Fostul sef al departamentului central de analiză al SRI, Ionel Niţu, a acordat recent un interviu conducerii cotidianului BURSA, in care face diferite previziuni privind viitorul Romaniei. Vom vedea, in curand, cat de valabile sunt acestea. Interesant ca, la capitolul prezidentiabili, probabil chiar directorul BURSA observa ca se inghesuie sa conduca Romania doi straini. Nu ca ceilalti de pe lista scurta n-ar fi, de fapt, la fel de straini de Romania… Dl Ionel Niţu, care se simte in largul sau citandu-l pe antiromanul Lucian Boia, a mai avansat – de 1 aprilie (!) dar si pe 2 aprilie a.c.  – o serie de scenarii privind asa-zisii prezidentiabili ai Romaniei, mentionand si posibilitatea aparitiei unui candidat-surpriza. Sa fie acesta domnul cu pendula sugrumat de o cravata si scufundat intr-un jilt disproportionat fata de capul lui si de aceeasi culoare cu fata interlocutorului lui, Robert Turcescu, personaj caragialesc aflat intr-un tandem “sufletesc” si de “ideal comun” cu un fel de presedinte al Clubului de la Roma pe Europa? Nu stim!; caci n-avem capacitatile de analiza ale SRI 🙂 … Dar ridicolul, tupeul maximal si tradarea ca forma de inspiratie si expiratie sunt atributele comune ale tuturor “prezidentiabililor” scosi din jobenurile serviciilor si cluburilor secrete dar si din maneca lui Traian Basescu, cel mai puternic politician din Romania din ultimii 25 de ani, dupa Ion Iliescu, fireste. Asadar, va prezentam un interviu BOMBA in BURSA!

Preşedintele ales în acest an va guverna, într-un fel sau altul, până în 2024

*  “Instituţiile gen DNA şi DIICOT vor juca un rol important”
*  “România pare un stat militarizat”
*  (Interviu cu Ionel Niţu)
Ionel Niţu este analist de informaţii, autor al mai multor articole şi cărţi. Domnia sa a avut amabilitatea să ne ofere un interviu despre situaţia politică din acest an şi despre posibile scenarii politice pentru alegerile prezidenţiale.

Reporter: De ce aţi ales să faceţi o “analiză” scenei politice româneşti?
Ionel Niţu: Pentru că este o provocare intelectuală. Şi pentru că eu cred că 2014 este anul zero al politicii româneşti. Este anul în care se sfârşeşte un mod de a guverna; este anul în care polarizarea societăţii va fi atins apogeul, este, iată, anul în care în vecinătatea României se petrec lucruri greu de imaginat în urmă cu un an.
Din punct de vedere economic, 2014 va fi anul resetării, multe business-uri vor dispărea lăsând locul altora, pentru că, din nefericire, politicul determină economicul în România.
Opinia mea este că 2014 este un an important pentru că va defini ce se va întâmpla cu Româ¬nia în următorii zece ani. Scrutinul prezidenţial din toamna lui 2014 este unul care marchează sfârşitul unei perioade tensionate din punct de vedere politic: două suspendări ale preşedintelui, două perioade de coabitare, patru premieri cu nenumărate remanieri, două moţiuni de cenzură reuşite. Este şi posibilul început al unei noi ere politice (eu i-am spus “a doua republică”, în măsura în care se va modifica şi Constituţia) şi al recalibrării raporturilor de putere în cadrul statului român.
Cel care va fi ales preşedinte anul acesta va desemna şi viitorul premier în 2016, când vom avea alegeri legislative. Constituţia României, dacă nu va fi modificată, are nişte prevederi foarte clare, potrivit cărora preşedintele îl desemnează automat premier pe liderul partidului care are majoritate simplă, iar în România nu s-a mai întâmplat acest lucru din 1992.
Ceea ce vreau eu să spun, de fapt, este că cel care va fi ales preşedinte, anul acesta, ar putea guverna, într-o formă sau alta de tandem, până în 2024.
Reporter: Cine sunt candidaţii posibili pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie?
Ionel Niţu: Lista ar putea avea în jur de 12- 13 nume – Victor Ponta, Crin Antonescu, Sorin Oprescu, Călin Popescu Tăriceanu, Mugur Isărescu, Klaus Iohannis, Raed Arafat, Cătălin Predoiu, Mihai Răzvan Ungureanu, Elena Udrea, Eugen Tomac, Teodor Meleşcanu, George Cristian Maior. Să nu uităm şi candidatul surpriză (despre care am mai scris), deşi, cu cât trece timpul, probabilitatea ca el să apară scade. E posibil să avem însă şi candidaţi mai exotici.
Mecanismul prin care unul din cei 12 – 13 va ieşi preşedinte este mult mai complicat decât pare. Este evidentă necesitatea unei susţineri politice solide (partid sau alianţă), dar şi nevoia unei strategii inteligente, a unor mesaje care să mobilizeze. Spre deosebire de alţi ani, dată fiind experienţa nefericită a coabitării, cred că anul acesta va conta şi echipa, mai ales tandemul preşedinte-premier.
Reporter: De ce preşedinte are nevoie România până în 2024?
Ionel Niţu: Aici sunt multe opinii, însă după o perioadă destul de agitată politic şi, iată – complicată de evoluţiile complexe regionale şi internaţionale – cred că ne trebuie un preşedinte nonconflictual, echilibrat, arbitru, cu viziune şi care să pună interesul naţional mai presus de cel personal.
Reporter: Există un astfel de personaj?
Ionel Niţu: Încă nu ştiu. Mă uit cu atenţie la ştirile politice doar de 4 luni de zile.
Reporter: Scena politică a fost plină, în ultimii opt-nouă ani de scandaluri. Avem nevoie în continuare de scandaluri sau de linişte?
Ionel Niţu: Important este ceea ce ne dorim. Vrem în continuare conflicte sau preferăm o guvernare liniştită?
Repet, cred că românii s-au săturat de conflictualitate. Că e bine sau rău, este mult de discutat.
Nu mă refer însă la linişte, în sensul în care a fost desemnată de purtătorii de mesaj ai Mişcării Populare, acela de “batistă pe ţambal, ca să furăm în linişte”. Mă refer la linişte, în sensul ca fiecare să se ocupe de treaba lui, să nu se mai bălăcărească la televizor, iar instituţiile să lucreze conform responsabilităţilor legale.
Acum avem certuri zi de zi la televizor şi mă aştept ca gradul de agresivitate să crească.
Reporter: Dar lumea vrea pâine şi circ.
Ionel Niţu: Acesta este este efectul pervers al dezbaterilor televizate, dar şi al polarizării lor. Nu avem presă neutră, cu foarte mici excepţii, fiecare ţine parte cuiva şi aproape nu există emisiune în care să nu fie atacat, discreditat, uneori şi jignit, un anume lider sau partid politic.
Pe de altă parte, acesta este publicul: trebuie să-i mărim doza de otevizare, de scandaluri… Dar aici şi politicienii contribuie, pentru că strategiile lor de comunicare politică sunt negative, critice. Aţi văzut vreo dezbatere pe proiecte?
Reporter: Când a venit Traian Băsescu cu scandaluri (că au fost drepte conflictele, că au avut o motivaţie corectă sau nu), ele au reprezentat o întrerupere a “liniştii” din perioada Adrian Năstase, creând şi şansa să apară, să fie scoase la lumină lucruri pe care se afla batista. De pildă: “băieţii deştepţi din energie” reprezintă o sintagmă care ne-a semnalat o situaţie pe care nu o cunoşteam. Şi el a scos-o la lumină.
Ionel Niţu: Aşa este, atunci am auzit şi noi de acest gen de business păgubitor. Dar asta nu însemnă că a şi rezolvat-o.
Reporter: N-a rezolvat-o, dar a scos-o la lumină. Este şi aceasta o calitate. A fost un progres. E adevărat, însă, că nu a dus-o până în capăt.
*  Klaus Iohannis, cel mai redutabil candidat al dreptei
Reporter: Cum apreciaţi că vor fi alegerile europarlamentare din mai?
Ionel Niţu: Momentul euroalegerilor va fi un turnesol politic, în funcţie de care e posibil să avem schimbări de candidaturi la prezidenţiale.
Vom avea probabil cea mai scăzută participare la vot, am estimat în jur de 33%. Ar putea să crească un procent sau două, datorită mizei prezidenţialelor şi anunţurilor făcute de dreapta, potrivit cărora, după acest moment, se decide dacă rămâne Crin Antonescu preşedinte PNL, dacă se fac sau nu alianţe.
Deja europarlamentarele prefigurează strategii de comunicare politică legate de persoane şi, cu foarte puţine excepţii, dezbateri pe teme cu relevanţă în context european.
Reporter: Va demisiona Crin Antonescu dacă PNL va obţine sub 20% la europarlamentare?
Ionel Niţu: Cred că va demisiona şi, dacă nu va demisiona, tot nu cred că ar candida la prezidenţiale. Aceasta este părerea mea de mai bine de un an de zile. Domnul Antonescu are rolul chibiţului pe această tablă de şah. Comentează de pe margine, nu intră în joc, nu vrea să guverneze.
Reporter: Se spune că Antonescu se pregăteşte să candideze cu Klaus Iohannis premier.
Ionel Niţu: S-a şi anunţat acest tandem, dar părerea mea este că Antonescu va fi înlocuit de Iohannis. Nu exclud, deşi este puţin probabilă, întoarcerea dlui Tăriceanu şi chiar a dlui Meleşcanu.
Reporter: Are Klaus Iohannis vreo şansă?
Ionel Niţu: Da, dinspre dreapta, la ora actuală, cel mai redutabil candidat pare Klaus Iohannis, deşi, paradoxal, este cel mai puţin vocal.
*  Scenariul cel mai plauzibil: Victor Ponta – Klaus Iohannis în turul doi
Reporter: Ce personalităţi se situează în topul încrederii?
Ionel Niţu: Depinde de cine măsoară…De cele mai multe ori au apărut Mugur Isărescu, Raed Arafat, Klaus Iohannis, după care au urmat Sorin Oprescu, Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu.
Reporter: Interesant este că sunt doi străini în acest top 3 al încrederii.
Ionel Niţu: Da. Dacă ar fi să îl citez pe Lucian Boia, unul din afară ne poate salva naţia.
Reporter: Care credeţi că este cel mai plauzibil scenariu pentru prezidenţiale?
Ionel Niţu: E mult mai complicat decât pare. Lucrez la un cadru metodologic în acest sens. Foarte simplist, acum, pare că îi vom avea pe Victor Ponta şi Klaus Iohannis în turul doi. La fel de bine poate să ajungă în turul final dl Antonescu contra dlui Tăriceanu sau dl Oprescu contra dlui Ungureanu. Stânga va alege acel candidat care are cele mai mari şanse în faţa contracandidatului dreptei.
Reporter: Revenind la Ponta-Iohannis, cine va câştiga în acest scenariu?
Ionel Niţu: Depinde cu cine va face tandem fiecare. Forţa unui tandem este dată de faptul că poţi atrage sau nu voturi şi din partea cealaltă.
