Vineri, 24 noiembrie, ora 17.00, în cadrul Târgului de carte internaţională Gaudeamus, la sala “Cupola”, va fi lansat volumul „Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru Istorie” de Aurel I. Rogojan, cu o prefață de academicianul prof. univ. dr. Dinu C. Giurescu, anunţă Cotidianul. Iar EvZ prezintă:
Extras din volumul „Iulian Vlad-Confesiuni pentru istorie”, Editura Proema Baia Mare, 2017
Aurel I. Rogojan: Anii ’80 ai veacului trecut au marcat în istoria securităţii statului român ultimul deceniu de existenţă proforma a instituţiei. Un deceniu care, din cea de-a doua jumătatea a sa, de prin 1983 chiar, era tot mai evident deceniul căderii libere a sistemului global socialist cu centrul de putere la Moscova. Modelul economic socialist nu mai putea coexista în competiţia cu cel al economiei de piaţă dominat de alte legităţi şi, mai cu seamă, de cea a profitului. Din anii ’70, U.R.S.S., pregnant Federaţia Rusă, a intrat într-un accentuat declin demografic. Acesta era semnalul pe care un analist al sistemelor globale, Emanuel Tod, l-a interpretat drept începutul sfârşitului unei lumi. A acelei lumi. Dar s-a mai întâmplat ceva, la Moscova, după moartea lui Brejnev au urmat două interimate de putere, 16 luni Iuri Vladimirovici Andropov şi 11 luni Constantin Ustinovici Cernenko. Primul, fost şef al K.G.B.-ului, a fost doborât subit de o boală galopantă, după ce declanşase o vastă operațiune anticorupţie la nivel unional. Al doilea, fost 20 de ani şeful personalului Kremlinului, era deja bolnav, molipsit şi el de corupţie şi, practic,nici nu a condus, ci doar a păstrat aparența exerciţiului funcţiei, până la tranşarea victoriei uneia dintre taberele aflate într-o lungă luptă pentru putere. A câştigat Mihail Sergheevici Gorbaciov, cu o echipă în care erau câţiva diplomaţi influenţi, unii în foarte bune relaţii, ca să nu spunem altfel, cu Washington-ul, cu Londra, cu Bonn-ul.
Ştiu cât de preocupat aţi urmărit evoluţiile de la Moscova în acei ani. La 31 decembrie 1989, arestarea dumneavoastră a fost supervizată prin prezența efectivă, ca observator, de ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti, Evghenii Teajelnicov. Undeva la un etaj al sediului Ministerului Apărării Naţionale, într-un birou după o draperie, ambasadorul Tiajelnicov şi agentul Moscovei, generalul Nicolae Militaru, ministrul Apărării noii puteri prosovietice impuse iarăşi României, au dorit să privească cum generalul Iulian Vlad, şeful Departamentului Securităţii Statului, adoptat cu cinci zile în urmă în structura Ministerului Apărării Naţionale, este escortat pentru a fi depus la locul de detenţie. Nevoia unei astfel de satisfacţii, care poate avea şi cauze de domeniul psihopatologiei, exprima însă, pe fond, cel puţin o triplă vendetă:
– cea personală, a agentului spionajului rus care fusese demascat şi, ulterior, refuzat în tentativele sale conspiraționiste de a veni înspre şeful securităţii statului român;
– poliţele grele ce trebuiau plătite KGB-ului, care nu-i puteau ierta generalului Vlad replicile primite la unele dintre acţiunile lor pe teritoriul şi împotriva României; – şi nu în ultimul rând ca importanţă, poziţia comună adoptată împreună cu şeful statului major, generalul Ştefan Guşă, în ceea ce priveşte refuzul categoric al intervenţiilor militare străine oficiale: subliniez, oficiale, ungare, sovietice, dar şi altele inclusiv din spaţiul NATO care se aflau la graniţele României gata ca să intre şi să se implice efectiv în evenimentele care se consumau în decembrie 1989, în România.
Serviciile Moscovei aveau o bază formidabilă pe teritoriul României
Aurel I. Rogojan: – Domnule general, ce le-aţi făcut ruşilor în cei 12 ani de coordonator nemijlocit al contraspionajului, iar din toamna anului 1987 şi a structurii speciale de combatere a spionajului și subversiunii duse împotriva României de aliaţii din tratatul de la Varşovia ? Cum aţi putea caracteriza confruntarea cu serviciile de spionaj ale Moscovei, succesele şi eşecurile KGB-ului dar şi ale Departamentului Securităţii Statului în această confruntare?
Iulian Vlad: Problema este complexă dar, înainte de a încerca să schiţez un răspuns care să fie cât mai apropiat cu ceea ce se doreşte, vreau să fac o remarcă şi o fac cu mare satisfacţie. Ai făcut, dragă Aurel, o sinteză absolut admirabilă a epocii, a perioadei respective. Te-am ascultat cu foarte mare atenţie şi mi-am dat seama că fiecare cuvânt pe care l-ai așezat în pagină a fost foarte bine gândit şi pus în propoziţie şi în frază. Într- adevăr, este o epocă asupra căreia va trebui să ne aplecăm cu o anumită atenţie. Problema, cum spuneam, este complexă. În 1977, când eu am fost adus, de la comanda Școlii de ofiţeri la Ministerul de Interne, în funcţia de secretar de stat și mi s-a încredinţat între altele şi atribuţia, sarcina de a coordona contraspionajul miam dat seama că am în faţă un munte de probleme.(…)
Decenii la rând, apărarea împotriva K.G.B.-ului a fost imposibilă
Problema spionajului sovietic în România acelui timp nu a intrat în actualitate atunci. Ea începuse mai devreme să fie o problemă de muncă. Nu ştiu, poate ar trebui să facem un studiu special, o documentare, am ipoteze, am presupuneri, dar nu pot veni cu dovezi, cu argumente că această problemă a spionajului sovietic nu a fost abordată cu toată seriozitatea şi cu responsabilitatea care se impunea . Cauzele, motivele :
(1) Poate că unii care au avut însărcinări pe linia aceasta s-or fi şi temut că dacă intră mult prea adânc în problemă, cine ştie cu se surprize se pot trezi. (2) Alţii, nu aş vrea să greşesc, poate că nici nu puteau să o facă. Puteau să fie între ei şi unii care dăduseră, poate, şi nişte angajamente pe undeva. (3) O categorie, poate chiar şi din incompetenţă, pentru că, de la început, trebuie să spun, şi aş putea să fac acestă apreciere – că știind metodele, formele de activitate ale diferitelor servicii de informaţii care acţionau pe teritoriul României -, spionajul sovietic era poate cel mai performant. (…)
În plus, serviciile Moscovei aveau o bază formidabilă pe teritoriul României. La început, după august 1944, când s-au instalat ca putere de ocupaţie şi-a adus cu sine tot sistemul, ca să zic aşa , toate mecanismele necesare, activitatea au desfăşurat-o mai mult sau mai puţin, pe cont propriu, adică ofiţerii de informaţii, ofiţerii N.K.V.D.-ului, apoi ai K.G.B.- ului, care erau în structurile armatei de ocupaţie.
