Întâiul mucenic al creștinismului - Sfântul Arhidiacon Ștefan. La Mulți Ani tuturor purtătorilor mărețului nume! - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Întâiul mucenic al creștinismului – Sfântul Arhidiacon Ștefan. La Mulți Ani tuturor purtătorilor mărețului nume!

Creștinismul întemeiat de Iisus Hristos prin Răstignirea, Învierea, Înălțarea și Coborârea Sfântului Duh propovăduit de Sfinții Apostoli și ucenicii lor au cuprins mulțimile mai ales prin puterea de jertfă dătătoare de viață mărturisită de primii apostoli prin cuvânt și faptă, prin întreaga lor viață. Tertulian, în Apologetica sa, scria: ”Ori de câte ori suntem secerați de voi, persecutorii, ne facem și mai numeroși, sămânța fiind sângele creștinilor (semen est sanguis christianorum). Acesta pecetluiește pentru de-a pururi adevărul propovăduirii Evangheliei lui Hristos, despre care Sf. Ap. Andrei, primul care L-a văzut și mărturisit pe Hristos zicând ”Am aflat pe Mesia”. Reușea să transmită adevărul prin cuvânt și minune, cel mai adesea vindecări ale unor boli grave. Parcă îl auzim și acum zicând: ”Nu suntem ai vremii ca să fim dizolvați de timp…Suntem ai Binelui prin care se lasă la o parte ceea ce este rău…suntem ai luminii prin care s-a înlăturat întunericul…ai Celui care dăinuie prin care vedem ceea ce nu dăinuie”. Hristos a vorbit ucenicilor despre vremea jertfelniciei ce Cel care deschide istoria martirică a creștinismului a fost Sfântul Arhidiacon Ștefan despre martirajul căruia aflăm pe larg din capitolele VI și VII din Faptele Apostolilor. Hristos a spus de la început cele ce aveau a se întâmpla, nu a ascuns nimic și a făcut-o spre știință și întărire: ”Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine M-a urât mai întâi/Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său, dar pentru că nu sunteți din lume, de aceea lumea vă urăște/Aduceți-vă aminte de cuvântul care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă m-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu și pe al vostru îl vor păzi/ toate acestea din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.” Atunci, cei care ascultă aceste cuvinte înțeleg jertfa ca o binecuvântare ce lui Ștefan i-a adus cununa vieții, consacrându-l deodată cu numele care înseamnă cunună, ghirlandă care se dădea celor învingători în luptă. S-a arătat astfel vrednic de una dintre fericirile pe care Hristos o așeza simetric pruncilor ca Împlinire. Anume Hristos spunea: ”Fericiți veți fi când ocărî și vă vor prigoni și vor spune tot cuvântul rău împotriva voastră mințind pentru Mine. Bucurați-vă și vă veseliți că plata voastră multă este în ceruri.

Cum după Învierea și Înălțarea lui Hristos s-au înmulțit numărul celor care erau ucenici, au apărut niscaiva neînțelegeri privind rosturile treburilor ce se cuvenea fiecăruia, s-a făcut sfat ca apostolii să se ocupe numai cu rugăciunea răspândirea cuvintelor dătătoare de viață ale lui Hristos. Slujirea propriu-zisă urma să fie pe seama unor ”bărbați cu nume bun, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune” care să fie rânduiți la această slujire. Aceștia au fost, în ordine, ”Ștefan, bărbat plin de credință și de Duh Sfânt, Filip, Prohor, Nicanor, Timon și Parcemena, și Nicolae. Cu credință râvnitoare și iubire slujitoare, ei își duceau misiunea zilnică, Ștefan distingându-se prin toate și în toate, făcea chiar și minuni ceea ce nu putea trece neobservat. Și s-au găsit martori mincinoși care să susțină cum acest ucenic ar spune vorbe de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. Atunci Ștefan a rostit cu demnitate: ”Bărbați frați și părinți, ascultați. Dumnezeul slavei s-a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia și a continuat cu relatarea întreagă a drumului mântuirii, mergând cu mult curaj până la capăt și înfruntând cu mult curaj pe membrii sinedriului a zis: ”Voi cei tari în cerbicie și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururi stați împotriva Duhului Sfânt precum părinții voștri, așa și voi…Voi care ați primit Legea prin îngeri și nu ați păzit-o”. Odată terminat cuvântul, s-a oprit zicând: ”Iată văd cerurile deschizându-se și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.” Nu a zis Fiul lui Dumnezeu, ci al Omului pentru că în această ipostază Hristos a mântuit omul, fără să se disocieze de ipostaza Sa de Fiu al Celui Preaînalt.

Mânia întrecuse deja orice limită a bunului simț și cu sălbăticie animalică s-au abătut asupra lui Ștefan ca asupra unei prăzi, altfel ar fi fost o amenințare la propria viață. L-au scos, după datină, din cetate și s-au abătut asupra lui mai crâncen iar Ștefan, inspirat de Duh Sfânt se ruga zicând: ”Doamne, Iisuse, primește Duhul meu.” A îngenuncheat a rugă și, urmând pilda lui Hristos până la capăt a rostit: ”Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.” Rostind aceste cuvinte și-a dat duhul în mâinile Celui în care a crezut și pe care L-a urmat cu gândul că, așa cum spune Evanghelistul Ioan, ”Eu sunt Învierea și Viața, Cel ce crede în Mine chiar de va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veci”.Cruntă i-a fost pedeapsa, căci nu poate fi altfel când ești țintă pentru pietre care nu știi de unde anume vin și nici ce forță au, dar mai mare iubirea lui Ștefan pentru Dumnezeu care i-a li dat putere să înfrunte. Se adevereau lui Hristos: În lume necazuri veți avea. Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. Aceasta este lecția în tot sublimul ei care ne poartă de la cele pământești la cele cerești în aceste zile când prăznuim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos adusă de glasul colindătorilor care ne spun cum au fost la Bethleem și cum din cer cunună de îngeri cântă: ”Astăzi s-a născut Hristos, Mesia chip luminos”. Cu glasuri cristaline colindătorii ne asigură că de acum până în vecie Domnul cu noi o să fie. Urmează ca și noi să fim împreună, adică să lucrăm ascultător cuvântul Său, asigurându-ne că vrea ca tot omul să se mântuiască și nimeni să nu piară. Cu grijă să veghem ca și în Bethlehemul sufletelor noastre să se nască Hristos învrednicindu-ne a ne împărtăși cu taina regeneratoare a blestemului care se depărtează pentru a lăsa loc harului depășind legea firii. Cu medicul și poetul mărturisitor ne însoțim zicând: ”În zările inimii mele câteodată/Pâlpâie o misterioasă lumină/…Zvâcnește atunci în durere sfântă/ Cu nalte bucurii de facere grea/Și fără de alin se frământă:/Doamne, inima-mi freamătă și cântă/Parcă ar fi să Te naști Tu din ea.”

Hristos s-a născut!

Elena Solunca Moise

Ziaristi Online

Imagini: Doxologia și Biserica Cuibul cu Brază –  VIAŢA SFÂNTULUI ARHIDIACON ŞTEFAN, ÎNTÂIUL-MUCENIC

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.