Stânga cu dreapta împart, împreună, două bazine electorale aproape egale de 40-45%, între ele mai există UDMR şi PRM-PPDD. Mai sunt şi aşa numiţi votanţi anti-sistem. O altă miză mare va fi legată de nehotărâţi (probabil undeva pe la 20%). Dacă în turul 1 vor conta forţa şi infrastructura partidelor, în turul 2 va conta mai mult personalitatea – prin comparaţie – a celor doi candidaţi. Apoi va conta şi tandemul, cel care va fi prezentat drept (actual sau viitor) premier trebuind să reuşească să atragă voturi din bazinul de 10% (de la UDMR este puţin probabil). Strategiile se mulează, de fapt, pe a lua voturi de la ceilalţi.
Liderii de dreapta se luptă între ei, se bat în bazinul de 40-45% şi, de exemplu, orice creştere a PMP se va face face printr-o descreştere a PDL. E un joc de sumă nulă.
Bătălia dreptei este pe europarlamentare, pentru că de aici se vor degaja unul-doi lideri. Părerea mea este că vor fi două tandemuri ale dreptei, cele mai probabil Klaus Iohannis – Vasile Blaga şi Mihai Răzvan Ungureanu – Elena Udrea. Însă PDL va avea de luat o decizie grea, iar un eventual tandem Ponta-Blaga ar putea câştiga fără probleme.
Cert este că acum mingea este în terenul dreptei. Aşteptăm să vedem ce vor face după 25 mai.
Am folosit termenii de luptă, bătaie etc. pentru că, din nefericire, şi asta e o realitate a României anului 2014: nu avem competiţie, ci luptă politică.
Reporter: Ce şanse are Crin Antonescu să mai candideze la prezidenţiale? El pare mai bun în opoziţie.
Ionel Niţu: Este adevărat şi, de aceea, cred că nu va candida. E bun în opoziţie, însă s-a uzat deja pentru că este în campanie de peste un an de zile, adoptă decizii fără consultare, pe care partidul le acceptă tot mai greu. Părerea mea este că dl Antonescu se va retrage la un moment dat.
Reporter: Cum se vor derula “ostilităţile” după europarlamentare?
Ionel Niţu: Până la sfârşitul lui iunie, dreapta trebuie să se reaşeze pentru că ei se luptă pentru turul întâi. În acest timp, stânga nu va avea candidat decât neoficial. Pe 17 septembrie este termenul limită de depunere a candidaturilor pentru prezidenţiale. Mă aştept ca stânga să nu se grăbească, pentru că are timp din iunie până în septembrie.
În plus, stânga nu va avea probleme în turul 1, candidatul lor oficial va ajunge fără probleme în turul 2, cu condiţia să fie unul singur. Dacă dreapta va veni cu mai mult de 4 candidaţi (aşa cum este situaţia în prezent), atunci stânga poate să opteze pentru 2 candidaţi pe care să-i ducă în turul 2. În felul ăsta turul 2 ar fi fără emoţii pentru alianţa guvernamentală.
Părerea mea este că dreapta va avea, după europarlamentare, două tandemuri, din care va fi ales ori unul din ele, ori o combinaţie a lor, pentru că nu te obligă nimeni să-ţi păstrezi partenerul de tandem.
Cele mai previzibile sunt PDL-PNL. Să nu uităm speculaţiile recente legate de faptul că PNL va intra în Partidul Popular European.
PNL şi PDL sunt partidele “mari” din opoziţie şi ar putea face alianţă, la care ceilalţi să se ralieze (sau nu). În plus, pe cele două le uneşte detaşarea (poate şi teama) de Traian Băsescu.
Calculul politic este simplu, dacă PNL şi PDL (aflate în scădere evidentă) nu se aliază, deşi acum sunt primele două partide din opoziţie, o unificare a celor “mici” (PMP, FC, NR şi eventual PNŢCD şi PER) va duce la crearea unei forţe de opoziţie care le va depăşi pe fiecare în parte (undeva în jur de 12-16%).
Dacă aşa vor sta lucrurile, atunci devine previzibil ca PNL şi PDL să facă alianţă şi să desemneze un candidat unic la preşedinţie, în tandem (ex: Klaus Iohannis/Crin Antonescu – Cătălin Predoiu/ Vasile Blaga). Celelalte partide de dreapta (PMP, FC, NR, PNTCD) vor desemna şi ele un candidat sau tandem (de exemplu Mihai Răzvan Ungureanu-Elena Udrea).
Reporter: Să ne aşteptăm la o candidatură a Elenei Udrea la prezidenţiale?
Ionel Niţu: Elena Udrea va candida fie doar şi pentru a obliga PSD la o măsură similară, dar şi pentru că se va segmenta şi mai mult electoratul şi, respectiv, pentru a obişnui/testa electoratul cu această idee pentru viitorul ciclu electoral.
Nu vedeţi că strategia de comunicare a PMP este nicio zi fără Elena Udrea?
Dna Udrea este un personaj controversat, dar strategia PMP-Traian Băsescu o aduce în prim-plan aproape zi de zi. Monopolizarea atenţiei opiniei publice – indiferent de controversele stârnite (de exemplu prin anunţul înscrierii în partid a miss România) – are rolul de a obliga ceilalţi actori politici de a se raporta la ea.
La o astfel de decizie, probabil PSD o va alege pe Ecaterina Andronescu, care este la polul opus.
*  “Refacerea USL poate fi cartea câştigătoare, fără emoţii, în turul al doilea”
Reporter: Cum vi s-a părut mutarea lui Călin Popescu Tăriceanu? A fost câştigătoare sau pierzătoare?