Dar, în același timp, fuseseră desemnaţi drept consilieri pe la mai multe ministere şi, în mod deosebit, la Ministerul de Interne. La Ministerul de Interne, pe lângă şefii tuturor direcţiilor, dar, în primul rând la nivelul conducerii ministerului, era un grup de consilieri care avuseseră funcţii importante în aparatul sovietic şi care coordona „consilierea”, avea misiunea, bineînţeles, să centralizeze, să dea orientările, de la etapă la etapă, a activităţii și, în acelaşi timp, era şi punctul de comandă al activităţii de informaţii care se desfăşura pe domeniul respectiv şi nu numai. Spuneam, deci, că la nivelul tuturor direcţiilor operative erau unul sau doi consilieri sovietici, până şi la învăţământ. La Serviciul Învăţământ mi-a fost adus un consilier sovietic care, sincer să fiu, nu ştiu ce făcea, pentru că eu personal nu i-am simţit, aşa cum aş fi crezut că poate fi, ştiu eu, prezența. De asemenea, un consilier sovietic a fost instalat şi la Școala de Ofiţeri şi, câţiva ani buni, a lucrat în şcoală. Între altele, şi poate nu totdeauna foarte inspirat pentru că dintr-un început şi-a devoalat, cumva, intenţiile, a început să studieze dosarele de cadre ale elevilor şi, probabil, că le primea şi pe cele ale profesorilor. Aveam şi nişte şefi de servicii de cadre foarte vulnerabili, cu nume şi prenume consacrate, să zic aşa. Consilieri existau și la direcțiile regionale. Prin urmare, peste tot erau unul sau doi consilieri sovietici.
Activitatea de informaţii era dusă, coordonată, de consilieri cu ajutorul unei reţele care era alcătuită fie din rezidenţii mai vechi, unii foşti ilegalişti şi care fuseseră şi anterior în legătură serviciilor sovietice, fie din agentura nou constituită, şi când zic agentura nou constituită mă refer, mai cu seamă, la ceea ce a a început să se facă odată cu trimiterea la studii în URSS mai pe toate liniile principale de activitate din ţară.
Anti-K.G.B.-ul a debutat sub pavăza oamenilor Moscovei
– Aurel I. Rogojan: Deci, este evident că, deși prezenţa şi urmele lăsate de serviciile de spionaj sovietice în toate structurile politice şi administrative erau ample şi de adâncime , totuşi, aţi cutezat să luaţi taurul de coarne şi … nu l-aţi mai lăsat.
– Iulian Vlad: Poate că aşa este. Spuneam, deci, că activitatea pe linia aceasta de muncă era, cum să spun, mai mult proforma, deşi cu câţiva ani buni înainte fusese constituit serviciul independent pe această linie, pe linia sovietică și a sateliților Moscovei. De notat că acest serviciu special fusese subordonat operativ tocmai generalului Doicaru, de care vorbeam mai înainte şi, bineînţeles, şi generalului Pacepa. Pacepa a avut acces tot timpul la problematica şi documentele emanate de la acest serviciu.
Prin urmare, eram în cunoştinţă cu ceea ce s-a făcut până la data respectivă şi lipsa de progres, de rezultate în confruntarea cu serviciile sovietice era absolut evidentă, era, cum să spun, într-un fel, strigătoare. Aşa se face că una din primele măsuri care a trebuit să fie luate a fost cea de restructurare a acestui serviciu, de creare a unei unităţi de sine stătătoare cu forţa, cu mijloacele, cu ceea ce se impunea să aibă. Ea fusese ani de zile, ba pe lângă Direcţia a III- a, ba pe lângă contrainformațiile Direcției Generale de Informații Externe. Mă rog, chipurile cu explicaţia de a nu fi identificată, adică de a fi acoperită, era un fel de „mănăstire într-un picior, ghici ciuperca ce e”.
– Aurel I. Rogojan: Plus că, K.G.B.-ul începuse să coopereze pe zona operaţiunilor externe cu marile servicii de spionaj ale principalelor puteri occidentale. Este bine să ne reamintim cum s-a conlucrat între Est și Vest în chestiunea emigrației, acea încercare de a contrapune regimului Ceaușescu o emigrație unită, sens în care a fost creată Uniunea Mondială a Românilor Liberi. A apărut ca din senin, cu ședințe de constituire aproape concomitente pe trei continente. Știut fiind cât de strâns controla K.G.B.-ul emigrația românească, nu se putea să nu fie parte la opera comună anglo- americană, măcar cu ingredientele basarabo-bucovinene, cu care au contribuit la capitalul social al Uniunii și prin care și-au consolidat infiltrarea.
– Iulian Vlad: Deci am reuşit să realizez ceea ce a fost după părerea mea un pas foarte important pentru că, deja, am simţit că sunt descătuşat şi pot să fac ce am socotit că este absolut imperios necesar: crearea și organizarea, pe baze noi, a Unității Speciale U.M. 0110. La comanda noii structuri de „contraspionajest”, „țări socialiste”, l-am adus de la Brașov pe generalul Victor Neculicioiu, un profesionist adevărat şi un om serios. Plus alţi câţiva ofiţeri care au completat schema de conducere. Nu în totalitate cum ar fi trebuit, căci am avut şi nereuşite pe care le regret cât oi fi, regret că m-am lăsat păcălit. Mi-au fost împinşi nişte oameni care se compromiseseră în activitatea de informaţii externe. Nu-i știam prea bine,dar mi-au fost recomandați, poate interesat, nu mă pronunț.Oricum, una peste alta, lucrurile au căpătat, deja, un alt conţinut, o altă orientare, iar rezultatele au început să fie vizibile.
-Aurel I. Rogojan: Dacă nu mă înşel, atunci aţi putut constata că în baza operativă a liniei de muncă erau foarte mulţi octogenari şi nonagenari, foști combatanţi ai Cominternului din generația lui Walter Roman, Ghizela Wass și alți voluntari în războaiele civile ale perioadei interbelice, unii prin Spania, alții anterior prin Uniunea Sovietică.
