O stafie umbla prin Europa - stafia moldovenismului. ANALIZA: Basarabia, de la KGB la Soros si inapoi - Ziaristi OnlineZiaristi Online

O stafie umbla prin Europa – stafia moldovenismului. ANALIZA: Basarabia, de la KGB la Soros si inapoi

Se cauta o “teara” pentru Academia de Stiinte

In loc de motto.

De la facerea lumii si pana la 16 (28) mai 1812, interfluviul Nistru-Prut constituia parte indispensabila a unei Tari, a unui Neam. Prin urmare, d’aci suntem!

In loc de prefata.

Lucrarea „Manifestul Partidului Comunist”, scrisa de fondatorii comunismului stiintific K.Marx si Friedrich Engels si publicata prima data la Londra, in 21 februarie 1848, incepe cu o celebra fraza: „O stafie umbla prin Europa – stafia comunismului”. Pentru indigenii din ex-republica sovietica socialista Moldoveneasca (RSSM) – fiica nelegitima a „tatucului” popoarelor intrunite sub steag rosu, nascuta la 2 august 1940, o alta stafie revine la Chisinau – stafia „moldovenismului”. Aici scoala „fratelui mai mare” – la batutul apei in piua unsa in prealabil cu xenofobie anti-romaneasca, e completata cu invatatura tov.A.Hitler privitor la minciuna: pesemne, cu cat aceasta e mai deochiata, cu atat e mai credibila. Malefica fantoma (a.2013) nu tine cont de moralitate, inlocuind-o cu viloenta si tradare, ba se mai vrea stapana nu doar peste „falnica” republicuta, ci simplu de tot, peste „Teara Maldovei”.

Multime de autoritati fac consistent referinta la o iluzorica Moldova, dar nici una nu vine sa recunoasca ca Tara e sfasiata.

Iresponsabila conjunctura e absorbita din domeniul science-fiction-ului, avand o perfecta corespondenta cu expresia populara „sa vezi si sa nu crezi”. Fara pic de gena, “unsii la domnie” utilizeaza angro artefactul – actiune ce conduce la un rezumat bicefal: 1. A renascut cumva statul Moldova – dar bastinasii nu stiu. Inseamna ca vestea nu-i adevarata. Si atunci, rezulta ipoteza a doua – 2. Chisinaul se afla in plina epoca coloniala. Ceea ce pare mai verosimil.

***

Inainte de nasterea, chipurile, a democratiei, RSSM reprezenta progenitura bolsievica a exportului de revolutie – realmente, o “libera” incarcerata. Cu sufletul la gura, elementul pur local era in asteptarea eliberarii de sub jugul “fratesc“. Proclamarea Republicii Moldova ca stat suveran, independent si democratic, la 27 august 1991, punea punctul in tragedia seculara a unei parti din poporul moldovean sfartecat. Plin de sperantele firesti ale progresului, fenomenul preceda reintregirea natiunii dispersate. Paradoxul prelungeste, insa, nenorocirea – balanta zodiacala alege separatismul; pentru care pacate?

Urmeaza pasul inapoi: mult ravnita unire n-a triumfat pe ulitele Chisinaului. Sensibilitatea etniei, integralitatea teritoriala si umana a Patriei, nu i-a deranjat pe inteleptii deputati ai timpului. Tentatia de a decreta propria domnie prevaleaza cu brio conceptul sfintei datorii fata de Istorie si Neam, chiar cu riscul de a-si asuma culpa colectiva. Fluctuatiile din atmosfera politicului – doldora de egoisme sau incompetenta,  inclina rasunator din murdar spre ne-curat, abandonand totalmente economia si cetateanul. O “stralucire” deformata, asemanatoare unui banal stil barocco, se asterne exuberant pe valea Bicului si ceva intunecat, dichisit in vesmintele unei ieftine propagande, ne coboara instant sub nivelul Actului din 27 martie 1918. Din care motive, oamenii si-au luat lumea in cap, plecand clandestin la negru in strainatate (statistica oficiala ii plaseaza la rubrica „turisti” – pana la urma, tot gastarbeiteri se cheama).

Mai mult, pseudo – „suverana si indivizibila” formatiune se dezice de radacini, grabindu-se a se declara „cel de-al doilea stat romanesc[1], ca ulterior sa-si atribuie, ne-rugat, nominatia „Moldova”. Ce fel de “stat“, cu natiunea ignorata in ‘sprezece fragmente? Dovada peremptorie ca machiavellista formula „Divide et impera” a invadatorilor a patruns adanc in Valahia Orientala, rupta de la matca. Ori, in lumina inversiunilor angajate, un “al doilea stat romanesc ” mai degraba poate fi recunoscuta Transnistria, creata la 12 octombrie 1924, care si este prima din fiicele nelegitime ale „tarului” rosu pe meleaguri mioritice.