Ionel Niţu: Riscantă. Pe termen scurt, a fost câştigătoare, pe termen lung probabil nu.
În ipoteza în care se va reface USL, problema dlui Tăriceanu este cum îl va percepe partidul – dacă îl va accepta înapoi sau nu. Alt scenariu îl indică drept posibil candidat cu o susţinere a alianţei PSD-PC-UNPR, ceea ce este destul de dificil pentru că PSD va reclama, cu siguranţă, un candidat propriu.
CP Tăriceanu ar putea fi şi partenerul de tandem al lui Ponta, acesta din urmă fiind candidat la prezidenţiale. Recentele declaraţii ale dlui Ponta, cele privind preşedintele centru-dreapta şi premierul centru-stânga, sunt interesante ca mesaj politic. Domnia sa vrea astfel să demonteze una din principalele teme ale opoziţiei conform căreia PSD ar fi “partidul stat”. “Nu le daţi tot, nu le daţi şi Cotroceniul, pentru că o să aibă tot”, acesta va fi mesajul opoziţiei.
Dacă PNL va obţine sub 20% la europarlamentare şi, în consecinţă, Crin Antonescu îşi va da demisia, aşa cum se vehiculează, există variantele Călin Popescu Tăriceanu sau Teodor Meleşcanu, ambii fiind favorabili refacerii USL.
Refacerea USL poate fi cartea câştigătoare, fără emoţii, în turul al doilea, deşi, repet, pare puţin probabilă.
Reporter: Va candida Victor Ponta la prezidenţiale?
Ionel Niţu: În proporţie de 49%, da.
Victor Ponta va candida doar dacă nu va avea încotro (presiunea partidului, contextul politic, sondajele de opinie etc.). Oricum, domnia sa poate intra oricând în cursă, pentru că are vizibilitatea implicită a mandatelor de premier şi lider de partid.
O problemă care va complica suplimentar alegerile ar fi dacă Victor Ponta nu-şi va putea duce mandatul de premier până la capăt. Traian Băsescu a spus, citez: “Nu este departe ziua când voi face plângere penală pentru corupţie şi pentru abuz în serviciu, lui Ponta”.
Dacă Victor Ponta va pierde funcţia de premier, atunci va candida la prezidenţiale, pentru că altfel va avea probleme de legitimitate ca şef de partid.
O posibilă problemă va fi legată de persoana cu care va face tandem, întrucât un tandem monocolor s-ar putea dovedi lipsit de succes în turul al doilea.
Declaraţia din 4 aprilie, a lui Victor Ponta, pe facebook e duală: mă retrag din funcţia de premier, dacă nu am preşedintele cu care să mă înţeleg şi mă retrag din politică dacă voi fi preşedinte. E şi o declaraţie menită să ne arate că nu vrea cu tot dinadinsul să fie la putere.
Premierul a explicat ulterior motivele. De remarcat strategia, care previne un mesaj puternic al opoziţiei legat de “partidul-stat”, în care dacă ar ajunge preşedinte, ar numi un premier din afara PSD. De asemenea, a reluat ideea că va candida doar dacă cel propus de USL poate câştiga alegerile. Trimiterea este la candidaţii agreaţi ai stângii, variantă pe care dl Ponta va merge cel puţin până în iunie, în funcţie de modul în care se reaşează dreapta, fără dl Antonescu.
O lungă perioadă am crezut că duelul PNL-PSD este parte a unei strategii menite să acapareze spaţiul public prin excluderea altor actori. Cu cât ameninţarea reprezentată de fragmentarea dreptei şi acţiunile dlui Băsescu vor fi mai clare pentru PSD şi PNL, cu atât vor creşte şansele refacerii, într-o altă formă, a USL. Recent, chiar şi dl Antonescu a făcut trimitere la o posibilă variantă cu preşedinte de la PSD (Ponta) şi premier de la PNL (Iohannis).
Reporter: Este Sebastian Ghiţă veriga slabă din lanţul lui Ponta?
Ionel Niţu: Unii spun că este “călcâiul lui Ahile”.
Reporter: Şi al lui Crin Antonescu care e?
Ionel Niţu: Fiecare cred că are un călcâi.
Reporter: Dragoş Dobrescu?
Ionel Niţu: Posibil.
Reporter: La Elena Udrea?
Ionel Niţu: Ea, însăşi.
Reporter: La PDL, Videanu, Blaga, Berceanu?
Ionel Niţu: Posibil. Şi cred că la fiecare în parte mai pot fi adăugate verigi slabe. O problemă gravă mi se pare cea care, foarte simplist, sună aşa: corupţii noştri sunt mai buni decât ai lor.
*  “Între turul unu şi turul doi, Băsescu şi instituţiile vor face diferenţa”
Reporter: Care credeţi că este strategia lui Traian Băsescu? Deja a anunţat că vrea să rămână în politică.
Ionel Niţu: Una din cheile procesului electoral din toamnă este legată nu atât de ce va face preşedintele până la alegeri, cât de ce va face după. Dacă vom şti ce va face preşedintele a doua zi după ce nu va mai fi la Cotroceni, atunci este posibil să decriptăm atât mesajele, cât şi scenariile la care lucrează în prezent.
A existat un scenariu care spunea că preşedintele a luat în calcul (cel puţin într-un anumit context) să-şi termine mandatul mai devreme, din două motive: să poată intra în campanie alături de candidatul preferat; să poată influenţa cursul prezidenţialelor, în sensul scurtării pre-campaniei electorale şi dejucării planurilor PSD de a aduce un candidat surpriză sau de a reface USL.