– Iulian Vlad: Corect. Una din primele măsuri a fost refacerea bazei de lucru. Reconsiderarea întregii baze de lucru. Adică erau menţinuţi veteranii ăştia, dar unii dintre ei erau totuşi activi, nu puteam să renunţăm la supravegherea lor . În schimb, forţele tinere care se afirmau, şi se afirmau cel mai mult, erau neglijate. S-a revăzut baza de lucru, s-au redirecţionat liniile de activitate, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Oricum, putem să spunem că am fost, aici în zona noastră, singura dintre ţările socialiste care am creat o astfel de structură. Din ceea ce intuiam, apoi mi s-a confirmat, am aflat de la sursă că și China, din câte am putut discuta cu chinezii cu privire la activitatea pe spaţiile acestea , deși erau destul de închişi, să zic aşa, dar evident a rezultat că şi ei aveau o linie de muncă puternică pentru spațiile țărilor socialiste. În rest, niciuna din celelalte ţări socialiste nu aveau un serviciu de contraspionaj pe spaţiul ţărilor socialiste, aşa cum am avut noi. Era absolut necesar, pentru că unele dintre ţările acestea surori voiau să ne lucreze în „foi de viță”, cum se spune.
– Aurel I. Rogojan: E foarte important ceea ce spuneţi pentru că acesta era un motiv suficient de temeinic, dar și un fapt de neiertat din partea serviciile sovietice, care, în acest fel, au identificat în generalul Vlad pe cel care a organizat și pus în operă contraofensiva coordonată împotriva spionajului și subversiunii antiromânești duse de la Moscova. Și-au zis că sunteți omul care are de gând să-și facă treaba şi, în acest fel, le încurcă planurile și nu ne lasă să lucrăm cum vrem noi în România.
– Iulian Vlad: Eu nu ştiu cum au răbdat până la urmă.
– Aurel I. Rogojan: Dar de aflat, au aflat, asta e cert.
– Iulian Vlad: Asta e clar, dar nu ştiu cum au răbdat. Și acuma, vorbind între noi, nu vreau să se interpreteze altceva, dar cred că evenimentele s-au succedat cu o asemenea repeziciune şi momentele foarte prielnice nu s-au mai ivit, că de suprimat, e limpede că ar fi urmat să mă suprime, ăsta este un lucru evident. Şi aşa, de vreo câteva ori, am fost pe linia de cătare a puștii.
– Aurel I. Rogojan: Va trebui să trecem în revistă cele şase sau şapte, dacă nu mai multe momente în care s-a încercat suprimarea dumneavoastră fizică. Asta separat. Acum, rămânând tot aici, pe zona confruntării cu serviciile sovietice, sigur au fost trei, patru, cinci poate mai multe acţiuni notabile ale noastre, ale Departamentului Securităţii Statului unde sovieticii au fost descoperiți și nu se așteptau la eșec. În confruntarea din anii ce au precedat evenimentele din decembrie 1989, despre vreo două sau trei operațiuni a început să se mai scrie în literatura străină, în mod deosebit în cea britanică, care se ocupă de istoria KGB-ului. Acum, judecând după două decenii jumătate, oare operaţiunile astea mai mari, care au fost demantelate, Reţeaua lui Volodin, Scrisoarea celor şase şi altele nu puteau să fie, în acelaşi timp, şi un front de lucru deschis Securităţii, pentru ca ei să lucreze mai în adâncime pe alte direcţii, pentru pregătirea evenimentelor din decembrie?
– Iulian Vlad: Teoretic este foarte posibilă o asemenea concluzie. E una din metodele care se utilizează şi nu cred că le-a putut scăpa, dar…
– Aurel I. Rogojan: Adică să îşi valorifice eşecul întrun succes. Bine, aici ne-au prins, le-am dat, i-am pus pe o pistă, ei acum se ocupă de asta şi noi avem cale liberă în altă parte.
– Iulian Vlad: E foarte interesant cum s-a pus problema, având, însă, în vedere două aspecte ale chestiunii, întâi faptul că mai toţi protagoniştii evenimentelor din decembrie au fost în atenţie şi au rămas în atenţie tot timpul, unii dintre ei apărând şi în cazul Băcanu – Volodin, deci se poate spune că nu i-am scăpat pe cei principali şi, cred că le-am pricinuit, după părerea mea, una dintre pagubele cele mai mari pe care le-au putut suferi în perioada respectivă aici, la noi.
Participarea sovieticilor la evenimentele din decembrie 1989 a fost cu trupe speciale
A doua idee, care se alătură la cea dintâi, este aceea că participarea lor la evenimentele din decembrie s-a făcut cu trupe. Au venit cu batalioane şi, deci, nu şi-au bazat proiectele, planurile numai pe reţeaua din interior. Fără îndoială, că şi aceia care au venit în formaţie de la Moscova trebuiau să intre în legătură cu cei din teritoriu, pe unde au avut depozite de armament, prevăzute staţionări pentru regrupare şi pentru proiectarea acţiunilor ce urmau să fie dezlănţuite. Asta este altceva. Dar nu a fost o masă de luptători, care să fi ieşit în faţă şi să fi opus rezistenţă.
Prin urmare, eu cred că a fost unul din momentele când Securitatea a putut să demonstreze, pe de-o parte, că şi coloşilor acestora, care însemnau spionajul sovietic, pe de-o parte, şi, pe de altă parte, spionajul american, aproape concomitent, le-am dat nişte lovituri usturătoare, pentru că au fost demascaţi, ca să zic aşa, oameni esenţiali din reţelele pe care le aveau şi asta s-a întâmplat să fie aproape concomitent. Până atunci, îţi aduci aminte că, ani de zile, nu s-a putut demonstra, concret nu au fost prinși asupra faptului, ori de data asta lucrurile erau foarte limpezi. Aşa că, dacă e să judecăm, nu neapărat sentimental şi cu părtinire, putem spune cu mândrie justificată că ceea ce s-a făcut în anii 1988- 1989 pe linia combaterii serviciului de spionaj sovietic a fost o reuşită, ca şi la ceilalţi din Vest. Sigur, că nu aş vrea să mai reiau, poate, cele ce s-au întâmplat în zilele când s-a trecut la arestarea mea şi nu ştiu dacă treaba asta noi nu am mai…
CUPRINSUL şi TESTAMENTUL
„(…) Las urmașilor mei faptele, așa cum au fost ele, să le judece ei, să le aprecieze, să le cântărească și să dea verdictul, pentru că fără îndoială, un verdict până la urmă va prevala. (…) În ce mă priveşte, tot ceea ce am făcut, am făcut gîndindu-mă la popor şi la ţară. Pentru acest motiv, pot privi în ochii oricui. (…)
Peste un număr de ani, îşi va da verdictul şi istoria, care va fi scrisă fără ură şi părtinire, cu privire la evenimentele din decembrie 1989 şi la rolul pe care l-am avut şi eu, şi institutia pe care o conduceam atunci, în acel moment de răscruce al destinelor ţării noastre.