Prin exploatarea eronata a notiunii de “teara” – inca conjugata la dimensiunile Cheseneului lui Acbas[2] , “slugile boborului” pretind a se prezenta pe arena mondiala sub steagul unei fantasmagorice Moldove. Sa ne imaginam discutia ocazionala a unui / uneia oficial din Chisinau, aflat intr-o anevoiasa calatorie peste hotare. Ce raspunde la intrebarea despre tara de provenienta? Cum ar fi: De unde vii, jupane? Dumnealui/ Dumneaei: D-apoi, de colo, din „Teara Maldovei”.

Induiosat peste masura de dulcea nostalgie, posesorul suveranitatii nationale sustine acordul puterii cu Satan, prin care lumea toata recunoaste ca „regele nu e gol”, adica „Moldova” exista. Autoritatile centrale / locale – si toti ceilalti la o mana, aspira un entuziazm debordant, fiecare atasand trufas la titlu indicativul „a / al / din Moldova”. Coplesitoare din calea-afara e denigrarea parvenita de la mass-media, care apasa imens pe rana deschisa, amplificand denominatia pana dincolo de obraznicie. De jur-imprejur nici pomina de Australia, caci daca e vre-un ziar, numaidecat e botezat “Moldova Suverana”; un post de radio – “Moldova”; post TV – “Moldova-1”; cu deosebita ravna se traseaza conturul pe harta sau se expun naratiuni in manuale / ghiduri / enciclopedii despre “Maldova de langa Straseni” … Nu ajung semne de intrebare, messieurs.

Rationamentul la care conduc halucinantele judecati e aprioric deliberat, dar, intr-o gluma, ne-am da si noi cu parerea: in sfarsit, stimate cititorule, s-a infaptuit; Tara Moldovei, vechea Poarta a Crestinatatii, a reinviat. Slava Domnului.

Cine are indoieli,  sa se adreseze la Biserica Ortodoxa… din Moldova[3], chit ca acolo obiectivul tinteste ditamai „Intreaga Moldova”. Aleluia.

Printr-un concurs nefavorabil de imprejurari, “feeria” deplina s-a statornicit in „statuletul” din patrulaterul vicios, desemnat de satele Durlesti, Ghidighici, Colonita si Razeni – cogeamite spatiu al vitalitatii noastre. Desi in vremea lui Stefan cel Mare, Tara se intindea de la Carpatii Rasariteni si pana la Nistru, iata-o astazi limitata de “limitati” la mosia comunei Bacioi.

Un sfat pentru necredinciosi: nu grabiti a va face cruce, dar nici e gluma chestia. Contrar aparentelor stupide, nimeni si niciodata n-a pus ideea de fructificare a Tarii. Iar o vorba inteleapta spune: Qui non negat, fatetur (Cine nu neaga, recunoaste). Mizerabila indeletnicire obisnuieste cetateanul cu novatia ca, dupa teritoriu, “Maldavia” cuprinde exact atat, cat ne permite cotropitorul. Cu alte cuvinte, degenerarea invinge, respectiv, dispare in neant necesitatea refacerii Patriei rastignite.

Cine, daca nu noi, ii va purta de grija?

In context, extrem de dureros e faptul ca impertinenta masinatie e antrenata, bine merci, tocmai de institutia menita a contracara fictiunea. Insasi Academia de Stiinte a Republicii Moldova afiseaza modest pe frontispiciu titlul „a Moldovei[4]. La adresa electronica http://www.asm.md/ accesati butonul „Despre ASM” si savurati deplina placere: „Academia de Stiinte a Moldovei” (!?) Deci, sa fie clar tuturor, iara cel care are urechi – sa auza, cel cu ochi – sa vaza: Academia nu e a pretinsei republici, ci… Altfel…

Se stie ca problematica sociala constituie o preocupare vesnica a oamenilor de stiinta. Dar oricat de inocente ar fi intentiile savante, enormitatea face ca in loc sa contribuie la formarea unei viziuni certe asupra habitatului moldovenesc dispersat, Academia stimuleaza jocul “de-a oarba“. Credem ca „proza” – prin excelenta romantica – despre o Moldova inexistenta, nu face onoare lumii academice.  Alma mater dintotdeauna isi consolideaza activitatea pe vestigii reale, ci nu pe unele pigmentate de fantezii sau vointe sofisticate. Cu atat mai mult, indicele general al educatiei originale nu poate fi incadrat pe un diapazon retusat la cererea suzeranului. Ba, modul acesta de mascare a adevarului se pare ca provoaca vii discutii la podgorenii, impacientati de instabilitatea zonei, dar si de viitorul sumbru. In fine, ajungem la un rezumat cu totul nefast: reverenta emanata de afisa Academiei nu are capacitatea de acoperire a unui fals vadit.