O altă variantă ar fi plecarea din ţară a lui Traian Băsescu. Au existat semnale, fie că a fost vorba de ocuparea unui post important într-o organizaţie internaţională, fie că s-a speculat pe marginea unei înţelegeri în acest sens cu un alt stat, care să-i ofere găzduire, pentru a-l proteja de eventuale vendeta.
Eu cred că va rămâne în ţară şi va încerca să preia leadershipul opoziţiei, al dreptei, în perspectiva lui 2016.
Ionel Niţu: Pe de altă parte, dacă vezi scena politică prin lentilele lui Traian Băsescu, vei observa că a avut strategia cu Mişcarea Populară (încă din 2013) în doi paşi: 2014 şi 2016 (alegerile legislative).
Mi se pare evidentă intrarea dlui Băsescu în opoziţie, deşi este şeful statului
Dacă urmărim discursul domniei sale, vom vedea că el vede doar în alb şi negru, prieteni şi inamici. Ţintele preferate par să fie Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu şi Crin Antonescu, cel puţin deocamdată. Mă aştept ca din iunie, strategiile să sufere unele modificări.
Traian Băsescu va fi tentat să-şi desemneze succesorul, pe cât posibil după chipul şi asemănarea sa. Cred că între turul 1 şi turul 2, Băsescu şi instituţiile vor face diferenţa. Asta am spus-o dintotdeauna.
Reporter: Vom asista la scandaluri şi mai mari anul acesta?
Ionel Niţu: Cred că nu am văzut încă nimic.
Şi în această ecuaţie instituţiile statului, gen DNA şi DIICOT, vor juca un rol important.
Reporter: Traian Băsescu joacă, de obicei, la cacealma.
Ionel Niţu: Joacă şi la cacealma. Uneori chiar are în mână cărţi bune. Cărţile bune sunt furnizate de instituţii şi, uneori, de instinctul său politic.
Reporter: Toate scenariile lui sunt incluse în alte scenarii şi sunt într-atât de bogate, încât sunt disponibile pentru deturnare.
Ionel Niţu: Imaginaţi-vă că suntem la o masă de poker şi Băsescu participă. El întotdeauna cere, plusează cu o certitudine care te face să crezi că are cea mai bună carte în mână. Nu ezită. Realitatea ne arată că, de multe ori, nu avea o carte bună în mână.
Dar Traian Băsescu setează agenda publică. El face subiectele la care ceilalţi se raportează.
Reporter: De fiecare dată când a fost silit să-şi etaleze cărţile, ai rămas surprins. De fiecare dată a mai avut ceva.
Ionel Niţu: E adevărat. Întotdeauna mai are ceva de spus.
Reporter: Uneori, strategia lui este să te izbeşti de un obstacol pregătit dinainte, pe care nici nu-l vezi.
Ionel Niţu: Da, asta când te anunţă că ar fi posibil să se întâmple ceva şi nu-ţi dai seama ce urmează, dar uneori te izbeşte direct.
Ca simplu observator, mi se pare că a forţat Constituţia în toţi aceşti ani. Nu spun că a încalcat-o, ci că i-a forţat limitele. La ultimul referendum, era o decizie de minimă moralitate să-şi dea demisia. N-am mai fi avut USL, iar domnia sa e posibil să fi jucat alt rol acum în reconfigurarea scenei politice.
Mai mult, acum avem potopul de dosare de corupţie care se revarsă pe noi. Aş fi curios să văd cum ne percepe Occidentul?
Noi am ajuns să ne lăudăm cu răul, să valorizăm numărul de dosare de corupţie.
Reporter: De obicei, în anii electorali, instituţiile îşi fac treaba, nu?
Ionel Niţu: Sper că da. Însă nu pot să nu observ că după ce a fost îngenuncheat PNL, acum prioritatea pare să fie PSD. Şi oricum e şi logic, doar mi se va spune că fură cei care sunt la guvernare. Dar pe mine mă intrigă graba şi succesiunea aproape zilnică cu care se pun în mişcare aceste dosare.
Reporter: Poate că sunt deja făcute.
Ionel Niţu: În ianuarie, sesizare, în martie, condamnare şi alte dosare zac de 10 ani.
Reporter: Care va fi strategia UNPR?
Ionel Niţu: Eu l-am numit “partidul la ordin”, care, în numele unui presupus interes naţional, poate schimba oricând macazul. Acum pare aliniat în spatele lui Ponta.
Reporter: Cum va schimba scena politică o posibilă condamnare a lui Voiculescu?
Ionel Niţu: Contează ca imagine. Dacă va fi condamnat până la alegerile prezidenţiale, atunci, da, va afecta Alianţa guvernamentală. E unul din liderii de la putere. Iar una din liniile de comunicare ale opoziţiei este legată de tema corupţiei.
Reporter: Ce va face George Maior?
Ionel Niţu: Părerea mea este că actualul director al SRI nu e de luat în calcul la prezidenţiale. Ne-a spus chiar domnia sa că nu are o astfel de intenţie.
Un scenariu ar fi George Cristian Maior în funcţia de premier, în tandem cu Victor Ponta (preşedinte).
De semnalat, totuşi, că directorul SRI este măsurat de mai multe institute de sondare a opiniei publice. În plus, ar fi o variantă agreată şi de Traian Băsescu, care nu a ezitat să-şi afirme preferinţa în acest sens.
*  “Când am plecat cu americanii în Irak nu ştiam că vom deveni ţintă?”
Reporter: Va schimba conflictul Ucraina – Rusia scena politică românească?
Ionel Niţu: Da, pentru că schimbă percepţia electoratului legată de viitorul lider.