De aceea, vă solicit un singur lucru: sentinţa pe care o veţi dadumneavoastră să coincidă cu verdictul Istoriei, pentru ca să nu fie infirmată de aceasta.
Vă mulţumesc.”
General-colonel (r)
Iulian N. Vlad
„Ce resorturi a generat acest proiect de confesiuni pentru istorie ale generalului Iulian N. Vlad?
De la evenimentele care au schimbat fundamental nu numai ordinea lunii, cât mai cu seamă destinele popoarelor silite să constitue „sistemul mondial socialist” au trecut aproape trei decenii. În nici o altă țară, schimbările structurale ale regimului politic, în esența sa același, nu au avut forma și nici conținutul, respectiv consecințele dramatice ale „Revoluției Române”, Și pentru a fi siliți să credem că a fost revoluție, siluitorii istoriei au siluit până și Constituția României, în al cărei preambul valorile universale ale democrației ar rezida din „idelurile Revoluției din decembrie 1989”.
În România, fără a fi cu nimic justificat, înlăturarea regimului totalitar de sorginte comunistă s-a „legitimat” cu prețul vieții a 1000 de oameni și a sângelui a peste 2000 de răniți, după ce Nicolae Ceaușescu abandonase laș puterea. Oameni mințiți și înșelați au fost chemați în stradă pentru a fi sacrificați brutal, fără milă, cu sângele rece al criminalilor istoriei, miza fiind doar teroarea care trebuia să justifice cele mai urgente și importante decizii și acțiuni ale momentului.
Din păcate, în legătură cu acele evenimente nu s-a ajuns , încă, la vreun rezultat care să poată fi făcut public în mod oficial.
Dacă în ultima decadă a lunii decembrie 1989 în România ar mai fi existat structuri statale viabile, cele atunci petrecute ar fi fost definite drept terorism de stat. Cum , însă, structurile de putere fuseseră dizolvate, rămâne ca evenimentelor sângeroase ale căror cauze și origini nu au fost, încă, explicate, să le asemuim terorismului iacobin caracteristic Revoluției Franceze de la 1789. Bicentenarul este doar o simplă coincidență în care să creadă cine vrea.”
Aurel I. Rogojan
La răscrucea dintre două veacuri şi dintre două milenii, Iulian N.Vlad a stat, totdeodată, la răspântia dintre două epoci istorice ale neamului românesc, iar la cumpăna dintre acestea şi-a arătat, cu patriotism şi bravură, iubirea de neam şi de ţară, împiedicând să fie soloboziţi câinii sfâşietori ai fiinţei acestui neam şi acestei ţări. Dacă ne pregătim să ne scriem pe tricolor centenarul unităţii şi integrităţii noastre naţionale şi teritoriale, aceasta se datorează şi Omului patriot – cuvânt care este progenitură a Patriei – Iulian N.Vlad – şi capacităţii sale de a înţelege în profunzime şi cu luciditate sensul istoriei şi de a pune stavilă lunecării acesteia pe panta sisifică a destrămării voite de alţii.
Ambasador Dumitru Chican
Academician Dinu C. Giurescu:
Cuvânt înainte
Volumul „Iulian N. Vlad – confesiuni pentru istorie“, publicat de Editura Proema din Baia Mare îl are ca autor pe Aurel I. Rogojan, care ne-a obişnuit de-a lungul timpului cu lucrări interesante şi, în acelaşi , timp pline de substanţă.
Arhitectonic – cartea este structurată în 32 de capitole, un cuvânt „din partea autorului“, intitulat „Un destin istoric între judecățile istoriei” şi 14 anexe.
În cuvântul „din partea autorului“ ni se dau explicaţii referitoare la modul în care a fost realizat prezentul volum dar se realizează şi o substanţială prezentare a interlocutorului său, generalul Iulian Vlad care a jucat un rol însemnat în istoria ultimelor decenii.
În fapt avem de-a face cu transcriptul dialogului audio-video dintre generalul Iulian Vlad, fost ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului şi generalul Aurel I. Rogojan, într-o vreme şef de cabinet al generalului Vlad.
După cum ne spune autorul, seria istorisirilor orale se întinde de-a lungul anului 2015 pe parcursul mai multor întâlniri din lunile martie, aprilie, mai, iunie, iulie, septembrie, octombrie şi se încheie în decembrie 2015. Cu rare excepţii, atunci când firul mărturisirilor o cere, materialul respectă criteriul cronologic.
Se cuvine a se remarca cuprinsul volumului riguros alcătuit, urmând cu minuţiozitate firul discuţilor.
Ca substanţă decelăm mai multe nivele ale dialogului: faptul istoric, factorul uman, rolul oamenilor din umbră, demersurile „prietenilor“ României, setea de putere şi obsesia controlului, lăcomia vorace, corupătoare şi atotcuprinzătoare, mistificarea realităţii, manipularea societăţii într-un vicierea unor adevăruri şi, nu în ultimul rând, preţul amarnic al demnităţii.
Dinamica dialogului, întrebările şi răspunsurile ce se împletesc într-un tot unitar, compun imaginea panoramică a unor evenimente care pe alocuri te cutremură.
Personalitate complexă, personaj mai degrabă discret, curtenitor şi cultivat, aparent deschis, există la generalul Iulian Vlad o căutare a justeţei exprimării, specifică oamenilor obişnuiţi cu rigoarea, atât în vorbă, cât şi în faptă.
Prin natura muncii sale, depozitar al multor informaţii Iulian Vlad povesteşte cu echilibru şi măsură, sine ira et studio, cele petrecute de-a lungul vremii, în momente, nu de puţine ori, de cumpănă din evoluţia României.
În testimoniul său face o radiografie realistă a anilor ’50-’60, a epocii Ceauşescu dar şi a evenimentelor din decembrie ’89 şi nu numai, refuzând cu obstinaţie interpretarea maniheistă a faptelor, oamenilor şi evenimentelor. Variile straturi ale celor evocate compun un tablou complex al unei realităţi care nu a fost descifrată pe deplin în toate consecinţele ei.
Remarcabilă galeria de portrete ale diverşilor potentaţi, de la simplu crochiu la portretul în tuşe groase, dinamica aproape cinematografică a istorisirii face ca lectura să fie captivantă.