Despre care Moldova / Republica Moldova se discuta la renumite seminare / conferinte si alte lucrari moderate? Intrebare catre domnii academicieni de pretutindeni: care atunci sunt tarile fondatoare ale statului roman? Stiintific este argumentat ca prima – a consolidat Romania, cea de-a doua – nu are traditii statale. Tertium non datur: o “Maldova” ciopartita nu face cinste nimanui, iar demersul contravine legilor stiintei si naturii. Ramane in afara oricarei discutii ca Republica Moldova nici pe departe nu etaleaza, macar, Basarabia in frontierele sale exclusiv naturale, delimitate meridional de riurile Nistru, Prut; ca sa nu semanam iluzii in van despre Tara dezbinata. Indeletnicirea denota o blasfemie curata si nu e cazul sa o toleram la infinit.

Ce se intampla, de facto? Sau, cat de adecvata e informatia despre moldovenii accidentati in … Iasi (intrebam in publicatia “Zece negri albisori” – http://eternamoldova.wordpress.com/2013/07/13/1577/)? Lucruri mizerabile, de natura dezonoranta, se promoveaza constant: “Uzina din Pascani care a modernizat trenurile moldovenesti, pusa sub sechestru”[5]. Doamne, cat de somptuos comunica Imperiul Chisinaului noutatea la 5 august 2013: “Potrivit presei de peste Prut, FISC-ul din Romania a pus sub sechestru pe  bunurile si conturile companiei inca la sfarsitul lunii iunie. Directorul firmei care este miliardar este cercetat pentru evaziune fiscala si privatizari frauduloase. Compania de la Pascani a modernizat 4 trenuri din Moldova, din care doar unul circula.”

Pozitiunea aminteste uluitor de cada lui Arhimede: Pascanii nu mai e un oras moldovenesc, ci… martian. Ca atare, acolo se repara trenurile moldovenesti. La urma-urmelor, in labirintul defect s-ar incurca Sir Ludovic I, Rex al Ungariei in anii 1342-1382: intr-o cronica de pe vremea lui se relateaza despre ”terra nostra Moldovana” – tinutul de la Est de Carpati. Observati, asta inainte de asa-zisa descalecare a lui Dragos-Voda de sub izvoarele Maramuresului si, straniu, nu se spune nimic de “terisoara” din vecinatatea comunei Sangera – unde “a luat nastere si s-a dezvoltat” civilizatia moldoveneasca.

Stirile mondene de la rubrica “Pe aceeasi tema[6], demonstreaza anvergura indobitocirii populatiei cu “cea mai moldoveneasca Maldova“:

Un intermezzo, in tonalitate minora. Nu urmaresc scopul de a invata pe cineva, dar ignorarea neconcordantei revelate e o rusine nemaipomenita. Inima natiunilor mici fiind unitatea, e o certitudine ca moldovenii vor scapa odata si odata de povara sechestrului, doar ca necesitatile lor spirituale trebuie eliberate de confuzie. La prestigiul Academiei de Stiinte am insistat datorita caracteristicii sale de forta motrice a societatii, intrucat ea exprima modelul clasic al intelepciunii si este autorizata sa faca ordine in haosul teoretic instalat constient. Ca nu e bine sa consult la tema Banca Nationala… a Moldovei[7].

Mai pot adauga, cu referinta la minunatul “inconjur al Moldovei in 50 de zile“, ca “Moldova din sat Vanatori, Nisporeni“, Io o inconjur in vreo 5 ore.

Si daca „Manifestul Partidului Comunist” se incheie cu lozinca, nu mai putin cunoscuta, „Proletari din toate tarile, uniti-va!”, noi subscriem totalmente la stindardul constiintei nationale: „Moldoveni din toate „tarile”, uniti-va!”. Printre altele, Manifestul insista imperios ca stiintele sociale sa intreprinda o profunda analiza obiectiva a starii fiecarei clase in societatea moderna, o analiza a conditiilor de dezvoltare a fiecarei clase… Cat priveste raportul cauzal dintre notiunile abordate in disputa, criteriul „o profunda analiza obiectiva” spune ceva cercetatorului stiintific, ori ba?

