Veteranii SRI spun lucrurilor pe nume. VITRALII - Lumini si din ce in ce mai putine umbre - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Veteranii SRI spun lucrurilor pe nume. VITRALII – Lumini si din ce in ce mai putine umbre

Dezbaterea cu tema ”Valenţele comunicării din perspectiva promovării culturii de securitate”, ce a cuprins ca eveniment central lansarea revistei ”Vitralii – lumini şi umbre”, s-a derulat, recent, pe parcursul a mai bine de trei ore, la Hotelul ”Grand” din Târgu-Mureş. Dincolo de aspectele care au vizat promovarea culturii de securitate ca o necesitate stringentă în faţa provocărilor la care sunt supuse statele lumii, dar şi comunităţile umane, în general, a fost şi o binevenită ocazie de a se spune adevăruri puţin cunoscute, dar necesare. Întregul eveniment a fost organizat de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din SRI – filiala Mureş.

Prezenţă care a depăşit aşteptările organizatorilor

Peste 200 de participanţi mureşeni au onorat cu prezenţa lor evenimentul, acesta devenind de la un anumit moment şi interactiv. La lansarea de la Târgu-Mureş, au fost prezenţi colonelul SRI (r.) Filip Teodorescu, fost locţiitor al şefului Direcţiei de contraspionaj din DSS, în anul 1989, prof. univ. dr. Cristian Troncotă, apreciat cercetător şi un foarte bun cunoscător al istoriei serviciilor de informaţii româneşti şi un prolific autor de carte, fost rector al Academiei Naţionale de Informaţii, precum şi prof. univ. dr. Corvin Lupu, autor al unor incitante articole şi studii de securitate, precum şi generalul de brigadă SRI (r.) Vasile Mălureanu, fost lucrător într-o importantă structură centrală a SRI şi a generalului de brigadă SRI (r.) Nechifor Ignat, fost şef al Secţiei SRI Sibiu. Despre importanţa revistei în spaţiul publicistic actual, au vorbit mureşenii: prof. univ. dr. Vasile Dobrescu, prof. dr. Liviu Boar şi prof. dr. Florin Bengean. Se cuvine de asemenea menţionat faptul că manifestarea de la Târgu-Mureş a fost completată de vernisajul expoziţiei ,,Români şi maghiari. Instantanee jurnalistice”, realizată de drd. Angela Măgheruşan Precup. La întreaga manifestare a fost prezent şi Prefectul judeţului Mureş, Marius Paşcan, cel care a şi inaugurat prin alocuţiunea rostită, evenimentul de la Hotelul ”Grand”.

Ce misiune au avut cei 30.000 de ”turişti-neturişti”?

În alocuţiunea sa, prof. univ. dr. Cristian Troncotă a ţinut să facă câteva consideraţii personale referitoare la momentul decembrie 1989. Opinia lui Troncotă nu este una singulară, ea se adaugă altor asemenea opinii care susţin că de fapt, în decembrie 1989, în România a avut loc o lovitură de stat, susţinută cu ajutor străin şi care s-a suprapus peste o mişcare populară cu caracter social-politic. ”S-a spus aici că în decembrie 1989 – a precizat Troncotă – a fost revoluţie, s-a spus că a fost lovitură de stat… Eu aş mai adăuga ceva. A fost şi invazie, pentru că autorităţile statului român de atunci, este vorba despre noile autorităţi, cele de după căderea lui Ceauşescu, au recunoscut în sfârşit, prin glasul autorizat al primului-ministru de atunci, dl. Petre Roman, că în aprilie 1990 a fost informat de dl. general Mihai Caraman care la vremea aceea fusese proaspăt numit şef al Serviciului de Informaţii Externe, că în România există o problemă care se agravează şi trebuie foarte rapid rezolvată pentru că altfel se vor produce nenorociri.” Troncotă a mai adăugat că ”Este vorba despre cei 30.000 de turişti – am proprietatea termenilor – deci 30.000 de turişti sovietici care rămăseseră în ţară, şi încă nu se retrăseseră în aprilie 1990 (care intraseră în România în decembrie 1989 – n.a.)). Dl. Petre Roman era însoţit şi de dl. Sergiu Nicolaescu care l-a corectat pe primul-ministru spunându-i că din aceştia doar jumătate erau turişti (…) Abia în octombrie 1990 Gorbaciov a dat dispoziţii ca aceşti turişti-neturişti să fie retraşi din România…”

Cadrele de conducere erau de altă etnie

”Vom promova în această revistă adevărul şi despre instituţia securităţii cu luminile şi umbrele ei. În anii 50, această instituţie a securităţii a fost în umbră pentru că nu a avut nimic românesc. Trebuie spus că în această instituţie cadrele de conducere erau de altă origine etnică. După 1964 situaţia a devenit alta. Vom milita în cuprinsul revistei Vitralii-lumini şi umbre şi pentru o altă idee şi anume, aceea că serviciile de informaţii nu pot fi eficiente fără sprijinul popular. Uitaţi-vă în acest sens la americani (…)” mai spune prof. univ. dr. Cristian Troncotă.