Cititorul este pus în faţa unor succesiuni de fapte, oameni, evenimente care împreună relevă ceea ce se ascunde în spatele aparenţelor – un joc de lumini şi umbre – care au marcat ca o indelebilă cicatrice existenţa noastră de azi şi probabil şi pe cea de mâine…
Dialogul pe care este construită cartea este de departe cea mai realistă şi necruţătoare frescă a unei societăţi prinsă în cleştele istoriei diferitelor interese.
Inteligenţa, echilibrul, ca şi cunoaşterea şi analiza celor prezentate caracterizează demersul celor doi generali – Iulian N. Vlad şi Aurel I. Rogojan.
Se cuvine a fi remarcat rolul decisiv jucat de generalul Iulian Vlad în evenimentele din decembrie 1989, când prin ordinul dat a evitat o baie de sânge, pentru ca ulterior să fie judecat, condamnat şi închis.
Oare pe cine a deranjat într-atâta gestul generalului?!
Timpul ca şi istoria cu meandrele sale aşează întotdeauna lucrurile în matca cuvenită.
Prof. Dinu C. Giurescu
CUPRINSUL:
Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru Istorie
Cuprins
Cuvânt înainte ……………………………………………………………………………………… 15
Din partea autorului: Un destin istoric între judecăţile istoriei ………………. 19
Capitolul I. Securitatea în evenimentele din decembrie 1989………………….. 45
Evenimentele din decembrie 1989 erau implacabile şi au fost
anticipate …………………………………………………………………………………………. 48
„Mi-ar fi fost cu neputinţă să execut ordinul de reprimare a revoltei
poporului român” ……………………………………………………………………………… 49
Securitatea versus dezinformarea de partid…………………………………………… 52
Primul ministru ascundea adevărul pentru a nu-şi etala incompetența
şi a contrazice propaganda oficială ……………………………………………………… 53
Opoziţia din conferinţele judeţene pregătitoare ale Congresului al
XIV-lea al Partidului Comunist Român……………………………………………….. 54
Nicolae Ceauşescu a interzis categoric interferenţa Elenei Ceauşescu
în subordonarea Securităţii…………………………………………………………………. 55
Recunoştinţa profitorilor evenimentelor din decembrie 1989 ………………… 58
Rechizitoriul nu a putut susţine capetele de acuzare în cele trei
procese intentate generalului Vlad ………………………………………………………. 60
Resursele renaşterii României sunt în miezul bun al acestei naţii …………… 62
Când am văzut componenţa primului guvern post-Ceauşescu mi-am
dat seama de pericolul ca lucrurile să regreseze foarte mult…………………… 64
Depopularea României, rezultatul unei conspiraţii? ………………………………. 66
Ion Iliescu versus Iulian Vlad……………………………………………………………… 68
Capitolul II. Un alt fel de şef al Departamentului Securităţii Statului …….. 73
Înainte de a mă numi şeful Securităţii Statului, Ceauşescu m-a testat
zece ani. …………………………………………………………………………………………… 73
Până la generalul Vlad, toţi membrii conducerii securităţii au eşuat în
misiunile de pregătire a vizitelor de stat ………………………………………………. 74
Ceauşescu mi-a dat răspunderea îndeplinirii obiectivelor politico-
economice ale vizitelor externe…………………………………………………………… 79
Tudor Postelnicu nu l-a dorit pe generalul Vlad la comanda
Securităţii…………………………………………………………………………………………. 85
Ceauşescu nu a avut de transmis noului şef al Securităţii elemente de
strategie politică privind realizarea securităţii României………………………… 86
Concepţia seculară a ţăranului român ca model de dezvoltare şi
conducere…………………………………………………………………………………………. 89
Declinul generalului Pacepa……………………………………………………………….. 96
5Iulian N.Vlad – confesiuni pentru istorie
Capitolul III. De la dictatura proletară a lui Gheorghe Gheorghiu
Dej la democraţia socialistă a lui Nicolae Ceauşescu………………………..104
Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu vor intra în istorie ca doi lideri
importanţi ……………………………………………………………………………………….104
Gheorghiu Dej era omul politic complet……………………………………………..107
Gheorghiu Dej ar fi preferat reînființarea organizației „Straja Țării”……..109
Doctor Petru Groza şi Ion Gheorghe Maurer – cei mai proeminenţi
şi atipici prim miniştri ai regimului comunist ………………………………………112
Capitolul IV. Tezele din aprilie 1964, moment de răscruce istorică ………114
Gelu Voican-Voiculescu rescrie istoria declaraţiei de independenţă
faţă de Moscova ………………………………………………………………………………114
Impactul Tezelor din aprilie 1964 ………………………………………………………115
Adevărul despre Andropov şi Planul Valev…………………………………………119
Cornel Burtică şi Virgil Trofin scoşi în faţă de Gelu Voican-
Voiculescu ………………………………………………………………………………………123
Cornel Burtică şi Triţă Făniţă…………………………………………………………….130
Capitolul V. Conspiraţii împotriva lui Nicolae Ceauşescu ……………………135
Mai mult aventurieri decât complotişti ……………………………………………….136
În spatele complotului generalilor au stat puteri străine garante …………….138
În numele controlului de partid, Ceauşescu a facilitat penetrarea
spionajului străin în mediul politic……………………………………………………..139
Cel mai mult şi mai mult, Ceauşescu avea teamă de sovietici……………….141
Agentul multiplu Silviu Brucan …………………………………………………………146
Capitolul VI. Războiul lui Brucan împotriva generalului Vlad …………….149
Toți m-au urât, dar Brucan mi-a declarat deschis război ……………………….149
Ilegalistul comunist Brucan, ginerele unui rus alb………………………………..152
„Conu Tache”, profesor universitar fără bacalaureat…………………………….156
Ceaușescu a dispus ca lui Brucan să i se aprobe plecarea în S.U.A. ………159
Brucan a primit la Moscova ordinul în alb pentru execuția lui
Nicolae Ceaușescu……………………………………………………………………………161
În ajunul execuției lui Ceaușescu, Brucan l-a „judecat” pe generalul Vlad …….162
Revederi întâmplătoare cu Silviu Brucan şi Ion Iliescu…………………………166
De la diversiunile lui Brucan la diversiunile lui Corvin Lupu……………….169
Capitolul VII. Scânteia poporului instigă la război la civil …………………..180
Diversiuni şi provocări pentru legitimarea ca revoluţie a loviturii de
stat militare Apelul „La arme!” al Consiliului Frontului Salvării
Naţionale. Isteria anti Securitate. Centrele de putere…………………………….180
În România au fost forțe armate străine care au pătruns ilegal ………………182
Constantin Dăscălescu şi Ilie Verdeţ, prim-miniştri eşuaţi……………………186
Grupul Iliescu: „Stop, avem nevoie de dumneavoastră!” ………………………188
6Iulian N.Vlad – confesiuni pentru istorie
Generalul Nicolae Militaru şi „rețeaua” îi legitimează pe „emanații
revoluției” cu prețul a 1000 de vieți omeneşti şi sângele a 2000 de
răniți……………………………………………………………………………………………….189
Am dat dispoziție de liberă intrare în sediile Comitetului Central şi
al Televiziunii Române …………………………………………………………………….190
Dumitru Mazilu, dintotdeauna omul jocurilor duble, nu a fost
