Ziua Femeilor Creștine. Gând de Duminică - a Femeilor Mironosițe - de Elena Solunca Moise. "Căutați pe Iisus Nazarineanul? A înviat!" - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Ziua Femeilor Creștine. Gând de Duminică – a Femeilor Mironosițe – de Elena Solunca Moise. “Căutați pe Iisus Nazarineanul? A înviat!”

Mironositele in catrinte si magii daci – Ravenna

“Căutați pe Iisus Nazarineanul? A înviat!”

de Elena Solunca Moise

Nașterea Fiului lui Dumnezeu ca Fiu al Omului a fost un eveniment cosmic care nu a avut precedent, o minune care nici pana atunci si nici de atunci nu a fost egalata. A fost prevestita de prooroci, au dat mărturie, rând pe rând, steaua răsărita ca o mare taina, peștera grăind in piatra pentru vecie, magii cei a-tot-stiutori, si pastorii care au dat veste ca apostoli ai Întrupării profețita de Isaia si mărturisita de Sf. Ioan Botezătorul. Când ucenicii Sf. Ioan Botezătorul au întrebat daca El este Cel a despre care Sf. Andrei a spus „Evrica Mesia” sau Hristos a răspuns prin fapte fara de care credința le-ar fi fost moartă zicând cum ca orbii văd, surzii aud, slăbănogii merg iar săracilor li se bine vestește, Despre pătimirile, moartea si Învierea Sa a grăit Însuși intr-un fel de prevenire a ucenicilor. Nae Ionescu scria:Să mărturisim deci Paștele. Să facem ca cei simpli și adevărați semnul crucii la fiecare act al vieții noastre, slăvind și sfinţind orice gest și orice început, asigurându-le rodnicia. Căci omul nu poate trăi desprins de Dumnezeu și cazna lui nu poate rodi în afară de El. Să facem semnul crucii, care nu însemnează acceptarea suferinței, ci dimpotrivă chezășia mântuirii….La locul Căpăţânii crucea de supliciu strălucește de toate nădejdile noastre împlinite. Nu vrem să coborâm strălucirea asta în noi? …Să facem deci din semnul crucii, mărturisirea Păștilor!