Mai mult, această evoluţie ar trebui să seteze discuţii şi dezbateri politice legate de atribuţiile viitorului preşedinte pe securitate naţională. N-am văzut până acum făcând aşa ceva un candidat la prezidenţiale, poate, doar tangenţial, Mihai Răzvan Ungureanu sau Eugen Tomac.
Niciunul nu vine cu o viziune pe securitatea naţională.
Eu cred că, la fel cum Guvernul se prezintă în faţa Parlamentului cu toţi miniştrii şi cu programul de guvernare, tot aşa şi candidaţii la prezidenţiale ar trebui să se prezinte electoratului cu echipa (viitori directori ai serviciilor, consilierii prezidenţiali etc.) şi propunerea lor de strategie naţională de securitate.
În felul ăsta am avea nu o luptă între persoane, ci o dezbatere şi pe proiecte. Şi ar deveni mult mai predictibile deciziile viitoarei echipe, nu neapărat ale viitorului preşedinte
Reporter: Am văzut că politicienii români folosesc conflictul internaţional Rusia – Ucraina pentru a ataca pe plan intern. Cum comentaţi?
Ionel Niţu: Este o minge de ping-pong pe care o aruncă în teren. Declaraţia lui Ionel Blănculescu a fost una total nefericită. (n.r. Analistul Ionel Blanculescu a declarat recent că scutul antirachetă de la Deveselu şi majorarea numărului de soldaţi americani fac din România o “ţintă perfectă”).
Reporter: Dar de ce? E o ameninţare reală. Devenim ţintă.
Ionel Niţu: Pe care ne-am asumat-o. Când am plecat cu americanii în Irak nu ştiam că vom deveni ţintă?
Este un echilibru între risc şi securitate. Nu poţi doar să beneficiezi. Vrem să fim sub umbrela la NATO, dar să nu contribuim cu nimic?
Reporter: Da, dar vrem şi gaz din Rusia.
Ionel Niţu: Trebuie să ne hotărâm. Trebuie să facem un balans fin: relaţii comerciale pragmatice cu Rusia, relaţii politico-militare deschise cu NATO. Alianţa strategică cu SUA şi angajamentele noastre în UE şi NATO sunt nenegociabile. Cu Rusia trebuie să mai negociem, dar ca şi la tango, e nevoie de doi pentru a putea dansa.
Reporter: Sunt din ce în ce mai multe regiuni care vor să-şi declare independenţa – Catalonia, Veneţia, Scoţia. În ce proporţie există pericolul ruperii Transilvaniei de Româ¬nia?
Ionel Niţu: 0,1%. Trebuie să fim însă atenţi şi ce declarăm. Că, dacă recunoaştem Kosovo, nu ştiu dacă ne facem nouă bine.
Reporter: Aici sunteţi de acord cu Traian Băsescu.
Ionel Niţu: Nu. Aici, sunt de acord cu poziţia României. Nu sunt de acord cu poziţia lui Victor Ponta, dar la vremea aceea, când România a adoptat această decizie, nu era nici şef de partid, nici şef de guvern. Iar România nu-şi poate modifica strategiile ori de câte ori se schimbă oamenii.
*  “Oamenii de afaceri nu au venit să comenteze politica românească, ci să facă profit”
Reporter: Investitorii cu care am discutat sunt foarte dezamăgiţi de ce se întâmplă pe scena politică româ¬nească.
Ionel Niţu: Am mulţi amici care sunt foarte mulţumiţi de cum le merg business-urile.
Cea mai mare problemă pe care o percep străinii în România este lipsa seriozităţii şi a predictibilităţii şi problema corupţiei şi a birocraţiei. E valabil şi în politică.
Reporter: Se tem de momentul noiembrie 2014.
Ionel Niţu: Să fim serioşi. Ei nu au venit să comenteze politica românească, ci ca să facă profit. Vor rămâne probabil în continuare dacă vor face profit.
Problema este, cred, ce va face Guvernul ca să aducă mai multe investiţii, să sporească atractivitatea mediului de afaceri.
*  “România pare un stat militarizat”
Reporter: Este vehiculată din ce în ce mai mult ideea că oamenii din serviciile secrete conduc din umbră scena politică. Ce părere aveţi?
Ionel Niţu: Cred că, în România, politicul este cel care dictează, care creează mecanisme economice şi nu Securitatea, fostă sau actuală.
Reporter: Întotdeauna, când ai acces la informaţie ai putere.
Ionel Niţu: Nu când ai acces la informaţie ai putere, ci atunci când ai cunoaştere.
Reporter: În România există cel mai mare număr de informatori?
Ionel Niţu: Aş prefera să nu comentez. Potrivit presei, serviciile de informaţii româneşti sunt cele mai mari din Europa (raportat la numărul de locuitori). Dacă aşa stau lucrurile, atunci este normal ca şi numărul surselor să fie proporţional.
Privită de afară, România pare că a devenit un stat militarizat, apropos tocmai a fost numit un procuror în funcţia de prefect. Sunt o sumedenie de trupe, de forţe cu atribuţii care se suprapun, avem, probabil, cei mai mulţi generali pe metru pătrat din Europa, fără să fim în război cu cineva.
Cred că trebuie să acordăm o atenţie cel puţin egală prosperităţii (aşa cum o acordăm azi securităţii). Iar în materie de securitate naţională, trebuie să mutăm accentul de pe contracare (şi sancţionare) pe prevenire. Nu sunt cu nimic mai fericit că umplem puşcăriile de corupţi. Cred că trebuie să prevenim corupţia. Nu insist, pentru că tema este complexă şi ţine de anumite cutume instituţionale şi politici manageriale, însă cred că e o temă fundamentală pentru viitorul preşedinte. Şi pentru noua republică, care presupune o schimbare de sistem, de paradigmă.
