SECRETELE MURDARE ALE PUTERII. Aurel Rogojan despre “revoluţia Facebook” şi reactivarea păpuşarilor diversionişti din decembrie 1989 şi iunie 1990

General-r-SRI-Aurel-Rogojan-Ziaristi-OnlineSECRETELE MURDARE ALE PUTERII

Chestiunea arzătoare a politicilor guvernamentale pentru românii de pretutindeni, care a dus la demisia a doi miniştri ai Afacerilor Externe, este foarte departe de a fi tranşată cu acest paleativ „de onoare”. Mai bine şi pe mai româneşte spus, miniştrii în cauză au sfeclit-o din cauza unei ruşinoase şi nedemne poziţionări partizane a ministerului, care este exclus servilismului politic.

Din raţiuni politice strict partizane, agenţia guvernamentală pentru românii din străinătate a fost mereu reorganizată, fiind plasată când în aparatul de lucru al prim-ministrului, când ca subsecretariat de stat la Guvern, când cu bugetul la Ministerul Afacerilor Externe, când cu personalitate juridică distinctă şi, pe cale de consecinţă, cu autonomie bugetară.

Bugetul anual al Departamentului pentru românii de pretutindeni este de 100 milioane de euro, aproape jumătate din cât cheltuieşte Republica Federală Germania pentru securitatea internă. În legătură cu cheltuirea acestor bani există şi mult folclor, la propriu, dar şi la figurat.

Un fost ministru delegat la acest departament este, în prezent, subiect penal. Nu are importanţă dacă într-o cauză ce are sau nu legătură cu funcţia deţinută. Îngrijorează năravul. Sub ministeriatul delegat al lui Cristian David s-a întâmplat minunea promovării ca director de programe externe a unei tinere speranţe a dansului la bară, care a fost însărcinată cu dificila şi delicata misiune a organizării Concursului „Miss Diaspora Română”. Finanţarea a fost deschisă, dar despre concurs şi finaliste nu s-a mai auzit nimic…

Un secretar de stat la acelaşi departament, permanent abonat la sinecuri guvernamentale, titrat universitar cu normă didactică şi pe la Academia Naţională de Informaţii şi fost director general şi pe la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, deşi trebuia să părăsească postul, odată cu ruperea USL, nu s-a dat plecat, invocându-i lui Crin Antonescu “nişte programe speciale în derulare la Departamentul românilor de pretutindeni, în zone cum ar fi Ucraina şi altele”.

Da, domnul Stejărel Olaru, deprins cu jargonul serviciilor secrete, căci a cercetat foarte aplicat şi operaţiuni delicate ale Securităţii, nu a plecat de la DPRP fiindcă nu era să lase finanţarea „programelor speciale pe Ucraina şi altele” (mai ales şi „altele”) pe seama a cine ştie ce mâini sparte ori novice pus pe căpătuială, chiar din bugetul alocat înaltei cauze a păstrării vii a fiinţei naţionale risipite în roza vânturilor. Excepţia în cazul acesta poate semnifica şi altceva. Mobilizare pe loc… Dar cu numire politică?! Dacă e un „secret de stat”, înţelegem suprema raţiune, căci „Salus rei publicae suprema lex esto”!

Manelişti şi maneliste în nesfârşite şi bine plătite turnee ţin o permanentă legătură cu românii de pretutindeni. Ei nu primesc asistenţă în materia legislaţiei muncii şi asigurărilor sociale, nu li se trimit manuale de învăţare a limbii române scrise, mulţumindu-se că pruncii deprind limba în familie, pe cale oral-auditivă. Ei trebui să poarte recunoştinţă Guvernului României, pentru că este generos când le trimite manelişti şi organizează selecţii de „miss diaspora”.

Românii din străinătate înţeleg că ţara nu are bani, că cele 30 de miliarde împrumutate sunt imobilizate la Banca Naţională, într-un morman de bonuri de trezorerie (a căror valoare depinde de sănătatea economică viitoare a statului emitent, dacă se vor mai răscumpăra vreodată!), motiv pentru care concetăţenii decedaţi pretutindeni mai pot fi conservaţi, până cândva, prin depozitele frigorifice mortuare ale municipalităţilor, tot de pretutindeni.

Industria cetăţeniei române funcţionează… Sute de mii de noi cetăţeni români de pretutindeni, dar cei mai mulţi sunt lipsiţi de mijloace financiare şi nu au de unde scoate câte 400 de euro pentru transcrierea actelor de dobândire a cetăţeniei.

Guvernul nu poate duce o treabă până la capăt. Departamentul în discuţie nu este pentru problemele românilor de pretutindeni, căci nu ştie exact nici câţi români sunt dincolo de graniţe şi nici pe unde anume se află răspândiţi, darămite să cunoască problemele acestora. Pe cale de conseciţă, are şi alte priorităţi ale bugetului alocat nevoilor românilor de pretutindeni. Secrete. Nu le ştie decât demnitarul cu pixul puterii între cele trei degete trandafirii, precum cârnăciorii prosperităţii.