servit… ……………………………………………………………………………………………198
Capitolul VIII. Permanentul război antiromânesc al
neo-revizionismului maghiar…………………………………………………………..201
Moscova a susţinut antiromânismul Ungariei………………………………………201
La Moscova, Budapesta și Belgrad se dorea explicit dezmembrarea
României ………………………………………………………………………………………..203
După evenimentele anului 1956, revizionismul teritorial a fost
„oficializat” …………………………………………………………………………………….206
Liderii de la Budapesta, portstindard ai revizionismului, nu erau
etnici maghiari…………………………………………………………………………………209
Generalul Stănculescu: „Militaru a repatriat 1000 de operatori ai
forțelor speciale sovietice” ………………………………………………………………..212
Securitatea ungară achiesase la un atentat al K.G.B.-ului la viaţa lui
Ceauşescu ……………………………………………………………………………………….213
Diplomaţi unguri acreditaţi în România– parte a subversiunii
antiromâneşti …………………………………………………………………………………..215
Aliaţii din „Tratatul de la Varşovia” au făcut jocul neorevizioniştilor ……218
Capitolul IX. Relaţiile externe ale Departamentului Securităţii
Statului ………………………………………………………………………………………….221
Colaborarea cu serviciile de securitate ale statelor socialiste aliate
din Tratatul de la Varşovia era inexistentă…………………………………………..221
Am avut numeroase contacte cu omologi „inamici” din
R. F. Germania, Turcia, Israel şi restul lumii……………………………………….222
Modelul vest-german al antiterorismului românesc………………………………223
Trimis de Ceauşescu în R.F. Germania pe urmele lui Pacepa ………………..227
„Domnule Cancelar, Preşedintele României reconfirmă înţelegerile
anterioare şi vizita va avea loc la data stabilită” …………………………………..227
Capitolul X. Noaptea albă a vorbelor grele din 7/8 iulie 1989………………232
Gorbaciov şi Ceauşescu s-au acuzat reciproc de trădare ……………………….232
Papa îmbrăcase mai multe uniforme şi avea un ministru care nu
iubea România…………………………………………………………………………………235
Ceauşescu şi francmasoneria……………………………………………………………..236
Capitolul XI. Departamentul Securităţii Statului versus K.G.B……………240
Decenii la rând, apărarea împotriva K.G.B-ului
a fost imposibilă ………………………………………………………………………………243
Serviciile Moscovei aveau o bază formidabilă pe teritoriul României……244
7Iulian N.Vlad – confesiuni pentru istorie
Dekaghebizarea nu a fost uşoară………………………………………………………..248
Decembrie 1989 – Generalii Vlad şi Guşă sub lupa generalului
Doicaru …………………………………………………………………………………………..248
Anti-K.G.B-ul a debutat sub pavăza oamenilor Moscovei ……………………250
Crearea şi organizarea, pe baze noi, a Unităţii Speciale 0110 ……………….252
Participarea sovieticilor la evenimentele din decembrie 1989 a fost
cu trupe speciale ………………………………………………………………………………255
Generalului Vlad i se pregătise lichidarea într-o ambuscadă………………….257
Planul asasin de lichidare a efectivelor U.S.L.A.
şi ale Direcției a V-a…………………………………………………………………………259
Arestarea sub steag străin a generalului Vlad ………………………………………266
Capitolul XII. Cooperarea D.S.S. cu Ministerul Securităţii Statului
al Republicii Populare Chineze……………………………………………………….272
Rolul relaţiei personale cu ministrul securităţii statului, Jia
Chunwang în cooperarea româno-chineză …………………………………………..279
Învoit de la Jilava pentru întâlnirea cu ministrul Jia Chunwang…………….282
Procurorul general al Republicii Populare Chineze, Jia Chunwang
i-a rezervat generalului Vlad o primire cu protocol de stat la Beijng ……..283
Capitolul XIII. Departamentul Securității Statului versus serviciile
de spionaj ale Franţei……………………………………………………………………..287
M-am considerat multă vreme un filofrancez ………………………………………288
Aghiotant de protocol al preşedintelui de Gaulle………………………………….290
Franța nu ne privește cu ochii cu care o privim noi ………………………………293
Ceauşescu a finanțat campania nerecunoscătorului Mitterrand………………296
Serviciile franceze ne-au subminat cu foarte mult zgomot, în regie de
spectacol …………………………………………………………………………………………297
Capitolul XIV. Departamentul Securităţii Statului versus
Intelligence Service…………………………………………………………………………300
Sir Julian Amery şi Mihnea Gheorghiu (din reţeaua Tomaziu) două
figuri emblematice din nesfârşita galerie a tradiţiilor spionajului
britanic în România ………………………………………………………………………….300
Ion Iancu Raţiu şi serviciile secrete ale Majestăţii Sale Regina
Elisabeta a II-a…………………………………………………………………………………305
Generalul Ilie Ceauşescu omul potrivit misiunii potrivite ……………………..307
Capitolul XV. Acoperiri ale spionajului. Spionajul italian în
România ………………………………………………………………………………………..312
Bomba colonelului Tameș…………………………………………………………………315
Spionaj strategic sub acoperirea cercetărilor ştiinţifice …………………………319
Capitolul XVI. Confruntarea de catifea, prudentă și discretă cu
Mossad-ul ………………………………………………………………………………………322
Poziția specială a spionajului israelian. Departamentul Securității
Statului între beligeranții Orientului Mijlociu………………………………………322
8Iulian N.Vlad – confesiuni pentru istorie
In marea politică a Orientului Mijlociu……………………………………………….325
Capitolul XVII. Învăţământul şi şcolile securităţii ……………………………….330
Nu mai pregătim ofiţeri de spionaj la Moscova!…………………………………..334
Unificarea şcolilor ……………………………………………………………………………336
Şcoala de ofiţeri a Ministerului de Interne, echivalată cu Facultatea
de drept …………………………………………………………………………………………..337
Capitolul XVIII. Vă trimit în fața plutonului de execuție! ……………………342
Prima opoziţie faţă de Ceauşescu în Comitetul Politic Executiv al
Comitetului Central al Partidului Comunist Român …………………………….342
„De ce trupele de securitate de la Timişoara nu au tras şi de ce
Securitatea nu şi-a făcut datoria? ”……………………………………………………..345
„Meritaţi să fiţi trimişi în faţa plutonului de execuţie” ………………………….347
Dezacord față de Ceaușescu în Comitetul Politic Executiv al
Comitetului Central al Partidului Comunist Român ……………………………..348
„Să vă alegeți alt secretar general!” ……………………………………………………351
Gogu Rădulescu ………………………………………………………………………………352
Constantin Dăscălescu………………………………………………………………………355
Gheorghe Oprea ………………………………………………………………………………358
Indefinita poziţie a lui Manea Mănescu faţă de condamnarea de către
Ceauşescu a celor trei miniştri …………………………………………………………..360
Capitolul XIX. Ioan Totu – sinucidere sau asasinat? ……………………………367
Capitolul XX. Tripleta ardeleană – Ioan Ursu, Mircea Maliţa şi
Gheorghe Pele ………………………………………………………………………………..376
Pe Maliţa l-am întâlnit prima oară la Comitetul Central al Uniunii
Tineretului Muncitor în 1948 ……………………………………………………………378
Generalul Pele mi-a fost camarad ………………………………………………………383
Cazul Ioan Ursu ……………………………………………………………………………….385