A parva parenthesi. Temporar, Romania a pierdut fatalmente competitia cu Rusia, in care lozul castigator e faramitura de pamant, intitulata vajnic “respublica Maldova“. Cu siguranta, Rusia contemporana are adanci mustrari de cuget ca n-a riscat sa probeze mai demult ”independenta uniunii nisporenene a federatiilor pan-moldave ”. Nici prin cap sa-i dea ca proaspetii “statalisti” vor fi atat de sarguinciosi in renegarea propriei origini. Nici sa viseze, eventual, Rusia nu-si ingaduia preambulul nemaivazutei metamorfoze – batjocura aruncata cu manile victimei peste vatra.

De regula, Marile Imperii aplica in teritoriile ocupate o arhi-cunoscuta metoda de inlesnire a tiraniei: cu cat mai rau, cu atat mai bine. Imi dau seama ca potentatii zilei cunosc prea bine regulile jocului, prefera insa bussines-ul personal si rafuielile partinice. Si daca micul nostru stat a fost plasat de soarta in calea „rautatilor”, eu nicicum nu inteleg atitudinea oamenilor de stiinta: de ce sfideaza autenticitatea si sustin ipocrizia? Din aceeasi tampenie ordinara, asi intreba ganditorii de ieri si de azi daca n-au uitat frontierele exacte ale Tarii? Indraznesc sa remarc, par exemple, ca Pocutia n-a fost parte a teritoriului nostru, desi incepand cu 3 februarie 1388 e posesie a domnitorilor mandrului stat al Moldovei pana prin anul 1505, cand “…pe timpul domniei lui Bogdan al III-lea (1504 – 1517), moldovenii au cedat cu usurinta polonilor Pocutia.”[8]

Ori, sub aspectul incompatibilitatii dintre politica retrograda si realitatea, amintesc de niste triste versuri ce arata la hotare neclintite:

“De la Nistru pan’ la Tisa
Tot Romanul plansu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.

Din Hotin si pan’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin; …”[9]

Din alta parte, o maxima latina consacra natura juridica a aventurii: „obligatio est iuris vinculum” (obligatia este o legatura de drept). Sub acest unghi de vedere, intens solicitata spre a reda omniprezenta „Terii”, titulatura obliga la campania de intregire a gliei risipite. Facta, non verba – probabil, nu sunt unicul care-si doreste Tara reinviata: din crestele Carpatilor – pana la Mare. „In Unire e taria”, afirma Geniul lui Eminescu[10]. Gravitand in jurul teoriei de unitate a natiunii, Marele istoric N.Iorga propovaduia inflacarat: ”Nu state mici!”[11]. Iata deci, in continuitatea cu vremurile mai vechi descoperim garantia nobila a scaparii de apocalipsa in care ne-a aruncat “samoderjetul” in indepartatul an 1812, reiterata de “eliberatorul” din 1940. Dumnezeu sa ajute!

De jure,  in cazul nostru se impune utilizarea sintagmei Revenirea la origini, asa cum striviti am fost  violent, cu ignorarea expresa a principiilor Dreptului national inalienabil. Termenul “unire“nu corespunde direct ilegalitatilor fabricate moldovenilor de samoderjavnaia Rusi in indepartatul an 1812 si de URSS in a.1940, in alianta cu Germania Nazista. Situatia cere implicit anularea consecintelor anexarii.

Cateva-i semne de intrebare, intru limpezirea apelor:

  1. Constatati diferenta dintre notiunile: Moldova, Basarabia, nordul Bucovinei, Tinutul Herta, Transnistria, Republica Moldova, Basarabia istorica – Bugeac, Insula Serpilor, delta Dunarii.
  2. Contestati – pe cat e posibil, unitatea geografica a Basarabiei.
  3. Care denumire falsa reprezinta un for din mun.Chisinau: „Academia de Stiinte a Moldovei” sau „Academia de Stiinte a Republicii Moldova”? (Intrebarea se repeta la fiecare caz de sfidare a legitatilor lumii materiale.)
  4. De ce, vizand in unicat doar suprafata Republicii Moldova, ASRM participa masiv la aplicarea titulaturii ilicite „Moldova”?
  5. Prevede ASRM elaborarea unei recomandari in vederea excluderii denumirii „Moldova” („Tara Moldovei”) din relatiile oficiale / protocolare ale Republicii Moldova, care absolutamente nu corespunde realitatii?
  6. De ce ASRM nu corecteaza, la parametrii reali, pagina oficiala a Republicii Moldova din reteaua Internet[12]. Acolo, la capitolul „Despre Republica Moldova”, cu deosebita satisfactie lecturam: „Parte integranta a Europei, Moldova are o bogata istorie.”
  7. Intrebare similara vizavi de imperativul redactarii informatiei despre Republica Moldova, prezentata de enciclopedia Wikipedia[13]? Ori, caracteristicile fizice fixe ale notiunii istorice „Moldova” constituie o axioma!
  8.  Care este impactul prezent si de perspectiva al alternarii denumirii republicii cu numele istoric „Moldova” asupra teritoriilor moldovenesti abandonate din nordul Bucovinei, Tinutul Herta, Transnistria, Bugeac, Insula Serpilor cu o parte a deltei Dunarii, in randul populatiei din Republica Moldova, in mediul instructiv-didactic … ?
  9. Daca promulga separatismul, inseamna oare ca oamenii de stiinta din Republica Moldova au pus punct pe intrebarea unirii natiunii?

