Ceausescu, gata de a primi azil politic in America. Video cu Nixon: "Sa traiasca prietenia romano-americana!" - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Ceausescu, gata de a primi azil politic in America. Video cu Nixon: “Sa traiasca prietenia romano-americana!”

Eseu de Hadrian Gorun

Au decis cei mai puternici oameni ai planetei, George Bush si Mihail Gorbaciov, la inceputul lunii decembrie, 1989, cu prilejul intalnirii de la Malta de pe vasul Maxim Gorki “debarcarea” celui care ramasese singurul stalinist al Europei, Nicolae Ceausescu?… Probabil, o elucidare definitiva a acestei spinoase chestiuni se va infaptui abia in momentul desecretizarii mai multor documente de arhiva. Si poate nici atunci. De ce?… Pentru ca orice document emis de o anumita autoritate contine doar informatiile pe care respectiva autoritate doreste sa le lase posteritatii. Documentul respectiv se constituie intr-un concretizare a discursului puterii. Dealtfel, a priori, nu se poate vorbi despre obiectivitate in istorie. Exista doar subiectivitate, care poate fi subiectivitate buna sau subiectivitate rea.

Nicolae Ceausescu a devenit, treptat, mai ales in a doua parte a anilor ’80, un lider indezirabil, atat pentru Statele Unite, cat si pentru Kremlin. Capitalul enorm de popularitate si simpatie, dobandit de catre secretarul general al PCR, dupa 1968 (an in care nu doar a refuzat implicarea Romaniei in invadarea Cehoslovaciei, ci mai mult a condamnat public agresiunea), a inceput sa se evaporeze progresiv. Cartea antisovietismului, jucata in mod consecvent, nu s-a dovedit castigatoare la nesfarsit. Un paradox al politicii lui Ceausescu, evidentiat cu justete si de catre politologul si istoricul Vladimir Tismaneanu ar fi acela ca, desi antisovietic pana la capat in politica externa, pe plan intern, conducatorul roman s-a dovedit un stalinist convins. Un stalinist antisovietic…

Unii istorici au vorbit despre practicarea unei terori din ratiuni profilactice, sau de un neostalinism lipsit de teroare. Intr-adevar, amploarea terorii fizice s-a redus in comparatie cu era Gheorghiu-Dej, insa teroarea psihica se exercita din plin in “epoca de aur”, putinii contestatari activi, precum Vasile Paraschiv fiind supusi “tratamentelor” psihiatrice. De fapt, scopul diabolic era reducerea “pacientului” la conditia de leguma. In opinia mea, cel putin trei evenimente internationale semnificative au determinat erodarea graduala a regimului Ceausescu si finalmente izolarea internationala si, implicit colapsul sau. Nu mai subliniem aici realitati interne, precum inrautatirea grava a conditiilor de trai ale romanilor, incepand cu sfarsitul anilor’70 (inrautatire cauzata si de obstinatia cu care dictatorul a tinut mortis sa plateasca pana la ultimul dolar datoria externa), programul de sistematizare, omniprezenta si omnipotenta politiei politice, controlul asupra vietii private etc.

Cel dintai eveniment: Actul final de la Helsinki, din 1975, cu pachetul sau de clauze referitoare la respectarea drepturilor omului. Regimul de la Bucuresti s-a folosit insa de o supapa pentru a eluda aceasta prevedere: neamestecul in afacerile interne ale statelor, ceea ce i-a permis incalcarea flagranta a drepturilor si libertatilor fundamentale. In 1978 insa, un al doilea eveniment de importanta majora, anume defectiunea generalului Ion-Mihai Pacepa, (adjunctul lui Nicolae Doicaru, la Directia de Informatii Externe a Securitatii), – care a “dezertat” in tabara “imperialistilor” americani -, a cazut ca o lovitura de traznet asupra lui Nicolae Ceausescu. Cartea lui Pacepa, Red Horizons a ajuns mai tarziu si pe biroul presedintelui Ronald Reagan, care a lecturat-o cu nesat si a rostit o afirmatie memorabila: “Aceasta va fi Biblia mea (manualul meu) in relatiile cu dictatorii comunisti” (Nota Ziaristi Online: Autenticitatea acestei fraze este necredibila sursa fiind insusi Ion Mihai Pacepa).