Din sumarul revistei Vitralii

Revista ”Vitralii – lumini şi umbre”, ajunsă la al zecelea număr, este o publicaţie trimestrială editată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din S.R.I., având un consiliu editorial format din reputate personalităţi, precum Academicianul Dinu C. Giurescu, prof.univ.dr. Gheorghe Buzatu, dr. Alex Mihai Stoenescu, prof.univ.dr. Cristian Troncotă (redactor şef), prof. univ.dr. Corvin Lupu şi, nu în ultimul rând, col. (r.) Filip Teodorescu din partea ACMRR din S.R.I. Numărul din martie 2012, este dedicat evenimentelor din martie 1990, de la Târgu-Mureş şi prezintă puncte de vedere deosebit de interesante şi incitante. Reţin atenţia în acest sens, articolele: ”Despre evenimentele de la Târgu-Mureş”, un interviu acordat de Filip Teodorescu jurnalistului Paul Carpen, ”Preliminarii la evenimentele de la Târgu-Mureş”, articol semnat de prof.univ.dr. Corvin Lupu sau ”Un punct de vedere privind evenimentele de la Târgu-Mureş”, semnat de col. S.R.I. (r.) Ioan Grama. Nu mai puţin interesante sunt articolele: ”Declaraţia de la Budapesta”, articol semnat de colegiul de redacţie, ”Propagandă pentru România sau împotriva ei?”, articol semnat de ambasador C. Gârbea sau ”Detalii privind debarcarea generalului Militaru”, semnat de gl.bg. (r.) Vasile Malureanu.

Consilierii străini… de ieri sau de azi

În deschiderea alocuţiunii sale, prof. univ. dr. Corvin Lupu s-a dovedit a fi deosebit de critic faţă de modul cum au fost interpretate evenimentele din decembrie 1989, interpretări pe care el le-a numit ”manipulări”. Referindu-se la revista lansată, Lupu a menţionat: ”Eu sunt membru în consiliul editorial al revistei doar de la al doilea număr, dar încă de la apariţia primului număr, am avut dintr-o dată sentimentul că nu mai sunt singur în demersurile mele. Spun asta pentru că timp de 20 de ani am trăit cu senzaţia că prea puţine voci spun adevărul în ţara aceasta. Prea multă manipulare, prea multă politizare, o politizare direcţionată în conformitate cu voinţa consilierilor străini…” Nuanţând problema consilierilor străini, profesorul Lupu a mai declarat: ”Şi azi avem consilieri străini, doar că nu vin din aceeaşi zonă din care veneau cei din prin anii 50 şi la care s-a referit domnul Troncotă în cuvântul său. În anul 1990, după evenimentele din decembrie 1989 uimit şi şocat de manipularea absolut colosală care se practica şi de denaturarea totală a evenimentelor, atât la nivel naţional, cât şi a celor petrecute la Sibiu…”

Intenţii de rapt teritorial din partea unor vecini

Totodată, în alocuţiunea sa profesorul Lupu a făcut mai multe comentarii referitoare la situaţia dezastruoasă în care se află România, comparativ cu alte state, dând exemplu în acest sens statul polonez. ”Polonia şi-a păstrat pârghiile statului în mână, a declarat profesorul Lupu. Din această cauză, Polonia a ieşit prima din criză. Polonia a refuzat, cu toată presiunea venită şi de la Bruxelles şi de la Berlin şi de la Washington, să-şi privatizeze băncile statului. A spus NU, băncile sunt ale noastre, dumneavoastră dacă vreţi bănci în Polonia, aveţi dreptul să deschideţi sucursale, noi vă ajutăm, vă dăm clădiri, terenuri (…) Un alt exemplu. Polonia nu şi-a privatizat sectorul energetic…” Gl. bg. SRI (r.) Vasile Mălureanu, cel care i-a urmat la cuvânt prof. univ. dr. Corvin Lupu, a arătat provocările cărora a trebuit să le facă faţă statul român în 1989 şi imediat după acel moment. ”În anii 90, nu mult a lipsit ca şi pe teritoriul României să existe reacţii de tip kosovar, a precizat Mălureanu. La rândul lor cercurile panslaviste ruse (…) au urmărit un nou rapt teritorial prin lansarea provocării numită Moldova Mare, care viza şi mai vizează încă reconstituirea Moldovei lui Ştefan cel Mare (…) Şi revizioniştii ucrainieni au încercat să lanseze diversiunea Bucovina Mare, în timp ce radicalii sârbi năzuiau la refacerea Banatului istoric în afara teritoriului României…Mai fac precizarea că am reuşit să dejucăm două acţiuni importante ale unor servicii de informaţii străine care au dus la salvarea de la a fi scoase din ţară a două arhive importante…”

