„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (H. R. Patapievici, Politice, 1996, p. 64).
De unde provin astfel de „sentințe” șocante despre limba română?… Din ură față de români.
“Liiceanu nu are dreptul moral de a se pretinde in nici un fel vreo victima a mineriadei sau vreun opozant al regimului comunist si neocomunist post-decembrist. A fost intotdeauna un profitor al tuturor regimurilor.”
În virtutea acestei aberaţii, comunismul nu ar fi fost răpus de naţionalism, ci de disidenţa urmaşilor Kominternului, în frunte cu Silviu Brucan şi Ion Iliescu. Sau de Lucian Boia și Gabriel Liiceanu.
Basarabia, prima provincie străbună care s-a unit cu Țara, în 1918, este astăzi din nou cea care ne-ar putea salva, la Referendum, prin votul tuturor cetățenilor români basarabeni
Buhuceanu, “primul român care s-a căsătorit religios, la Metropolitan Community Church din București, cu partenerul său, un spaniol”, anti-Referendum
De fapt, intelectualii din „cușca lui Băsescu“, adică Liiceanu, Pleșu, Patapievici, Cărtărescu au fost abandonați și sunt orfani. N-au stăpâni.
Traseişti politici şi activişti de tipul “bolşevicilor anticomunişti” ai GDS şi Reţelei Soros au fost paraşutaţi pe vârfurile mijloacelor de comunicare ale BOR
„E o măgărie! Ce a spus Patapievici a fost o mare prostie şi nu mă aşteptam ca un intelectual să afirme aşa ceva. Şi-a permis să murdărească memoria lui Eminescu!”
“Câţiva amici ai mei şi ai lui Eminescu îmi ziseră, că ar fi bine să-mi aduc aminte de expresiile favorite ale lui Eminescu şi să le aştern pe hârtie”
“Ca şi Engels, creatorul legendei negre a românilor, d-l Boia neagă existenţa românilor ca naţiune europeană normală.”