Puterea de la Bucuresti a fost optimista dupa ce republicanul Reagan a castigat alegerile prezidentiale in noiembrie 1980, avand convingerea ca republicanii iubesc Romania, din moment ce Richard Nixon si Gerald Ford il vizitasera pe Ceausescu. Ce e drept, vice-presedintele lui Reagan, George Bush s-a intalnit cu presedintele RSR la Bucuresti, dar realitatile internationale la inceputul anilor ’80 inca erau oarecum favorabile lui Ceausescu. Relatiile bilaterale americano-sovietice se deteriorasera accelerat dupa interventia militara sovietica in Afganistan, din decembrie 1979, “al doilea razboi rece” fiind in plina desfasurare.Din aceste considerente, vice-presedintele SUA avea in acel moment o atitudine mai degraba pozitiva fata de Ceausescu, laudandu-l pentru politica sa independenta fata de Moscova. Insa, dupa 1985, contextul international nu mai evolua in favoarea conducatorului Romaniei.

Al treilea eveniment si poate cel mai important a fost alegerea reformatorului Mihail Sergheevici Gorbaciov ca secretar general al PCUS. Alegerea viitorului arhitect al glasnost si perestroika in respectiva functie a generat detensionarea graduala si apoi strangerea relatiilor dintre Kremlin si Washington. S-a trecut, in raporturile dintre cele doua superputeri mondiale, de la confruntare la cooperare, de la teama si amenintari, la dialog si negocieri.

In ochii Statelor Unite ale Americii si ai intregului Occident, pozitia de independenta fata de Uniunea Sovietica,- (pe care Ceausescu continua sa o mentina tocmai pentru a-si manifesta dezacordul fata de Gorbaciov si opozitia fata de reforme interne veritabile si, evident pentru a impune politica stalinista interna)- era de acum desueta. Iar relatiile cu Gorbaciov au fost incordate pe parcursul tuturor celor aproape 5 ani (1985-decembrie 1989). Lui Nicolae Ceausescu i s-ar putea reprosa un fel de de autism politic, ramanand cu incapatanare fidel unei linii politice, care-i adusese elogii in intreaga lume cu mai bine de 15 ani in urma.

Dar dupa 1985, si cu atat mai mult in anul de gratie 1989, realitatea era cu totul alta. Republica Socialista Romania era izolata pe plan international, singurele state cu care regimul de la Bucuresti inca avea bune relatii fiind Coreea de Nord, Cuba, R.P. Chineza, precum si tarile din lumea a treia. In 1989, vantul schimbarii (ca sa parafrazez o melodie celebra a formatiei Scorpions) sufla tot mai puternic in statele din Europa Centrala, iar in RSR, “epoca de aur” si Conducatorul isi traiau ultimele luni. Refolutiile, cum le numea politologul si sociologul Timothy Garton-Ash, in The Magic lantern (miscari populare, urmate imediat de programe ample de reforma, sau concomitente cu acestea)au reusit in Polonia, Ungaria si Cehoslovacia. In 9 noiembrie 1989, zidul Berlinului, simbolul divizarii Europei si al lumii, s-a prabusit. Refractarii Erich Honecker, in Republica Democrata Germania si Todor Jivkov, in Bulgaria au fost inlaturati. Astfel, dupa cum a subliniat si istoricul Dumitru Preda, totul era menit sa se desfasoare in conformitate cu principiul domino-ului.

