Fotocartea Cristinei Nichituş Roncea, “Părintele Justin Mărturisitorul”, apărută în condiţii grafice excepţionale la Editura “Mica Valahie”, prilejuieşte o călătorie prin lumea ortodoxă românească, aducând un îndreptățit elogiu Părintelui Justin Pârvu.

Îndumnezeirea unui gând

Nu am crezut niciodată că va fi așa de greu să scriu despre o carte. O carte ca un carusel  de imagini care te poartă tot timpul într-un peisaj interior aproape fantast, dar neted, în centrul căruia un ochi expandat adună din lume imagini, întâmplări, după o logică doar aparent arbitrară, apoi le trage înăuntrul fiinţei tale, într-o zonă la fel de aparent arbitrară, prinzându-le într-un joc interior, deloc lipsit de inocență. Astfel, Cristina Nichituș Roncea aduce din lumea de afară un personaj, un monah grav și misterios, îmbrăcat în negru, şi-l pune pe scaun, lângă viața ta, în viața ta, continuă o întâmplare şi face pasienţe cu ea. Un fel de rapt, de apropiere interioară a celorlalţi, care funcţionează ca paleativ personal al sfințirii, în fapt, al îndumnezeirii unui gând.

„Unii, sărmanii oameni, trăiesc  creștinismul căldicel, de aceea nu văd lupta.”  – Părintele Justin Pârvu

Astfel, acest joc viu, îndepărtat, dar totodată așa de aproape de sufletul nostru în care ne atrage efectiv Cristina Nichituș Roncea, vine din nevoia noastră de a păstra ceva din lucruri, senzaţii şi întâmplări, iar prin ele, ceva din sinele nostru risipit pentru alții. Jocul de a-i îngloba înăuntrul tău pe ceilalţi şi de a-i zidi într-un prezent încremenit este dorința,  zvâcnirea visării umane despre Dumnezeu, despre trecere şi destrămare, un joc practicat cu încăpățânare şi sete de cunoaștere. Jocul de-a zidirea vine din constatarea limpede că lucrurile se metamorfozează uşor în cu totul altceva, capătă proporţii universale sau se dizolvă în percepţia subiectivă a momentului, aruncându-te din dumnezeire în „irealitate“, cuvânt cu o încărcătură ameninţătoare, ca şi oriunde. Tăcerea unei fotografii poate schimba conturul lucrurilor sau face să dispară semnificaţiile obişnuite ale lucrurilor, instaurând asociaţii insolite, producând turbulențe în ideea de a vrea să știi. Pe când gesturile, chipurile, întâmplările gravate pe hârtie generează pe nesimţite altfel de senzaţii perceptuale. Lumea este un teritoriu inconstant, friabil, înşelător, în care pândește senzaţia de frig, de înec.
„Sigur că sunt vremurile acestea înspăimântătoare, pentru că și noi suntem supuși firii căzute și, de aceea, nu noi, ci firea omenească din noi se teme, dar aceste greutăți ce sunt puse înaintea noastră sunt spre rezistența și întărirea sufletului nostru“, spunea odată cel despre care ne povestesc fotografiile Cristinei Nichituș Roncea. Pentru că Părintele Justin Mărturisitorul vorbea cu detaşare și înțelegere despre aceste surpări ameninţătoare ale lumii înconjurătoare.

A zidi într-o fotografie

Lucrurile cele mai mărunte, detaliile, pioșenia oamenilor imortalizați pe stradă, în cadrul unei festivități religioase: o bisericuță la poalele unui munte, Părintele Justin cu o cruce de mână amintind despre „lepădarea de sine”, prin purtarea și puterea crucii, îți aduc tristeţea, adică zona de „umbră în care totul se amestecă“, neliniştea care te aruncă în nesfârșite şi obositoare proiecţii interioare în care sinele se pierde, se dizolvă. Și totuși, în albumul Cristinei Nichituș Roncea, monotonia și tristeţea sunt suportabile, ca un compagnon care nu te sâcâie, ba chiar pot fi controlate sau măcar ţinute la distanţă, amăgite. Zidirea cuiva într-o fotografie tocmai asta înseamnă.  Iar Cristina Nichituș Roncea îl prinde într-o imagerie bogată, construită cu o minuţie de o consecvenţă aproape delirantă (un delir la rece), deconstruită cu aceeaşi minuţie şi fineţe a observaţiei pe măsură ce ni-l arată şi ni-l povesteşte astfel, cu smerită admirație, pe Părintele Justin Mărturisitorul. Și chiar și ea a rămas prinsă pentru totdeauna în alegerea de a se zidi, la rândul ei, în această poveste.

„Credința te învață să fii bun”

„Poți să fii mai fericit prin simplitate, străduindu-te să îndepărtezi influenţele nefaste, să te bucuri de frumuseţea din jur, pe care o găseşti în natură, dar şi în oameni. Credinţa te învaţă să fii bun şi astfel ajungi să fii fericit prin tine însuţi, fără să aştepţi neapărat ceva de la cei din jur”, mărturisea undeva, de curând, Cristina Nichituş Roncea. Și, spre invidia mea totuși neranchiunoasă, prin acest album fabulos ea a reușit asta!

George Lixandru

Obștea Mănăstirii Petru-Vodă a început pregătirile pentru comemorarea a doi ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui arhimandrit Iustin Pârvu, la eveniment, care va avea loc pe data de 13 iunie, fiind așteptați să participe peste 10.000 de credincioși din întreaga țară. La slujba de pomenire vor fi prezenți înalți prelați ai Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Sursa: Ziaristi Online