Cui şi ce s-a promis la Budapesta, în vara anului 1989

Cel mai aşteptat să ia cuvântul a fost, desigur, col (r.) Filip Teodorescu. Referitor la evenimentele din martie 1990, de la Târgu-Mureş, opiniile acestuia au fost deosebit de tranşante. ”Opinia mea, a declarat Teodorescu, este că în martie 90, a fost o continuare a diversiunii care a început chiar înainte de 1989 împotriva României, şi nu numai a României, dar noi am fost ultimii şi atunci toate forţele s-au concentrat pe noi. Nu s-a realizat atunci ceea ce a dorit Ungaria, ţară vecină…” Un alt subiect abordat de col (r.) Filip Teodorescu, a fost cel al Conferinţei de la Budapesta din vara anului 1989. ”La Conferinţa de la Budapesta din vara anului 1989, a declarat Filip Teodorescu, s-a discutat şi s-a hotărât să se acţioneze pentru desprinderea acestei părţi din teritoriul României. Din nefericire pentru noi, au achiesat la această acţiune români din diaspora, chiar şi Majestatea Sa Mihai I, căruia i s-a promis că dacă susţine acest proiect va ajunge Regele României pe partea care mai rămâne din teritoriu…” Referitor la evenimentele din decembrie 1989, col. (r.) Teodorescu a mai precizat: ”Ceea ce s-a întâmplat atunci, nu este rodul acţiunii grupului care a preluat puterea în România, este rezultatul acţiunilor conjugate ale Marilor Puteri şi ale celorlalte ţări satelite, fie ale ruşilor, fie ale americanilor…” În ceea ce priveşte unele atitudini ale autorităţilor române de dinainte de 1989 sau de după acel moment, col. Teodorescu a fost deosebit de plastic în exprimare. ”I-am pupat undeva pe ruşi, a declarat Teodorescu, acuma-i pupăm pe americani. Eu ştiu, mâine, trecem poate iar şi-i pupăm pe ceilalţi. Să încercăm să nu mai pupăm pe nimeni. Să stăm pe picioarele noastre, cu capul sus, că nu greşim…”

de Nicolae Balint / Zi de Zi / Cititi si relatarea din Revista Agero

VITRALII – O revistă care incită la dezbatere și studiu  

Editată de Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din S.R.I., revista ”Vitralii – Lumini și umbre” se dorește a fi o tribună de expresie a celor care au activat în serviciile române de informații și contraspionaj și care au astfel posibilitatea să-și expună într-un mod cât se poate de echilibrat, ideile, opiniile și considerațiile pe marginea unor evenimente trăite, ale unor cazuri pe care le-au avut în lucru sau a unor posibile evoluții din perimetrul geografic european și internațional. Dincolo de un anume grad de subiectivism, firesc de altfel pentru articolele care relatează experiențe personale – dureroase, în unele cazuri – toate acestea la un loc, se constituie însă într-un important aport la formarea și promovarea culturii generale de securitate. În peisajul publicistic actual, această revistă reprezintă – trebuie să recunoaștem – un fapt de normalitate, dar și un demers necesar și curajos. Spun aceasta întrucât, în societatea românească actuală, din ce în ce mai lipsită de repere morale și valorice, există încă din păcate multe suspiciuni, dar și o oarecare respingere și reținere față de instituțiile cu profil de intelligence. În opinia mea, această stare de fapt este generată de mai mai mulți factori care acționează conjugat. Este vorba aici, atât de persistența la nivelul mentalului colectiv ale unor reminiscențe ale trecutului și a unor clișee legate de Securitatea comunistă, induse prin emisiuni radio-TV și publicații cu evident caracter persuasiv, dar partizan, cât și de pierderea unor repere morale și identitare, coroborate cu o insuficientă comunicare și deschidere a instituțiilor cu profil de intelligence spre societatea civilă, societate care nu este familiarizată cu problematica și atribuțiile acestora, așa cum se întâmplă, spre exemplu în SUA, Anglia sau Israel. Se cuvine menționat faptul că revista s-a impus în timp și prin profesionalismul și recunoașterea științifică a celor care-și dau girul pentru apariția fiecărui număr și care fac parte din consiliul editorial al revistei. Îi am în vedere aici pe distinșii prof.univ.dr. Gheorghe Buzatu, academician Dinu C. Giurescu, prof.univ.dr. Corvin Lupu, dr. Alex Mihai Stoenescu și prof.univ.dr. Cristian Troncotă.

