Binecunoscutul artist si opozant prin penel al comunismului Eugen Mihaescu, aclamat de revista Time si The New Yorker, pentru care a creat nenumarate ilustratii de coperta, membru de Onoare al Academiei Romane, fost senator si ambasador al Romaniei la UNESCO, autorul unei carti-soc de memorialistica – Intre linii – aparuta recent la Editura Rao, in care zguduie atat clica FSN-ista a lui Ion Iliescu cat si pe cea a GDS-ului lui Plesu si Brucan, printre altele si castigator al unui proces intentat de Horia Roman Patapievici pentru ca demascase  Jaful de la ICR, il pune la punct pe seful “Miscarii Papitoilor” intr-un pamflet antologic, publicat in exclusivitate de Ziaristi Online.

CONTORSIONISTUL
sau un intelectual de Dâmboviţa

În ţara “catindaţilor” cu nume sonore – dl. Labă sau dl. Muia – aleşi cu entuziasm de electoratul din urbea lor, nu este o surpriză că, la conducerea unei şuşe, un cămin cultural cu pretenţii internaţionale, se află un “telectual”, un zero care se contorsionează disperat ca să devină opt, gata oricând să răspundă cu “Să trăiţi!” la apelul Șefului său.

Indrăgostit de propria imagine, se lăţeşte pe micul ecran, pe a cărui sticlă lasă o prelungă urmă de bale. Nu ştiu cine l-a linguşit şi i-a băgat în cap că ar avea ceva din André Malraux. Ştiu doar că, de câte ori are ocazia, îşi ţine falca în palma dreaptă, bătătorită nu de sapă, ci de strădania de a-şi produce o zvâcnire de plăcere.

Zgâmboiul se screme zilnic la oliţă, fixând un petec de hârtie higienică şi scrie: “Apa este udă!” Mirosul banilor îl ameţeşte. Şi-a trimis consoarta să lucreze la Banca Naţională; acolo chiar şi şoferul guvernatorului câştigă pe lună mai mult decât idolul său Popey marinarul. Când se întoarce seara acasă, muierea miroase mai bine decât amanta: ea pute a bani…

Hâr de aici! Struţo-cămilă inventată de venetici, admirată şi aşteptată de “legionarul” Untaru, care s-a prefăcut de curând în cenuşă! Iosif Chişinevschi sau Leonte Răutu ar fi trebuit să te admire, căci te-au mângâiat pe creştet când aveai lumânări la nas, puiule de năpârcă! Auzi mă, dromaderule? Cu un pai îţi voi frânge cocoaşa!

În crepusculul Bucureştilor, înecaţi în Coca Cola şi în grăsimea de la McDonald, scălâmbăielile, pe care le crezi telegenice, sunt caraghioslâcul catodic al figurii tale palide, bolnave de preţiozitate. Nu te mai isprăveşti odată, măi, deşiratule?

Pe tine, pe prietenii tăi şi pe stăpânul tău marele Arghezi v-a descris cel mai bine:
“ Debarcate, dincolo de obscurităţi, lichelele repetă regulat acelaşi act inofensiv dar caracteristic: se caută adânc între fese sau în nas şi scot cu două degete, elegant, fiinţa procreată de insul lor: un vierme lung, melancolic şi moale, pe care ţi-l aruncă între coarne ca un fir de fidea puturos.”

Eugen Mihăescu

Cateva desene-editoriale ale lui Eugen Mihaescu, publicate in presa internationala: