator Ioan Mogâldea la Google Books
Cartea poate fi procurata si de la Coruptia in Romania – Ioan I. Mogaldea – CorectBooks