Opinions Editorials Independent Civic News
De câteva decenii, 15 martie e una dintre cele mai agitate zile din calendarul Ungariei. E sărbătoarea naţională cea mai predispusă la proteste şi violenţe. Iar pentru că unii o celebrează şi ca zi a maghiarimii de pretutindeni, au simţit pe pielea şi pe oasele lor această celebrare românul Mihai Cofariu şi alţii în martie 1990, la Târgu Mureş.
De ce să exploateze aurul românii azi, când cine ştie mâine ce va fi cu “patria mamă” Ungaria? Poate aşa se gândesc ei. Cei care cunosc ideologia iredentismului maghiar ştiu că nu au renunţat niciodată la idea reunificării pe vechile frontiere ale Sfântului Ştefan.
Distinse cadre universitare de la UMF Targu-Mures! Dragi studenti romani, protestatari! Uniti pe baricada noastra, romaneasca, opuneti-va presiunilor politicului si santajului UDMR! Luptati, cu demnitate, pentru apararea idealurilor noastre nationale, pentru verticalitatea romaneasca! Suntem alaturi de voi!
Aurul de la Rosia Montana nu e al romanilor, ci face parte din “comorile naturale ale Ardealului.” Ale “Ardealului liber”, pentru care militeaza, cot la cot, Victor Ponta si Laszlo Tokes cu Monica Macovei pe post de bacanta “populara”. Impreuna pentru autonomie! Együtt az autonomiaert!, conform devizei UDMR! Pentru Transilvania! Hiszünk Erdelyben! dupa cum sta scris indemnul PPMT din spatele lui Mircea Toma de la Congresul pentru Autonomia Transilvaniei.
Un afront la adresa Romaniei peste care presa “mare” a trecut “discret”, varianta “mucles”, in ce priveste analizarea afirmatiilor lidericiului si a consecintelor lor: Ponta a pontat, ieri, la Cluj, nici mai mult nici mai putin decat pentru “autonomia Transilvaniei”. Impachetata sub forma “descentralizarii politico-economice”, propozitia lui Ponta “Transilvania trebuie să aibă o reprezentare regională şi specială” este echivalenta cu cererile “independentistului” Laszlo Tokes si, conform Constitutiei, cu tradarea nationala.
Ioan Aurel Pop: Vreau o universitate în care profesorii şi studenţii să intre cu plăcere şi cei ce o absolvesc să spună cu mândrie “am terminat la UBB”,
Am fost un tânăr care voia libertate. Peste mine a trecut şi Piaţa Universităţii (Partidul „Mişcarea pentru România” al lui Marian Munteanu) şi deziluzia numită C.D.R (Emil Constantinescu). Nădăjduind că va fi mai bine, am ajuns la 44 de ani.
Începând cu Horea, fiecare, mai puţin Avram Iancu, a fost într-o confrerie internaţionalistă, care însă s-au dispensat violent de ei, când aceştia au ridicat interesele poporului lor. Nu e vorba de vreo teorie conspiraţionistă, dar e prea de tot să ai, în decurs de unu-două secole atâţia conducători ucişi!
Arhivele Totalitarismului: “Considerăm că numai cei care au fost interesaţi direct au putut realiza un furt calificat, care avea ca scop eliminarea acestei declaraţii realizată din situaţia de încarcerat.”
Oricum, de la Eminescu până azi starea geopolitică a României nu s-a schimbat! S-au schimbat numai etichetele forţelor de presiune politică, nu şi purtătorii lor. S-ar putea ca de acum încolo să se schimbe ceva, odată cu schimbarea polilor de putere, ce se prefigurează. Criza actuală este mai mult decât exteriorizarea escrocheriilor din lumea finanţelor, este un simptom care va duce la o redistribuire a centrelor de putere, pe alte trasee, în care întâlnim vechile centre imperiale, de la China, India, Iran, la lumea arabă. Nu ştiu dacă, pe lângă acestea, va mai funcţiona imperiul din umbră, atât de prezent în manipulările financiare şi a cuvintelor!