Opinions Editorials Independent Civic News
La începutul anilor 1990, un prieten a remarcat, în mod profetic, faptul că „principala problemă a României nu e că l-ar fi avut pe Ceauşescu, ci că mai are alţi 30.000 de Ceauşescu“.
Planeta întreagă l-a aplaudat pe marile scene. A fost iubit de toţi cei care l-au auzit cântând şi de toţi cei care l-au cunoscut. Un om minunat, blând, cald, atent, generos prin toată fiinţa sa.
Iată de ce aştept cu mare interes să aflu ce anume v-a nemulţumit atât de tare la filmul “Moştenirea clandestină”. În caz contrar, îmi rezerv dreptul de a mă adresa justiţiei pentru defăimare profesională şi manipulare a opiniei publice.
“Petre M Iancu s-a folosit de Deutsche Welle doar fiindcă acolo era amploaiat. Ne putea calomnia oriunde, cu aceeași ticăloasă nonșalanță.”
„Stelian Tănase, care nu s-a remarcat nici prin cărţi, nici prin cine ştie ce curaj înainte de Revoluţie“ ajunge ulterior „să se uite la sine ca la un fel de Soljeniţîn al nostru“ iar Ana Blandiana şi-a uitat subit şi o parte din biografie, dar „şi o parte din opera sa. Şi nu una oarecare, ci aceea care a propulsat-o în vârful ierarhiei“
Puzderia de emisiuni cu chipuri patibulare a la Capatos sau CTP aduc a cosmar, e de rau agur, ca ciorile pe un camp abia cultivat, ca manelele in batatura unui roman verde. Pentru o tara asa de frumoasa ca Romania, astfel de figuri care emana numai energie negativa sunt ca negii pe fata fetelor de la Capalna.
Apariţiile preşedintelui sunt tot mai jenante. Acest om, dacă nu e sfătuit de familie sau de consilieri, va ajunge la o degradare de imagine tragică. Acum e doar caraghioasă, dar felul cum alunecă el, cum se autoîmpiedică, cât de penibil îşi argumentează lupta sa cu duşmanii ţării, nu din afară, ci din interior, în frunte cu premierul, care a devenit pâinea şi cuţitul, ne provoacă o mare milă. Desigur, nu de el. El şi-a făcut “pohta” cum a vrut. A atins şi performanţa de a fi la Cotroceni în flagrant de suspendare şi demitere! Milă ne e de poporul român. Şi de noi.
Că moldovenistul Vasile Stati minte de îngheaţă apele – asta face parte din munca lui de manipulator. Dar când Ministerul de Externe al Federaţiei Ruse bate în cuie istoria românilor deja avem de-a face cu o problemă diferită.
Ea, zăpada, e tot ce i-a mai rămas sfânt românului. Ea e simbolul purităţii, al îngerilor care vin la noi şi îşi aştern aripile lor uriaşe pe pământul obosit, rănit, plin de durere.
Spectacolul a fost tipic rusesc, adică grandilocvent, absolut pro-domo, de un bombasticism tipic sovietic. Adică totul era ca în socialism, când ni se spunea că toţi savanţii lumii sunt sovietici. Acum toţi campionii lumii au devenit ruşi. Nu a exista în tot spectacolul de trei ore, cu excepţia paradei sportivilor din ţările participante, când, normal, trebuia să fie prezentat cel puţin purtătorul de drapel, nici un alt nume de sportiv străin. A fost o paradă pro-rusă din toate punctele de vedere.