Reporter: Proporţia mare de lucrători în serviciile de informaţii mai semnifică şi, sau aşa ar fi normal, că avem decidenţii cei mai bine informaţi.
Ionel Niţu: Nu neapărat. Poate să semnifice că avem un stat slab care nu reuşeşte, prin alte mecanisme, să rezolve problemele. Serviciile de informaţii fac parte din sistemul imunitar al organismului social.
Reporter: Dacă am un aparat atât de larg de culegere de informaţie, în mod normal, eu îmi fac rapoartele către decidenţi, iar ei beneficiază de o reţea întinsă de culegere de informaţii.
Aţi fost responsabilul pentru calitatea informaţiilor.
Ionel Niţu: Al analizelor.
Reporter: Cam în asta constă calitatea, să fie analiză. Acest lucru se întâmplă, însă, în unul dintre cele mai corupte state din Europa.
În aceste condiţii, îmi pot pune întrebarea: la ce folosesc decidenţii informaţia furnizată de servicii?
Ionel Niţu: Ca să adopte decizii. Sau ca să nu adopte. Sau ca să le citească şi să spună că nu e treaba lor. E un subiect delicat, care nu poate fi abordat teoretic. Iar ca să fim concreţi, ar trebui să dăm exemple, ceea ce eu nu pot să fac. Spun doar că există clar stipulat în lege ce anume trebuie să facă serviciile de informaţii: să informeze. Mai departe, ţine de conştiinţa decidentului, de capacitatea lui de a adopta decizii etc.
Reporter: Sau pentru ca să servească dosare la DNA în ritmul dorit şi pe o agendă de interes personal?
Ionel Niţu: Sunt multiple modalităţile în care decidentul reacţionează la o informaţie, depinde de personalitatea lui în primul rând. Şi de interesul lui.
Reporter: Cum percepeţi procesul corupţiei sau volumul corupţiei din România în ultimul timp? A crescut sau a descrescut?
Ionel Niţu: Este la fel.
Reporter: Este una dintre problemele importante ale României?
Ionel Niţu: Este o problemă importantă pentru că fură din banii mei, pentru că afectează corectitudinea în mediul de afaceri, în care sunt prezent şi eu, afectează concurenţialitatea, competitivitatea şi imaginea ţării mele.
Reporter: Nivelul corupţiei este acelaşi sau cvasi, aproape acelaşi din 1990 până astăzi?
Ionel Niţu: Cred că în anii “90 era mai mare, în anii haiduciei. Eu cred că acum instituţiile au început să funcţioneze mai bine, de aici şi multele arestări şi condamnări. Dar şi mecanismele de furt s-au rafinat. Problema este că sistemul nu s-a schimbat. Iar aici eu consider vinovată toată clasa politică şi mai ales pe şeful statului. În ultimii 9-10 ani toate partidele mari au fost, pe anumite perioade de timp, la guvernare, iar sistemul nu s-a schimbat. De aceea vorbeam de anul zero în politică şi de “a doua republică”.
*  Polemică: De ce e important politicianul pentru România?
Reporter: De ce este important preşedintele, premierul, de ce este important guvernul pentru Româ¬nia?
Ionel Niţu: Pentru că de ei depinde, într-un fel sau altul, nivelul meu de trai, securitatea, prosperitatea mea.
Reporter: Vi s-a părut că succesiunea de guverne în toţi aceşti 20 de ani a avut vreo înrâurire asupra nivelului de trai?
Ionel Niţu: Da.
Reporter: Mie mi s-a părut că nu.
Ionel Niţu: Ba da.
Reporter: S-a cristalizat în opinia publică ideea că există nişte permanenţe în politica României, cum ar fi aderarea sau acceptarea în NATO sau Uniunea Europeană. Acum, de exemplu, avem ca obiectiv consensual intrarea în zona euro, dar, în rest, nu a existat niciodată nicio strategie.
Lumea vehiculează idei în jurul uneia sintetice, anume că sfera politică nu a făcut decât să lucreze în propriul folos al indivizilor din care este compusă, niciodată pentru ţară, pentru naţiune.
Prin urmare, eu am o problemă să înţeleg de ce e importantă alegerea preşedintelui, a premierului şi a guvernului pentru că, în această privinţă, nu se va schimba nimic. Nu ne vor duce grija vreodată. Politicienii nu s-au ocupat de noi niciodată.
Sfera politicii s-a autonomizat, nu este conexată nici la economie ca întreg, ca întreprindere economică, nu este conexată nici la nevoile mele sociale, morale sau de alt ordin.
Politicienii funcţionează într-o sferă autonomă şi, dacă există cumva vreo înrâurire asupra vieţii mele concrete, este doar o coincidenţă.
Ionel Niţu: Nu am cum să fiu de acord cu dumneavoastră.
Reporter: Cu faptul că nu ne reprezintă nimeni?
Ionel Niţu: Da. Este o generalizare pe care nu o înţeleg. Ei nu sunt tot români ca dumneavoastră? Vorbiţi de ei ca despre nişte extratereştri.
Reporter: Nu contează că ei sunt tot români, faptul că un anume politician este tot român nu înseamnă că mă reprezintă. El intră într-un sistem în care are grijă de interesele sistemului şi ale lui însuşi. Sistemul politic este un sistem de idiotizare, prin aceasta înţelegând muncă nu în folosul comunităţii, ci în folos propriu. Acest lucru este limpede pentru toată lumea.
Ionel Niţu: Nu cred că e limpede pentru toată lumea.