Crucea – semnul suprem de împlinire a speranțelor

Pe Cruce. Hristos a avut alături pe Maica Sa preasfânta si Sf. Ap. Ioan, „ucenicul cel drag”.Cuprinși de teama, apostolii s-au răspândit poate si pentru ca nu intelesesera ceea ce Hristos le spusese despre pătimirile, răstignirea si moartea Sa. Ucenic de taina a lui Hristos, poate si datorita funcției pe care o avea, Iosif din Arimateea, care aștepta „imparatia cerurilor” a dobandise curaj simtind imparatia lui Dumnezeu din interiorul lui a mers la Pilat si a cerut trupul Mantutitorului, luand pe cheltuiala sa toate cele necesare punerii in mormânt a lui Hristos. Sfințea astfel pamatul pe care Adam si Eva l-au făcut locaș al morții. Imparatia cerurilor este Hristos Însuși in care regăsim cuvintele pauliene ca nu este mâncare si băutura ci dreptatea mai intai care duce la pace si acesta la bucurie. Bucuria vestita Fecioarei Maria: Bucura-te ceea ce ești plina de har, Domnul este cu tine”, la care Sf. Fecioara Maria a răspuns smerit „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău” si a devenit astfel imparateasa lumii si speranta umanitatii. I-o luase inainte Nicodim, care si el prinzând temeritatea mărturisirii, a așezat Trupul Preasfânt in pamat, pe care l-a resfintit dupa caderea intailor oameni. Cand omul primeste ca in el sa salasluiasca imparatia lui Dumnezeu, credința se face lucrătoare prin iubire alcătuind o triada suitoare spre veșnicie – dreptate bucurie pace. Aceasta așteptare era atât de intensa incat a nascut mucenicii, care asemenea arhidiacon Stefan au spus, fiecare in felul sau „Doamne nu le socoti nici acest păcat.” Pronia divina a făcut astfel ca atunci Cand femeile purtătoare de mir au venit la mormânt sa facă cele îndatinate aveau sa vadă ca mormântul era gol. Mormântul, el nu-l putea păstra pe Cel ce este Învierea si Viața. E o simetrie care impune recunoașterea adevărului ca urmașele Evei prin care a pătruns păcatul si moartea in lume sa fie cele care s-au întâlnit cu Învierea care ii luase locul si convertise definiția omului ca ființa spre moarte in ființa spre Înviere.
Zi de sărbătoare la evrei, sâmbăta nu trebuia umbrita de ramasitile trupești ale celor ce fuseseră răstigniți. Atunci, Iosif din Arimateea, membru al Sinedriului si ucenic de taina a lui Hristos a mers la Pilat sa ceara trupul Domnului, pe care l-a uns cu mirodenii si, împreuna cu Nicodim l-au pus in mormânt. Cum a doua zi era sâmbăta, nu au reușit sa-si duca lucrarea la bun sfârșit, urmând s-o facă femeile mironosițe, care au si venit înainte de zori s-o facă din dragostea cu care au urmat pe Hristos, din credința tare ca e Fiul lui Dumnezeu. Frica nu au simțit, ca nu e loc de frica iubire, se gândeau doar la cine le-ar fi putu da piatra la o parte, fiind peste puterile lor sa o facă. Minune de necuprins de mintea omului si de aceea greu de interes. , Când au ajuns, au văzut ca piatra fusese data de o parte si mormânta rămas gol, caci nu avea cum tine in el Adevărul, Viața si Calea ce le unește. Evanghelistul Ioan relatează ca acolo doi îngeri in vestminte albe care străjuiau mormântul, Matei vorbește de unul iar Luca de doi ai Marcu doar de unul, amânunt semnificativ pentru puterea cu care este investit adevărul de a se infatisa dupa nevoile proprii fiecaruia. De văzut, l-a văzut toate, dar prima care a ajuns a fost Maria Magdalena, din care scosese zece demoni si care L-a urmat facondu-se asemenea apostolilor. Ea s-a dus mai apoi la Roma unde a povestit împăratului Tiberius tot ce făcuse Pilat. Despre Pilat se știu mai multe de la istoricul si Filon din Alexandria Josef Flavius in timp ce Tacit susține ca l-ar fi executat pe Cristos, de la care si-au luat creștinii numele.
Femeile mironosițe L-au văzut intai si nu credem ca e potrivit sa comentam in termenii opoziției fata de apostoli, care temători s-au ascuns. Domn al Păcii, Hristos arata ca in rânduiala ei fiecare fapta si are locul definit si nu se poate vorbi de superioritatea unora sau altora. Toți suntem mădulare ale lui Hristos, fiecare cu funcția lui specifica, sănătatea fiind rodul binecuvântat al armoniei dintre ele, caci doar un singur mădular de – fi bolnav, sănătatea întregului organism e primejduita, așa cum probează cercetările științifice. Ele sunt numite, deși se pare ca au fost mai multe. Prima e Maria Magdalena din care Mântuitorul scosese zece demoni, care l-a luat drept un grădinar si a cerut cuviincios Trupul Mântuitorului. Au mai fost , cea presupusa a fi fiica lui Iosif si șotia lui Zevedeu si mama ucenicului iubit, Sf. Ioan Teologul si a Sf. Iosif. Apoi Salomeea, probabil mama lui Iosif, mama Sf. Ap. Iacob. A treia a fost șotia lui Huza si tot așa. Toate contrabalansează cu pilda lor de viața si cuviința păcatul Evei, al neascultării care cumulează toate păcatele. Or aceste femei voiau sa ungă cu mir trupul lui Hristos, care s-a dat morții – a celei mai cumplite si au venit cu „noaptea in cap” cum se spune ca sa nu fie văzute Cand isi împlineau datoria, o dovada de înțelepciune, pentru ca tot au fost văzute, dar de Hristos Cel Înviat. Piatra care acoperea mormântul închipuind păcatele omenești fusese date la o parte, ele fiind îndepărtate când Hristos a spus: „Părinte, iartă-le lor ca nu știu ce fac”.

Ziua femeilor creștine

O tradiție spune ca Magdalena s-a dus la Impara si a povestit toate cele petrecute iar acesta, care avea in mana un ou a spus ca „daca ar fi înviat, ar fi trebuit ca oul acesta sa se facă roșu”si nu a apucat a termina bine rostirea ca oul s-a făcut roșu. Maria Magdalena a început sa vorbească împăratului si celor de la curte despre invatatura lui Hristos, dupa care a mers la Efes, unde s-a stins si a fost înmormântata la Constantinopol. A mai fost Salomeea presupusa fiica a lui Iosif, cel care a fost tatăl dupa trup a lui Hristos. O a treia a fost șotia lui Huza, apoi Maria si Marta, surorile lui Lazar, Suzana si inca altele. Toate au fost primele martore cum tot femeile au fost intaile martore ale Nașterii lui Hristos fiind îndrumate de însuși Mântuitorul. Cinstirea lor este una a femeilor creștine, care urmează Maicii Domnului zicând: „Iată roaba Domnului, Fie mie dupa cuvântul tău” pentru a înțelege ca iubirea de Dumnezeu este una slujitoare, cată vreme Hristos Însuși spune despre Sine ca Fiul lui Dumnezeu a venit sa slujească nu sa i se slujească. Și dacă Domnul s-a făcut slujitor omului, cu atât mai mult noi sa „ne unim unii pe alții ca într-un Gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul si pe Duhul Sfant, treimea cea de o ființă și nedespărțită”. Ne regăsim iar cu Vasile Voiculescu, îngenunchind a mărturisire:

Ni-s inimile Doamne, uscate, sterpe țarine,
Sălășluește-ne în piepturi oricât de dureros
Misterioase inimi ce nu sunt numai carne
În care sa-nflorească ca rod de har Hristos

Elena Solunca Moise

La Mulți Ani!

Ziaristi Online

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.