Să prăznuim, așadar, ziua, aducând Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cântări de laudă, mulțumindu-i pentru prea marea ei milostenie arătată neamului creștinesc şi cu tot dinadinsul s-o rugăm ca, acum şi întotdeauna, cu milostivire să ne acopere pe noi cu Sfântul său Acoperământ.
Anul bisericesc se deschide cu praznicul Nașterii Maicii Domnului, ca bun început al mântuirii noastre.
Icoana Maicii Domnului – Prodromiţa este una dintre puţinele din lumea ortodoxă numite “nefăcute de mână”, adică pictată în chip minunat.
Să spunem întru împreună trăire de gând și suflet cu Sandu Tudor: ”Cununa Laudelor o ai pentru aceasta Preacurată/ fiindcă în tine doar ca niciodată/ inima omului/ cu inima Domnului/au bătut laolaltă.”
Doamne și Maică-Fecioară ajutați-ne să nu să fim printre cei aflați în întunericul cel din afară ci să viem în lumina neînserată a celor care vor ridica imnul bucuriei fără sfârșit: Slavă Ție Doamne, Slavă Ție!
Ca și în anii trecuți și cei care veni-vor, colindătorii ne asigură, că de acum până-n vecie/Domnul cu noi o să fie. Hristos S-a născut!
În lume, necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.
Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-ne,/ Înalţă-ne, ne mântuie/ Din valul ce ne bântuie;/ Fii scut de întărire/ Şi zid de mântuire/ Privirea-ţi adorată/ Asupra-ne coboară/ O Maică Preacurată şi pururea Fecioară, Marie/
Prăznuim adormirea Maicii Domnului, acum la sfârşitul verii când roadele pământului ne îmbie cu bogăţia culorilor, miresmelor şi gusturilor. O facem cu recunoştinţa care ne umple sufletul de bucurie sfântă
“La o săptămână de la pătimirile Domnului izbăvitoare de moarte şi dătătoare de viaţă veşnică o cinstim pe Maica Sa preasfântă şi Maica noastră, mereu în prejmă, gata să ne ajute câteodată chiar fără ca noi să luăm aminte.” – Elena Solunca Moise