Cultura generală de securitate, ca necesitate

La modul clasic, în orice stat care se respectă, deciziile politice majore – mă refer în primul rând la cele care vizează politica externă – se iau abia după ce, într-un cadru relativ restrâns, se analizează posibilele implicații și consecințe pe termen lung sau scurt ale respectivelor decizii. O decizie corectă politic ar trebui să se bazeze întotdeauna pe informații corecte și de calitate obținute în mod oportun și, desigur, din surse mai mult sau puțin deschise. Aici intervine măiestria serviciilor specializate în procurarea de informații. Dacă noi, ca stat, căutăm să obținem informații cât mai ample și de calitate fără a aduce atingere relațiilor pe care le avem cu diferitele state de pe mapamond, și acestea la rândul lor, vor face același lucru. Vor opera pe teritoriul statului român cu intenția de a-și procura informațiile necesare din medii de interes variate. Evident, în aceste condiții statul român va încerca contracararea acestor acțiuni cu costuri minime, și la modul cât se poate de discret și profesionist. În spatele unor spectaculoase fapte de istorie contemporană se află de cele mai multe ori, munca asiduă, discretă și nu lipsită de riscuri, a unor instituții de intelligence. Dacă liderii politici ai momentului vor rămâne înscriși în cărțile de istorie, cei care lucrează în asemenea instituții specializate, vor râmâne – și trebuie să rămână – niște anonimi.

Noi provocări pentru instituțiile de intelligence

În acest sens, într-un articol publicat în urmă cu un an, colonelul S.R.I. (r.) Filip Teodorescu spunea, citez: ”Oamenii înțeleg, prin exemplele concrete oferite, că activitatea de informații nu numai că este veche de când a apărut lumea civilizată, ci ea s-a practicat și se practică indiferent de regimul politic al unui stat.” Mai mult decât atât, domnia sa, în același articol atinge însă o problemă cât se poate de sensibilă. Ea se referă la modul cum este catalogată munca de informații și cei care o fac, în raportare directă la regimul politic. Spune domnia sa în același articol, citez: ”Nimeni nu va putea da un răspuns coerent și logic, de ce informatorii români ai unor servicii de spionaj străine – fie ele sovietice sau americane, sau ungare, sau ale oricui doriți – pot fi lăudați, decorați, săltați în funcții, iar informatorii și ofițerii care au contribuit la prinderea lor, trebuie aruncați în gura unei prese flămânde de scandal, blamați public și târâți pe la tot felul de audieri.” În momentul de față, pericolele la adresa ordinei și siguranței naționale sunt mult amplificate și de noile provocări ale momentului: criza economică mondială, terorismul internațional și renașterea naționalismului extremist. În acest context, activitatea serviciilor românești de intelligence trebuie înțeleasă și respectată. Cu o singură condiție: un grad mult mai ridicat de transparență a acestor instituții, precum și controlul parlamentar real al acestora.

”Singurul caz clasic de spionaj-trădare, din anii 1988-1989, în care Nicolae Ceaușescu, după îndelungi ezitări, a aprobat arestarea și deconspirarea lui în presă, a fost cel al lui Răceanu Mircea (….) Răceanu Mircea a fost arestat în momentul când se îndrepta spre locul de întâlnire cu un cadru C.I.A. ce lucra la Ambasada S.U.A. din București, pentru a-i preda un material informativ copiat de pe documente strict secrete aparținând Ministerului Afacerilor Externe român (…) Nu m-a surprins impertinența cu care Răceanu Mircea a încercat în primăvara anului 1990 (dar și în 2011 – n.m.) să prezinte actul său de trădare drept atitudine anticeaușistă…”