Reporter: Avem vreo iniţiativă în folosul nostru? Alta decât că există doar o coincidenţă între faptul că iniţiativa are o utilitate publică şi ideea politicianului să se promoveze ca să fie ales într-o funcţie mai înaltă şi să profite mai mult?
Nu există niciodată, nicăieri.
Politicienii pot lua şi măsuri care să ne fie favorabile. Când se întâmplă lucrul acesta, este clar că are un interes anume să se întâmple asta şi este interesul lui propriu, aceasta e motivaţia lui, nu este motivaţia să-mi creeze mie condiţii mai bune, niciodată.
Observaţi ce se întâmplă cu legile. De exemplu, legea Lupu – împărţirea pământurilor către ţărani, a fost blocată de către Traian Băsescu în Parlament pentru ca care nu cumva beneficiul politic să de reverse asupra PNŢ-ului la acea vreme.
Ionel Niţu: Excludeţi politicianul care se gândeşte la binele societăţii, la binele statului.
Reporter: Nu am un exemplu de politician. Cine?
Ionel Niţu: Ce vedeţi dumneavoastră este doar partea de comunicare a unei strategii, a unei politici…
Nu cred că cei 20 milioane de români vă împărtăşesc ideile. Dacă ar fi aşa, nu s-ar mai duce la vot, nu şi-ar mai desemna reprezentanţi.
Reporter: Care este participarea la vot a cetăţenilor, în general?
Ionel Niţu: La europarlamentare, în jur de 30%, la prezidenţiale – peste 40%. La ultimul referendum s-a apropiat de 50%.
Reporter: Statistica mă confirmă, majoritatea nu simte că politicienii ar fi importanţi.
Ionel Niţu: Faptul că cetăţenii nu se duc la vot poate să însemne şi lehamitea faţă de politică, dar poate să însemne şi faptul că nu sunt interesaţi de treburile “cetăţii”, au un business al lor şi nu le pasă. Am mulţi amici care nu doar că nu merg la vot de ani de zile, dar refuză orice fel de ştire politică. Asta se cheamă ignoranţă. Iar asta este foarte grav pentru democraţie, este un vot de blam la adresa întregii clase politice.
Reporter: La vot nu se duc intelectuali, oamenii care au studii. Este cunoscut faptul că participă clasa de jos, care primeşte cadouri electorale, gen găleţi sau alimente. Cum vă explicaţi că mai funcţionează încă procedura cu sarmaua şi mititeii?
Ionel Niţu: Aceasta este o metodă tipic românească.
Reporter: Este demonstraţia clară a validităţii situaţiei descrisă de mine. Dacă le dai mititei este singura motivaţie pentru care cetăţenii vin la vot, nu au o alta.
Ionel Niţu: Sunt puţini cei care vin la vot pentru astfel de pomeni electorale.
Reporter: A împărţi beneficii este generalizat. Porneşti cu beneficii mari în care îi dai sinecuri celor care sunt lângă tine, îi cumperi pe alţii cu funcţii mai mici, iar prostimea o ademeneşti cu mititei şi sarmale.
Ionel Niţu: Aveţi o viziune foarte simplistă. În primul rând, ceea ce spuneţi se întâmplă doar în campania electorală.
Reporter: Mititeii şi sarmalele sunt în campania electorală, în timp ce promisiunile pentru sinecuri sunt pe tot parcursul ciclului politic.
Ionel Niţu: Problema este cum reuşeşti să aduci dezbaterea în zona obiectivă a rezultatelor pentru că, în România, avem emoţia votului, se duc oamenii să voteze pentru că unul e înalt, deştept, frumos, că le-a promis ceva.
Reporter: Afirmaţi că partidele existente sunt vectori ai intereselor diverselor segmente ale naţiunii.
Ionel Niţu: Da, aşa ar fi firesc să fie. De aceea au apărut partidele, ca să reprezinte segmente diferite de societate.
Reporter: Dumneavoastră afirmaţi că aceasta este starea de fapt. Nu îmi spuneţi că în teorie aşa ar trebui să fie şi, deci, aşa este.
Eu susţin că situaţia, de fapt, nu confirmă teoria.
Interesul politicienilor este propriu. Nu cunosc politicieni care să fie vectori ai interesului naţional în România.
Ionel Niţu: Dar în străinătate ştiţi?
Reporter: Nu m-a interesat, eu vorbesc despre viaţa mea în România.
Ionel Niţu: Vreau să înţeleg ce înseamnă vectori ai interesului naţional.
Reporter: Probabil că în istorie putem găsi, chiar şi la noi în România.
Ionel Niţu: Avem tendinţa să valorizăm trecutul. În sociologie se cheamă mitul “trecutului roz”.
Reporter: Ceea ce trăiesc acum îmi demonstrează că nu există lucrul acesta în prezent, că nu am o forţă politică care realmente să sintetizeze interesele unui grup mare al populaţiei, că nu duc grija înălţării patriei, a ţării a îmbunătăţirii vieţii economice, politice.
Ionel Niţu: Sunt convins că printre actualii politicieni există şi oameni care pun binele comun deasupra celui personal sau de grup; oameni care cred în faptul că România merită un alt destin şi acţionează în acest sens. Dacă nu e aşa, atunci preocuparea mea pentru analiza politică este în van. Fac parte încă dintre idealiştii care cred că România poate avea alt destin, iar acesta este definit de elitele sale.
Reporter: Mulţumim!

Notă: interviul a fost acordat în data de 8 Aprilie 2014.

BURSA 14.04.2014 via Ziaristi Online

Sursa foto: LinkedIn