Special Online News Photography Events Secrets
Profesorul Ilie Badescu: “Să facem azi, la 20 din anii de veșnicie ai blândului cărturar „să nu se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat”, cum spune poetul, prin darul acestui om nepereche : Edgar Papu, om de legendă și de baladă, minune de neam davidic în neamul românesc.”
Astazi, 30 martie 2013, se implinesc 20 de ani de la moartea marelui carturar roman de valoare universala Edgar Papu (1909 – 1993). Coincidenta istorica face ca tot intr-o zi de 30 septembrie, insa in urma cu 24 de ani, sa mearga spre Ceruri un alt mare carturar al culturii romane, pe deasupra si nevolnic monah, Parintele Nicolae Steinhardt. Nicolae a ales calea Rohiei. Edgar Papu s-a casatorit cu Angela, fiica de preot ortodox.
Prima emisiune militară de televiziune a prins contur la 30 martie 1968, se numea „De strajă Patriei” şi a intrat în grila de programe a Televiziunii Române cu o săptămână înainte ca trupele Tratatului de la Varşovia să invadeze Cehoslovacia.
Drept urmare, unii credincioșii se simt abandonați, tocmai de cei ce ne conduc, și aleargă la diverși duhovnici, mai mari sau mai mici, mai informați sau dezinformați și astfel, apar pe alocuri, unele derapaje duhovnicești, ale unora, cu multă râvnă pentru Hristos, dar nu întotdeauna și cu pricepere… Personal prefer nepriceperea lor, decât prea multa pricepere a celor responsabili eclesial, care ne îndeamnă să stăm cuminți în staul, că lupul este departe și ne vor trezi ei… atunci când lupul este lângă noi…!
Cel care a construit Serviciul de Informaţii Externe al Securităţii, transformând secţia I de spionaj a SSI-ului în Direcţia I de Informaţii Externe a Ministerului Securităţii, a fost Alexander Mihailovici Saharovski. La începutul anilor ’50, Saharovski a devenit şeful consilierilor sovietici din România şi din Securitate. După întoarcerea în Rusia a fost numit adjunct al Directoratului I din NKVD, apoi KGB.
Pentru a concluziona, ştim că Pacepa era agent KGB şi ştim că Securitatea nu era controlată de către KGB – nu era nici macar în relaţii cordiale (deşi unii dintre ofiţerii de securitate ca şi Pacepa erau cu siguranţă). Acestea nu sunt opinii. Acestea sunt fapte stabilite cu claritate şi confirmate în mod repetat prin documente şi declaraţii date la vremea respectivă.
Oficialităţile maghiare s-au arătat la fel de extremiste, afirmând fără ruşine că-i „poţi subjuga pe români ca pe boi, de care se diferenţiază doar prin faptul că pot vorbi“ (Kossuth Hirjlapia, Buletinul informativ al lui Kossuth, 24 octombrie 1848).
” Existau deja dovezi și multe mărturii despre viaţa de credință a monseniorului și moartea lui martirică. Ne bucură nespus vestea confirmării martiriului monseniorului Vladimir Ghika, pe care putem să-l numim de acum venerabil. Este primul martir al Bisericii locale care va fi declarat fericit”,
Şi atunci, pentru că un copil trăieşte sentimente naţionaliste, pentru că este agresiv până la prinderea părului cu o bentiţă tricoloră, Sorin Ioniţă a decis: „proastă şi tupeistă”.
Am citit la Raoul Sorban, in capitala sa lucrare “Invazia de stafii” (Editura Meridiane, 2003), pe care mi-a inmanat-o la conacul sau din Stoiana, Cluj, am citit precum ca: “Ungaria a participat la razboiul anti-sovietic cu o armata – a II-a – compusa din 256.000 de combatanti, dintre care cca 150.000 erau romani, iar ceilalti proveneau din randurile altor “nationlitati” (slovaci, svabi, ruteni, etc) Daca la Cotul Donului armata ungara a suferit cea mai dezastruoasa infrangere din intreaga sa istorie moderna, pe planul intern al politicii de maghiarizare, infrangerea militara, cu pieirea a 100.000 de romani, morti si disparuti, a reprezentat un succes in conformitate cu ansamblul doctrinelor ungare de maghiarizare a tarii”.