Eugen Mihaescu despre turnatorii de la Catavencu. Jalnicul Ivanciuc si cum se tinea Mircea Toma de mana cu Volodea Tismaneanu - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Eugen Mihaescu despre turnatorii de la Catavencu. Jalnicul Ivanciuc si cum se tinea Mircea Toma de mana cu Volodea Tismaneanu

Eugen Mihaescu: “Odată cu schimbarea guvernării de la București, au început să apară „fețe noi“ la New York. Presa și intelectualii care susținuseră până atunci opoziția își primeau acum premiul: călătorii în străinătate pe cheltuiala statului. Redactorii de la revista Cațavencu, de exemplu, erau mari maeștri în a-și aranja aventuri prin deșert sau mai știu eu ce locuri exotice. Într-o zi, trecând prin fața Centrului Cultural, am văzut un afiș care anunța o serată la care urmau să participe „cața­vencii“, reda­ctorii săptămânalului bucureștean. Eram foarte curios să aud ce au de spus așa că m-am dus și eu. Prima impresie nu a fost prea grozavă, dar n-a fost nici o surpriză. După cum vorbeau, își trădau proveniența: păreau cu toții scuturați din foile presei ceaușiste, descinși direct de la Viața Studențească sau Scînteia Tineretului. Cu toate acestea, i-am invitat acasă, la un pahar de whisky, mai ales pentru că erau însoțiți de cari­caturistul Ion Barbu, pe care îl apreciam în mod deosebit. Invitația mea ascundea, de fapt, o răzbunare. Mi-a făcut o deo­se­bită plăcere să citesc pe fața lor invidia în timp ce examinau aparta­mentul, mobilele, tablourile, priveliștea. A fost suprema mea revanșă pentru injuriile cu care m-au tăbăcit și scuipații de care m-au acoperit în paginile săptămânalului numai pentru că îl susțineam pe Iliescu și întorsesem spatele găștii de la GDS. Asta era satisfacția mea: să le dau de băut și să mă uit cum crapă rânza în ei de invidie! Mi-a părut rău însă că lipsea cel mai laș dintre ei, unul cu „un chip isteț de oaie creață“, ca să-l parafrazez pe Eminescu, care se dă mare critic de artă și mă înjura în Cațavencu la adăpostul anonimatului. Tudor Octavian, căci despre el este vorba, s-a dovedit de fapt un biet misit de tablouri, care a cumpărat cu hârzobul pictură de gang din talcioc și vrea acum să o transforme în patrimoniu așa că a scris o carte despre niște nulități gen Constantin Artachino, Kimon Loghi și alții ca ei. L-am cunoscut mai târziu pe Tudor Octavian la Bucuresti și am putut să-i citesc în ochi aceeași invidie. Și pe el, ca și pe colegii săi de la gazetă, i-am bănuit de strânse legături cu Securitatea de altă dată, dar și cu supra­viețuitorii ei din ziua de azi, care s-au schimbat, s-au privatizat, dar transmit ordine la Cațavencu ce să se scrie și despre cine. Ulterior am și aflat că unii aveau angajament semnat cu vechea poliție politică așa cum a fost cazul cu cel mai agresiv dintre ei, Cornel Ivanciuc. Ăsta mă toca plin de ură în revistă deși, atunci când bârfea cu niște cucoane care mă cunoșteau, nu prididea să mă tămâieze. Jalnică a fost de­cons­pirarea acestui nefericit! Sunt curios ce blide mai linge în ziua de azi. Niște tipi minabili cu toții, obligați să mănânce din farfuriile acestea murdare. Între ei și cei pe care îi atacau astăzi cu furie, acuzându-i de comunism, nu este nici o diferență. Ce au făcut „cațavencii“ înainte de ’89 ca să justifice această misiune de „purificatori“ ai societății ro­mânești? Cu toții au acceptat sistemul și s-au integrat. În majoritate, au fost membri de partid și nu cred că s-au înscris în PCR pentru că cineva le-a pus pistolul la tâmplă. Unii s-au angajat chiar să servească Securitatea. Pe mine mă urau pentru că am fugit din România înainte să pățesc și eu poate același lucru sau să dispar în neant. Am fugit în Occident și totuși nu am murit de foame, ba chiar am reușit și m-am descurcat foarte bine. Gașca aceasta a avut tupeul să publice „Lista securiștilor“. S-au limitat la epoca lui Ceaușescu, dar s-au ferit ca de dracul să înșire numele celor care au întemeiat această poliție crimi­nală, de inspirație NKVD-istă, imediat după război. Pe Mircea Toma, cel cu monitorizarea presei, l-am cunoscut ime­diat după revoluție, prin anii ’90, când mi l-a adus de mână Volodea Tismăneanu. Ulterior, nu am fost prea surprins să aflu că, pe vremuri, făcea teste psihologice cu piloții lui Ceaușescu. Mai e nevoie de ex­pli­cații?”

Eugen Mihaescu,  “Intre linii“, Editura RAO, Bucuresti, 2011

Cititi si: Sorin Bogdan “Intre linii” cu Eugen Mihaescu. Un Paste sub bombele NATO. VIDEO: “Sunt nationalist!”

“Intre linii” cu Eugen Mihaescu: Tismaneanu a profanat mormantul tatalui sau la brat cu Iliescu, Constantinescu si Basescu

Vladimir Tismaneanu zis Volodea, prins “Intre linii”. Un portret de Eugen Mihaescu aparut la Editura Rao

Naked Iliescu by Eugen Mihaescu. Intre linii cu Ion Cristoiu. O emisiune de senzatie. VIDEO

EXCLUSIV. Cartea care il va baga din nou pe Iliescu in spital. Extrase din volumul “Intre linii” de Eugen Mihaescu. Lansare azi la Gaudeamus, ora 18.30

Print Friendly, PDF & Email

4 comments

  1. Maimuţele portocalii travestite în jurnalişti, filosofi, intelectuali elitişti sunt exact cum merită zugrăvite de Eugen Mihăescu. Foarte bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.