Legea nr. 299 2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni,republicată în Monitorul Oficial nr. 261 din 22.4.2009, prevede obligativitatea organizării anuale a Congresului Românilor de Pretutindeni. Până în prezent, trebuia să se fi desfăşurat cinci asemenea congrese. Nu a avut loc, încă, nici primul congres, în care să se constituie o serie de organisme şi să se stabilească modalităţile de implemenare a generoaselor prevederi ale legii anterior menţionate. Pe 29-30 noiembrie curent, după îndelungi şi contondente pertractări între Parlament şi Ministerul Afacerilor Externe, ar urma să fie convocat primul Congres al Românilor de Pretutindeni.

Nici că se poate mai bine. Va fi pe ordinea de zi şi o dare de seamă asupra execuţiei bugetului? Ar fi necesar.

Va informa cineva cu ce scopuri anume, înaintea campaniei electorale prezidenţiale, o instituţie anume a scos din rezerva operativă pentru cheltuieli speciale suma de 5.000.000 (cinci milioane) euro cash, pentru a fi pusă la dispoziţia liderilor unor organizaţii din diaspora? Va exista o cercetare pentru a se descifra legătura dintre această sumă şi scandalul alegerilor prezidenţiale la secţiile de votare din străinătate? Ce trebuia să se obţină cu aceşti bani? Prezenţa ori absenţa de la vot?

Operaţiunea a fost „sifonată” din proiect, iar „un grup de patrioţi”, organizaţi de un veteran al diversiunilor din decembrie 1989, ianuarie şi iunie 1990 şi din septembrie 1991, a anihilat-o prin metodele revoluţiei Facebook, dorind să-şi întărească spusele că „nimeni nu a ajuns preşedinte al României dacă eu nu am vrut”. Dacă şi acum, ca şi anterior, a acţionat sub acelaşi ordin, România este în mare pericol. Motiv ca puterea politică să se elibereze de povara secretelor murdare.

SECRETELE MURDARE ALE PUTERII (II)

Guvernele au intotdeauna cateva ceva de ascuns. O lege privind protecţia informatiilor clasificate permite guvernelor să ascundă de spionaj secretele de necesitate natională, apărate de structurile contrainformative din sistemul securităţii naţionale. Acestea sunt secretele oficiale, a căror listă generică se publică periodic ca anexe ale hotărârilor Guvernului prin care se aprobâ categoriile de informatii clasificate in cele trei clase ale secretului de stat : “strict secret de importanţă deosebită”, “strict secret” si “secret”.

Guvernele mai au de ascuns, împotriva legii, deci săvârsind fapte susceptibile a atrage răspunderi de natura penala, administrativă ori contravenţională, după caz, anumite informatii din categoria celor de interes public, a căror aducere la cunoştinţă publică le-ar delegitima actele de guvernământ şi ar favoriza avansul opoziţiei către putere. Acestea sunt secretele murdare ale puterii.

Secretul valorii neadăugate …

Asa de exemplu, auzim că s-ar intenţiona reducerea in trepte, incepând cu anul 2015, a taxei pe valoare adăugata. Guvernul, prin minstrul pentru buget, motivează măsura prin îmbunătăţirea indicelui de colectare… Guvernul ne minte. Prin creşterea T.V.A.-ului la 24 %, colectarea nu a depăşit 55% . Aşa că, o reducere a T.V.A.-ului ar putea sa duca la cresterea incasărilor…

Guvernele ne-au ascuns, insă, si altceva. O parte din T.V.A.-ul care nu ajunge la bugetul public intră fraudulos în alte portofele . Politice .

Secretul statisticilor electorale…

Un alt secret murdar, aparat cu cerbicie de toate guvernele, de toate culorile, priveşte numărul populaţiei României, iar în cadrul acesteia numărul populaţiei cu drept de vot. Motiv pentru care, în statisticile oficiale date publicitatii nu vom gasi indicatorii “populaţie sub sau peste 18 ani”, ci doar pâna la 16 si peste 16 ani. Consecinţa acestui secret : “Câteva milioane de voturi, care pot fi aruncate, cu S.T.S.-ul, dintr-o parte in alta”. Citat din opera de discursuri publice a preşedintelui Romaniei, Trăian Băsescu, rostite în luna iulie a anului 2012.

Secretul miliardelor de euro irosite in proiecte de informatizare nefinalizate

In anul 1989, evidenţa populaţiei Romaniei era informatizata, Integral la nivelul Capitalei, incă de la începutul anilor ’80 şi spre finalizare la nivel de ţară. “Sistemul Informatic al Evidenţei Populaţiei” era conceput ca magistrală a “Sistemului Informatic al Administratiei Publice”, la care se conectau, in etape, planificate şi bugetate pâna in anul 2000, “sănătatea”, incepând cu scorul APGAR ,   primul vaccin,   primul diagnostic de boală si primul tratament; “învăţământul” , de la prima zi de gradiniţă ; “fiscul” ş.a.m.d. Ce s-a ales de acest sistem, realizat sub licenţa si tehnologia I.T. ale I.B.M. ? Praful şi pulberea ! Au apărut o puzderie de sisteme informatice departamentale, “ramuri” ale unui copac doborât, care nu au un numitor comun, nu interactionează si care sunt dependente de mofturile unui furnizor de servicii I.T. cu certă vocaţie de dictator global. Toata “joaca” guvernelor de-a societatea informatică ne-au costat cât acoperirea României cu o reţea de autostrăzi, fără egal în Europa !