Capitolul XXI. Implicări externe în evenimentele din decembrie
1989 ……………………………………………………………………………………………….388
Ungaria a fost constant penetrantă pentru destabilizarea României ………..394
Intervenţia Iugoslaviei – o profundă deziluzie……………………………………..394
În decembrie 1989, „Estul” şi „Vestul”
au făcut front comun în România……………………………………………………….397
Ceauşescu nu a luat nicio decizie în legătură cu informaţiile de
anticipare ce i-au fost prezentate………………………………………………………..398
Securităţii i-au fost blocate investigarea şi documentarea
intervenţiilor externe ………………………………………………………………………..401
Capitolul XXII. Diversiuni şi Diversiuni ……………………………………………..408
Incendierea Bibliotecii Universitare …………………………………………………..408
„Trupele cubaneze să intre în dispozitiv!” …………………………………………..413
Capitolul XXIII. Detenţia militară………………………………………………………420
9Iulian N.Vlad – confesiuni pentru istorie
Detenţia ilegală-izolatorul improvizat…………………………………………………420
Anchetatorii …………………………………………………………………………………….426
Procurorul militar, maior Vasile Pantea………………………………………………433
Generalul (de securitate) Aristotel Stamatoiu i-a dat colonelului (de
securitate) Dumitru Mazilu paşaportul de disident persecutat de …
securitate…………………………………………………………………………………………438
Procurorul militar căpitan Marius Budu ……………………………………………..439
Anchetatorul şef, un procuror militar torţionar al muncitorilor
revoltaţi la Braşov în noiembrie 1987 …………………………………………………440
Judecătorul, Generalul magistrat Adrian Niţoiu interpretul unei
partituri. Şi-a cerut iertare şi i-a făcut cadou victimei stiloul cu care
i-a semnat trei sentinţe de condamnare cumulată la 24 de ani şi şase
luni de închisoare …………………………………………………………………………….447
După patru ani, în casa părintească, generalul Vlad îşi regăseşte
mama care nu-şi mai recunoştea fiul…………………………………………………..449
Toată elita politică din istoria modernă a României a făcut stagii la
Jilava………………………………………………………………………………………………458
Atentat după atentat la viaţa generalului Vlad ……………………………………..462
Prima oară când am intrat într-o puşcărie, într-un penitenciar, a fost
atunci când am fost adus ca şi condamnat …………………………………………..476
Capitolul XXIV. Modelul represiunii …………………………………………………..478
Metodele de anchetă au fost preluate de la Siguranţă ……………………………478
Inspiraţia sovietică a favorizat impulsurile animalice ale unor
anchetatori răi ………………………………………………………………………………….479
Nu am trimis pe nimeni în judecată pentru fapte politice împotriva
securităţii statului. …………………………………………………………………………..482
Ceauşescu a făcut o demascare cu tentă politică anti-Dej a abuzurilor
şi ilegalităţilor atribuite Securităţii……………………………………………………..483
Istoria nu va putea motiva suferinţele pricinuite deţinuţilor politici……….485
Nu am permis cercetarea penală prin constrângere……………………………….487
Moartea în detenţie a generalului Emil Macri a fost grăbită de Sergiu
Nicolaescu ………………………………………………………………………………………489
Condiţia unor lideri ai partidului nu justifica sacrificiul vieţii vreunui
ofiţer de securitate ……………………………………………………………………………492
Capitolul XXV. Istoria scrisă de învingători………………………………………..496
Institutele de ascundere a adevărurilor incomode…………………………………496
Institutul patronat de Iliescu lucrează pentru nemurirea lui Iliescu ………..499
Când am fost trădător şi pe cine am trădat? …………………………………………500
Lecţia comisarului pentru justiţie, Dumitru Mazilu………………………………….502
Generalul magistrat Adrian Niţoiu, judecătorul
generalului Iulian Vlad: „Vă rog, iertaţi-mă, v-am condamnat pe
nedrept, la ordin”……………………………………………………………………………..503
10Iulian N.Vlad – confesiuni pentru istorie
Antecedentele abuzului judiciar în cazul judecătorului Niţoiu………………505
Capitolul XXVI. Întâlnirile cu personalităţi ale momentului………………..507
Virgil Măgureanu …………………………………………………………………………….507
Evaluarea intenţiilor directorului S.R.I., Virgil Măgureanu privind
întâlnirea cu deţinutul Iulian Vlad………………………………………………………518
Senatorul Sergiu Nicolaescu, un preşedinte de comisie senatorială
pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, cu mandat de
ştergere a urmelor crimelor prin care s-au autolegitimat „emanaţii
revoluţiei”……………………………………………………………………………………….527
Miliţianul Ion Suceavă, de la şef de post comunal la general şi
profesor universitar, coordonator de doctorate – consultant al
senatorului Sergiu Nicolaescu……………………………………………………………530
Gelu Voican-Voiculescu, o personalitate complexă şi contradictorie,
dar constant corectă în relaţia cu generalul Iulian Vlad………………………..533
În miez de noapte, cu ministrul Justiţiei, Petre Ninosu, acasă la
Corneliu Mănescu ……………………………………………………………………………536
Intervenţie chirurgicală de urgenţă refuzată de medicii Spitalului
Ministerului de Interne. Lecţia profesorilor Setlacec şi Litarczek………….541
La Jilava în celulă cu Ion Dincă …………………………………………………………548
Vizita Ministrului Justiţiei, Mircea Ionescu Quintus …………………………….549
Capitolul XXVII. Şefi ai Serviciului Extern al Securităţii Statului ………..552
Cu generalul Victor Marcu despre şefii spionajului României……………….552
Potera spionajului pe urmele fratelui prim-vicepreşedintelui
Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, profesorul Ioan
Ursu ……………………………………………………………………………………………… 561
Ceauşescu nu a încetat să ceară ca Pacepa să fie pedepsit, adică, de
fapt, să se aplice legea. ……………………………………………………………………..563
Capitolul XXVIII. Serviciul extern al Departamentului Securităţii
Statului ………………………………………………………………………………………….589
Brucan despre Mircea Răceanu: „Ăsta este trădător, nu ai ce-i face.” ……611
Pleşiţă: „Aduceţi-l pe Horia Sima în ţară, să-l condamnăm la
moarte!”………………………………………………………………………………………….614
Pacepa a ordonat dezbinarea emigraţiei române…………………………………..615
Pleşiţă a trimis un comando pentru răpirea din Austria a aviatorului
Aurel Popescu………………………………………………………………………………….619
Ion Stănescu nu a fost agent al K.G.B.-ului. El a luat parte la
demascarea politică a agenţilor Moscovei …………………………………………..628
O carte, „Gânduri de codrean” şi filele ei despre decembrie 1989 …………630
Gardienii revoluţiei, de sub comanda lui Adrian Droc, au cerut
generalului Bucurescu arme pentru apărarea Ministerului de Interne ……..631
Capitolul XXIX. Diversiunile generalului Ioan Talpeş …………………………635
11Iulian N.Vlad – confesiuni pentru istorie
„Celebrul Militaru nu mai avea o conexie veridică la Moscova. S-a
încercat o lovitură de ultimă oră, prin intermediul Securităţii” ………………635
Centrul de comandă militară Vlad – Stănculescu – Guşă nu a existat.