Am ajuns cum nu se mai poate de bine: omul stiintei – la muchie de moralitate. Ironia si insinuarea, implinite cu reducerea la absurd a justetei, devin laitmotivul pseudo-patriotismului chisinauiean de dupa 1991 incoace. In locul factorului material concret, s-a purces la tesut legende. Concomitent, se ignora, in favoarea unor focuri de artificii, aniversarea Zilelor mari din istoria autohtona – 24 ianuarie 1859; 27 martie / 9 aprilie 1918. In plus, in harababura asta de lucruri prea rele, dusmanoase, se impinge brutal supozitia unei „Moldove Mari”.

Dragi tovarasi. Moldova n-a fost si nu este “Mare“. Moldova e Una, in eternitate, iar soarta si-a decis-o in a.1859, realizand Unirea. Acum, cu o credibilitate dezarmanta, Tara isi asteapta intregirea. Privita din perspectiva tragicilor dezmembrari, Ea e increzatoare in forta potentialului sau integral, deoarece, cum nu dai, prezentam si noi, moldovenii, o „Comunitate stabila de oameni, istoriceste constituita ca stat, aparuta pe baza unitatii de limba, de teritoriu, de viata economica si de factura psihica, care se manifesta in particularitati specifice ale culturii nationale si in constiinta originii si a sortii comune.”[14]

Cu oarecare intarziere, pe malul raului Bic ia amploare spectaculosul program debusolat al „moldovenismului”, amprenta caruia asupra circumstantelor de orice natura e plina de negativism. In pofida unor transante auspicii propice, independenta n-a adus bucuria revenirii la vatra. Usor, ca frunzele in zbor, sentimentul de onoare nationala al Chisinaului se evapora, transformandu-se intr-un miraj nebulos. Devenim cu totii complicii uzurpatorilor si, mai ales, a celor setosi de pamant strain, dovada peremptorie ca scurgerea timpului se produce in lupta permanenta dintre bine si rau.

Spre marele regret, timp de peste 200 de ani, pentru moldoveni, victoria e de partea raului.

Vae victis.

Mihai Dascălu / 14 iulie 2013 via Ziaristi Online

Note:


[1] De cand haul si paraul, in lume exista trei si toate trei Tari romanesti: Tara Moldovei, Tara Ardealului si Tara Romaneasca (nota autorului).

[2] Ion Dron. Chisinau. Schite etnotoponimice. Editura ULYSSE. Chisinau. 2001. Pag.7-23.

[8] Sever Neagoe. „Teritoriul şi frontierele în istoria României”. Editura Ministerului de Interne. 1995. Pag.72. Vezi si anexele 5,6.

[9] Mihai Eminescu. „Doina”.

[10] Mihai Eminescu [In Unire e taria – Ziarul “Federatiunea”, Pesta, 22/10 Aprilie 1870]. Citat dupa: http://basarabia-bucovina.info/2013/01/24/eminescu-si-unirea-restituiri-congresul-de-la-putna-societatea-secreta-carpatii-si-prima-si-ultima-recitare-a-doinei-de-catre-eminescu-la-iasi/.

[11] Nicolae Iorga. In lupta cu absurdul revizionism maghiar. Editura Globus. București. 1991. Pag.211.

[12] http://www.moldova.md/md/istorie/.

[13] http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova: “Moldova, cu denumirea oficiala Republica Moldova, este un stat localizat in sud-estul Europei. Se invecineaza cu Romania la vest și cu Ucraina la est.” (Indemn lumea toata sa urmeze magnificul model, pronuntindu-se: „Moldova, cu denumirea oficiala sat Vanatori, Nisporeni (fiecare isi indica patrimoniul de drept), este un stat localizat in sud-estul Europei…” Si a.m.d. Nu uitati sa adaugati la legenda “terii” punctele cardinale “nord” – “sud“. MD)

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.