Nicolae Ceausescu juca insa intr-un alt film, in care in mod eronat, se credea atat regizor cat si actor. Inca in vara lui 1989, intr-un interviu acordat unui jurnalist american, el se declara un admirator al lui I.V. Stalin. Mai mult, a salutat masurile de reprimare sangeroasa a manifestantilor din piata Tienanmen de catre puterea comunista de la Beijing. El a comentat cinic: “datoria studentilor este sa invete, iar a guvernului sa pastreze ordinea”. Cramponarea de putere a lui Ceausescu din ultimele lui zile este deci explicabila si daca avem in vedere doar aceasta afirmatie, dar atitudinea sa i-a fost finalmente fatala.

In finalul acestui scurt eseu, revin la intrebarea din primul paragraf. Parerile sunt impartite. Alex Mihai Stoenescu s-a referit la un “bargaining” intre Bush si Gorbaciov, la Malta. Liderul sovietic ar fi dat mana libera pentru o interventie a SUA in Panama pentru a inlatura regimul corupt al generalului Manuel Noriega. In schimb, Uniunea Sovietica ar fi avut mana libera in privinta Romaniei. Seful Departamentului Securitatii Statului, Iulian Vlad ar fi adus la cunostinta secretarului general al PCR decizia liderilor superputerilor de a se debarasa de el. Mai mult, in favoarea valorizarii lui A.M. Stoenescu pledeaza insistenta cu care oficiosul partidului, “Scanteia”, a difuzat, – dupa izbucnirea revolutiei romane la Timisoara- , informatii despre realitatile din Panama, condamnand imixtiunea marilor puteri in treburile statelor mici, incalcarea suveranitatii si independentei celor din urma.

La scurt timp dupa intalnirea Gorbaciov-Bush din Malta, Ceausescu se afla la Moscova, iar intr-o discutie cu Gorbaciov, liderul roman a propus ca discutarea si solutionarea unor probleme sa fie amanata pentru luna ianuarie a anului 1990. Replica secretarului general al PCUS ramane foarte enigmatica: “Sa traim noi pana atunci…”.

Si totusi americanii Michael Beschloss si Strobe Talbott, in lucrarea At the Highest Levels. The Inside Story of the End of the Cold War, au infirmat ideea ca la Malta, Bush si Gorbaciov ar fi pus la cale soarta Romaniei, argumentand ca superputerile ar fi fost prea putin interesate in ceea ce priveste micile puteri, rolurile celor din urma fiind insignifiante in strategiile de politica internationala ale celor dintai. Mai mult, cei doi lideri, de la Casa Alba si de la Kremlin, ar fi declarat public ca nu au discutat despre Romania, in 2-3 decembrie 1989.

Cu toate acestea nu este lipsit de semnificatie faptul ca inainte ca sotii Ceausescu sa fie executati, la 25 decembrie 1989, Statele Unite ale Americii ar fi incercat sa ofere azil politic celor doi. Personalitati marcante ale vietii politice americane, precum George Schultz, Secretar de stat in timpul administratiei Reagan si Henry Kissinger, fost consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Nixon, ar fi insistat in favoarea azilului politic.

In vara anului 1989, Ceausescu, la cererea insistenta a lui George Bush, acceptase sa renunte la aplicarea pedepsei capitale in ceea ce il priveste pe diplomatul Mircea Raceanu, care fusese deconspirat ca savarsise actiuni de spionaj in favoarea SUA. In decembrie 1989, dorinta unor cercuri americane de a-l salva pe dictatorul roman poate fi privita si ca o recompensa pentru gestul sau de clementa din urma cu cateva luni. Puterea neocomunista de la Bucuresti a refuzat insa categoric propunerea americana… Oare de ce?…

Hadrian GorunNicolae Ceausescu-un stalinist antisovietic. Cateva motive care au determinat erodarea imaginii regimului


“Sa traiasca batalia romano-americana” – Nixon… de ZiaristiOnlineTV

Print Friendly, PDF & Email

1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.