Generalul Stănculescu nu a fost nici un moment alături de generalii
Vlad și Gușă ……………………………………………………………………………………637
Vlad şi Guşă nu cunoşteau scenariul troicii Iliescu-Brucan-Roman.
Stănculescu l-a urmat ……………………………………………………………………….639
Consiliul Politic Superior al Armatei, rezervă de cadre a puterii
post-decembriste………………………………………………………………………………640
Talpeș și Măgureanu în bărci diferite?! ………………………………………………644
Ca director al SIE, generalul Talpeș nu a răspuns așteptării
profesioniștilor ………………………………………………………………………………..646
Directorul K.G.B., Evgheni Primakov, oaspetele lui Virgil
Măgureanu………………………………………………………………………………………648
„Preşedintele Ion Iliescu nu mi-a semnat nimic, dar din privirea
dânsului am înţeles că a fost de acord” ……………………………………………….652
„Puterea lui Ion Iliescu este mai mare decât a lui Nicolae Ceauşescu”……653
Capitolul XXX. Sistemul contrainformativ al securității statului………….657
Contrainformaţiile naţionale ale României ………………………………………….661
Generalul Neagu Cosma refuză tutela spionajului. Câştigă generalul
Doicaru. ………………………………………………………………………………………….667
Direcţia a IV-a Contrainformaţii Militare ……………………………………………671
Contraspionajul extern ……………………………………………………………………..680
Suspiciune şi corupţie, până la ministrul de Interne ……………………………..684
Capitolul XXXI. Amintiri despre unii Şefi ai Direcţiilor Operative
ale Securităţii …………………………………………………………………………………688
Andrei Gluvacov ……………………………………………………………………………..688
Pavel Aranici …………………………………………………………………………………..689
Nicolae Budişteanu ………………………………………………………………………….692
Dumitru Borşan ……………………………………………………………………………….696
Dumitru Tăbăcaru ……………………………………………………………………………698
Cristache Zambeti, detectivul care i-a prins pe spărgătorii Băncii
Naţionale ………………………………………………………………………………………..699
Aron Bordea ……………………………………………………………………………………701
Gheorghe Raţiu ……………………………………………………………………………….702
În loc de postfaţă şi concluzii. Generalii Iulian N. Vlad şi Ştefan
Guşă au stricat planurile pentru România ale Conspiraţiei de la
Malta……………………………………………………………………………………………..704
Angajamentele şi bilanţurile Moscovei înainte de Malta……………………….706
Gentlemen’s agreementul de la Malta…………………………………………………718
Consecințe post Malta. Angajamente față de Vatican, disoluția
Iugoslaviei și constituirea Grupului de la Vișegrad. ……………………………..720
12Iulian N.Vlad – confesiuni pentru istorie
Generalii Iulian Vlad și Ștefan Gușă au stricat planurile pentru
România ale Conspiraţiei de la Malta …………………………………………………721
ANEXE……………………………………………………………………………………………….729
Anexa 1. Brucan – acuzatorul diversionist…………………………………………..730
Anexa 2. Comitetul de supraveghere Helsinki. Orchestrarea
protestului internaţional împotriva suspendării procesului
intentat generalului Vlad ………………………………………………………………..737
Anexa 3. Poziţia publică a generalului Iulian N. Vlad faţă de
scrisoarea comitetului de supraveghere Helsinki……………………………..742
Anexa 4. Acuzatorul diversionist Brucan revine ………………………………….745
Anexa 5. Dreptul la replică a generalului Iulian N. Vlad………………………750
Anexa 6. Ultimul cuvânt al generalului Iulian N. Vlad, ………………………..768
Anexa 7. Sentinţa Curţii Supreme de Justiţie – Secţia Militară …………….780
Anexa 8. „Genocidul” din decembrie 1989 – cronologia şi vectorii
dezinformării …………………………………………………………………………………782
Anexa 9. Judecarea recursului…………………………………………………………….785
Anexa 10. Sentinţa în recurs a Curţii Supreme de Justiţie din 28
aprilie 1992…………………………………………………………………………………….789
Anexa 11. Extrase din depoziţia de martor a generalului Iulian
Vlad în procesul ofiţerilor Ministerului de Interne judecaţi în
„Procesul Timşoara”………………………………………………………………………791
Anexa 12. Reflectarea în presa anilor ’90 a proceselor intentate
generalului Iulian Vlad …………………………………………………………………..796
Anexa 13. Antecedentele abuzului politico-judiciar ale
Judecătorului Adrian Niţoiu …………………………………………………………..805
Anexa 14. Iulian Vlad: „Poate vor veni momente când voi putea să
spun tot…” ……………………………………………………………………………………..808
INDEX DE NUME ……………………………………………………………………………..810
Sursa: Ziaristi Online
