EDITORIAL | Suficienţa unor elite intelectuale româneşti
de Dan Tomozei
Îmi imaginez, forţând capacitatea de înţelegere a celui despre care scriu aici, că este firesc să îţi etichetezi propriul copil „prost şi cu tupeu” atunci când ai acasă un părinte aşa cum poate să fie Sorin Ioniţă, analist şi filozof. Cu atât mai mult cu cât activităţile copilului evadează din rigorile secvenţial europenist-modernist-oportuniste ale părintelui matur.
Concret, de la înălţimea filozofiei şi vârstei sale, profesorul Ioniţă se ia la trântă cu un copil, cu o fată, făcând-o „proastă mică, dar cu tupeu”. Ţinta este tânăra Sabina Elena, eleva din Covasna care a trezit valuri naţionalist-patriotice purtând o banală bentiţă tricoloră într-un liceu majoritar maghiar din România. Acesta este contextul, deprins dintr-o argumentaţie potrivit căreia a fii mândru de rădăcini şi a reclama dreptul istoric de a fi la tine acasă este o chestiune depăşită în secolul XXI.
Dacă domnul Ioniţă ar fi fost un reper al moderaţiei, al echilibrului, fie el şi filozofic, aş fi acceptat că orice om are un moment de risipă a gândurilor, iar când eşti pierdut ai parte macar de scuze, dacă nu de iertare. Însă nu este cazul. Ce spune domnia sa este o chestiune de nivelul unui profesor retrograd, suficient şi complexat, care în lipsa unui competitor pe măsură devine zmeu în faţa elevilor sau studenţilor pe care ştie că îi poate călca în picioare de la înălţimea propriei filozofii de viaţă. Şi atunci, pentru că un copil trăieşte sentimente naţionaliste, pentru că este agresiv până la prinderea părului cu o bentiţă tricoloră, Sorin Ioniţă a decis: „proastă şi tupeistă”. Fireşte, Ioniţă nu a ratat ocazia de a jigni în treacă şi părinţii fetei, pentru că părinţii sunt vinovaţi de crima bentiţei tricolore, al fel cum părinţii profesorului Sorin Ioniţă sunt vinovaţi pentru că acesta se ia la trântă cu fete aflate în pragul majoratului aniversat prin ameninţarea cu moartea.
Care sunt argumentele pentru care profesorul Ioniţă predă lecţia destinului naţional ruşinat, lecţia depărtării de simboluri, rădăcini şi momente istorice? Să fie oare şi domnia sa membru al grupului de intelectuali excesiv-euroatlantici promotori ai lepădării de sine, de patrie, de naţiune şi simboluri pentru a devenit cetăţean al universalismului lipsit de indentitate? Probabil că răspunsurile ar putea fi aici sau în lecţia pe care, în fapt, o predă profesorul Ioniţă. O lecţie a tăcerii, a acceptării, a trădării personale şi naţionale, de dragul de a fi linişte, chiar dacă eşti călcat în picioare.
Prostul gust demonstrează că evoluţia nu poate fi decât o chestiune de ordin „minus”, iar educaţia slugarnică nu poate conduce la maturizare şi conştientizarea de sine. Cum a ajuns domnul Sorin Ioniţă în această spirală descendentă, cum poate să predea o astfel de lecţie tinerilor, cu certitudine cei din jurul său pot explica mai lesne, fie că sunt filozofi sau simpli purtători de bentiţe tricolore.
Cititi si: Dan Tanasa: ÎN REVISTA 22. ”Intelectualul” Sorin Ioniță despre eleva Sabina Elena: ”e o proastă mică dar cu tupeu”
