Facebook: Jurându-se că “nu fură”, Tismăneanu strănută fulgi
Lamentabilă reacţia clicii Tismăneanu et co. la adresa cărţii lui Larry Watts şi chiar mai neghioabă tentativa de manipulare. Watts nu şi-a propus nicio clipă şi nu a susţinut niciodată că lucrarea sa s-ar dori vreo replică la “raportul” din 2006. Este vorba de o analiză, bazată pe arhive în bună măsură neexplorate în spaţiul autohton, a componentei informaţionale a conflictului nonviolent dintre România şi celelalte state-membru ale Tratatului de la Varşovia. Manipularea nătângă la care recurg Tismăneanu et co. se construieşte în următoarea succesiune (i)logică:
- Se susţine ca premisă, în mod cu totul fals, că lucrarea lui Watts ar fi “o replică patriotardă şi o negare a Raportului final.” (cu totul fals; după cum spuneam, obiectul de studiu al cărţii este cu totul altul).
- Se “denunţă” faptul că Watts omite componenta politică internă a regimurilor Dej-Ceauşescu (bineînţeles, e vorba de o analiză la nivelul III, cel international, sistemic, aşa cum şi-a propus de altfel autorul).
- Se “conchide”, ergo, că omisivă fiind, cartea lui Watts nu poate oferi o replică reală la raportul din 2006.
Dincolo de acest machiaverlâc penibil şi descalificant pentru promotorii săi, cartea lui Watts şi-a permis într-adevăr supremul sacrilegiu de a cita mai multe documente de arhivă decât au văzut probabil în întreaga lor “reputată” carieră Tismăneanu, Vasile et alios. Şi, într-adevăr, respectivele arhive, altfel spus documente primare (şi nu alegaţii de tip hear-say precum cele la care face atât de des apel Tismăneanu), ar putea amenda tabloul creionat regimului Ceauşescu de istoriografia mainstream a ultimilor 20 de ani prin completarea cu informaţii relativ spectaculoase, până nu demult repudiate aprioric ca “folclor securistic”. In extenso – şi de abia aştept continuarea cărţii lui Watts – lucrarea chestionează serios interpretarea oficială de până acum a evenimentelor din decembrie 1989, de unde rezultă probabil şi miza palpabilă a întregii chestiuni şi, subsecvent, reacţia de fiare încolţite prinse “cu raţa-n gură”, care deşi “se jură că nu fură”, strănută fulgi.
Bottom line, ca şi în cazul meu personal, toţi cei care îndrăznesc în mod eretic să recurgă la documente şi fapte de natură să chestioneze speculaţiile lui Tismăneanu sunt prompt înfieraţi cu mânie kominternistă ca “ortodoxişti” (tâmp termen, a-propos), “patriotarzi”, “naţionalistoizi” şi alte etichete care mai de care mai sufixate în mod cât mai strident şi demonizant cu putinţă. Dezolant şi simultan hilar. Vă daţi seama în ce poziţie de influenţă şi control la nivel global sunt “naţionaliştii ortodoxişti”, dacă îşi permit să-şi angajeze în deservirea propriilor interese persoane de talia istoricului Larry Watts!:) Oricât de acut ar răcni, orice potop de decibeli şi invective ar dezlănţui asupra unor “eretici” precum Watts, din păcate pentru ei, Tismăneanu şi impostorii colegi ai săi de clică sunt încet-încet exilaţi de documente, fapte şi istorie “pe centura” (ca să citez din “clasici”) istoriografiei, acolo unde le este locul.
Sursa: Facebook
Chestiunea: http://www.contributors.ro/cultura/cinci-ani-de-la-raportul-final-despre-o-condamnare-%E2%80%93-nu-doar-simbolica-%E2%80%93-a-regimului-comunist/