Secretele murdare ale scandalului “Microsoft” este doar un mic episod, urmare a unei mişcari greşite a unuia care acum îşi muşcă limba, ca să nu-i mai umble gura, când nu-şi are mintea de mafiot acasă !

Secretul horei “Ca la Breaza” …  

România nu avea motive să se teamă criza economică. A spus-o clar şi răspicat Trăian Băsescu, dar fară să ştie că trebuia să-şi ceară voie de la autorităţile externe cesionare ale suveranităţii financiar-monetare a României.

In urma manipulării statisticilor populatiei, a P.I.B.-ului, a balantei bugetului şi a deficitului, din gaura talpei pantofului şefului delegaţiei F.M.I. a ieşit o comandă de împrumut, sărbătorită cu o petrecere si o horă “Ca la Breaza”, in care, alături de Sorin Blejnar, s-a prins şi şeful delegatiei FMI in România, Jeffrey Franks… De unde pâna unde, seful fiscului la şpriţ cu seful delegatiei F.M.I. ? Ce au pecetluit ?! Pentru ce băură ei aldămaşul ?!

Secretizarea proceselor publice…

Un deputat a făcut o interpelare in legătură cu motivele şi secretul horei de la Breaza. Domnului deputat i s-a inscenat un flagrant, care a eşuat. Dar şi aşa, a fost reţinut ilegal, i s-a pus pistolul în piept şi dus la D.N.A.

Camera Deputatilor, în fata evidenţelor inscenării şi a provocării regizate, a respins cererea de arestare preventivă, cu toată tevatura făcută de ambasadorul Mark Gitenstein in biroul lui Valeriu Zgonea. Chiar aşa, ce interes avea S.U.A. să-şi trimită ambasadorul să se asigure că deputatul Ion Stan va fi arestat ?!

Menţionăm că respingerea cereriii de incuviinţare a arestării nu a venit din partea grupului parlamentar din care făcea parte deputatul, căci ai săi , la ordinul lui Ponta , i-au transmis de seara să vină cu “sacul de voiaj”, căci va fi incătuşat la ieşirea din Cameră…

Deputatul este judecat la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, in condiţiile unui proces vădit inechitabil, cu sistematica eludare a procedurilor legale de cercetare judecătorească in vederea stabilirii adevărului. Pentru ca la proces să nu participe public, acesta are loc numai vinerea după amiaza, sala fiind stabilita si comunicată telefonic, cu două ore înainte, strict părţilor.

Secretul datoriei externe…Acelaşi deputat incomod, l-a interpelat pe guvernatorul Băncii Naţionale in legătură cu destinaţia celor aproape 30 de miliarde de euro împrumut extern şi dacă este adevărată ştirea că , de fapt, în locul banilor, România a primit bonuri emise de trezoreria statului cel mai grav atins de criză. Mai exact, dacă a fost simulat un împrumut pentru a contribui la reabilitarea unor bănci care au provocat criza. Autoritatea interpelată, nu a negat, dar a învederat autoritar să nu se mai aducă problema in spatţiul public.

Dacă doar s-a simulat împrumutul, nu s-ar putea să se simuleze şi plata datoriei ?!

Secretul rezervelor în aur ale Băncii Nationale…Nu avem cunoştinţă de vreo împrejurare similară celei dinaintea ocupării României de către Germania, in primul război mondial, când Tezaurul a fost trimis la Moscova spre veşnică … pomenire. Totuşi, Banca Natională a trimis rezervele de aur ale ţării în depozite străine. Cică ar fi mai sigur şi mai ieftin ! Cine poate crede ?

Cine a dat liber la privatizarea informatiilor strict secrete de importanţă deosebita privind resursele strategice ?

Rezultatele prospectiunilor geologice transpuse pe hărţi şi estimarea rezervelor exploatabile, precum şi a concentraţiei de minereu constituiau informatii cu cel mai înalt de secretizare. Sub loviturile necruţătoare ale războiului presei cu “moştenirile regimul politic abolit”, protecţia secretelor oficiale de necesitate nationala ale statului roman a fost şi ea abolită, iar odata cu acaparea hrăpăreţă a institutelor de prospectiuni si cercetări, întreaga documentaţie clasificată “secret de stat” a fost divulgata către destinari fără drept de a o deţine…

Apoi, cei cu informaţiile precise s-au aşezat la “masa tratativelor” cu statul, ca asasini economici ai poporului român.

Multiplele faţete ale marii trădări nationale neocomuniste, in drapajul înşelător al euroatlantismului, dar cu beneficiari conexati la inamicii dintotdeauna ai României., merită a fi readuse in atenţia opiniei publice, singura putere reală în măsura să impuna clasei politice calea dreaptă.

Pe săptămăna viitoare.

Aurel I. Rogojan

Sursa: Ziaristi Online