(Col. Filip Teodorescu, fragment din volumul ”Un risc asumat”, Editura Viitorul Românesc, 1992, pp.25-26)

”Cazul generalului Ioan Șerb a reprezentat pentru contrainformațiile militare o spectaculoasă lovitură dată agenturii GRU din România. Cu studii militare făcute în URSS, Ioan Șerb a promovat rapid în ierarhia militară, ajungând șeful trupelor de grăniceri (…) În 1971, generalul Șerb a fost arestat. În anchetă, el a recunoscut că a trădat în favoarea sovieticilor. Al doilea caz semnificativ se referă la generalul Arhip Floca (…) Generalul Floca era agent cu vechi state de serviciu în slujba GRU și avea în legătură operativă alți agenți din rândul ofițerilor armatei române. Ca măsuri de neutralizare, conducerea M.Ap.N., cu avizul lui Ceaușescu, a hotărât pensionarea anticipată a generalului Arhip Floca și scoaterea din rândurile armatei a tuturor ofițerilor care rămăseseră fideli URSS. Un alt caz interesant, rezolvat de Contrainformațiile militare se referă la generalul Vasile Petruț…”

(Prof.univ.dr. Cristian Troncotă, fragment din articolul ”Despre unii trădători care i-au servit pe sovietici”, publicat în revista ”Vitralii – lumini și umbre”, nr. 6/martie 2011,  pp.31-34) 

”În ceea ce mă priveşte, recunosc că sunt nostalgic după ceea ce înseamnă demnitate naţională. De aceea spun adevăruri care supără. Nu se poate accepta orice! După lovitura de stat din decembrie 1989, noii stăpâni ai fostului lagăr comunist ne-au luat pieţele comerciale, externe şi interne, ne-au lichidat şi înstrăinat economia și în complicitate cu uneltele lor din România, ne iau aurul din Apuseni, petrolul, baza materială a societăţii, brazii şi stejarii falnici, băncile, pământul. Le-am acceptat pe toate, în numele democraţiei, atât de fragilă şi contestabilă. Acuma s-a trecut la o nouă fază. Ni se ia şi demnitatea naţională. Ni se fură istoria. Este mult prea mult…”

(Prof.univ.dr. Corvin Lupu, fragment din articolul ”Impactul problematicii Holocaustului asupra României contemporane”, apărut în ianuarie 2012, în revista Art-Emis Academy)

”… ne-am concentrat pe priorităţi legate de fenomene de securitate naţională asociate acestei evoluţii care afectează UE, lumea, în general, astfel încât combaterea evaziunii fiscale, fie prin operaţiuni, fie prin transmitere de informaţii, securitatea energetică a României, aspecte legate de crima organizată, cu ramificaţii în zona economică, aspecte legate de criminalitatea transfrontalieră, au fost abordate plenar în sute de informări ale Serviciului şi în sute de operaţiuni care au adus, până la urmă, beneficii bugetului statului într-o asemenea perioadă dificilă (…) Din punct de vedere al riscurilor şi al ameninţărilor clasice, şi mă refer aici la terorism, am avut permanent în vedere creşterea acestui risc în raport de ceea ce se întâmplă în plan european (…) Din punct de vedere al intereselor strategice ale României, ne aflăm într-o zonă geopolitică de mari interferenţe astfel încât pe linia misiunii noastre clasice de asigurare a contraspionajului am încercat să detectăm, să oferim cunoaştere în legătură cu preocupările altor state, în special din zona estică, referitoare la evoluţii în această zonă de importanţă, repet, strategică deosebită. Nu doar amplasarea scutului antirachetă american pe teritoriul României, dar şi dezvoltările energetice la Marea Neagră fac din aceste preocupări o chestiune pe termen mediu şi lung.”

(Ambasador George Maior, director al SRI, fragment din discursul rostit pe data de 23 martie a.c., cu ocazia bilanțului instituției, pe anul 2011)

Print Friendly, PDF & Email

2 comments

  1. Anonim

    Ceausescu nu a pupat undeva pe nimeni. Fac abstractie de erorile sale capitale de politica interna si externa. Statul roman independent a fost asasinat odata cu Ceausescu.

  2. Rescue

    Păcat ca romanii dunt extrem de ușor de manipulați și asta s-a întâmplat in Decembrie 1989. Odată cu 1 Ianuarie 1990 România și-a pierdut independența politico- economică , cu vânzările a mii de întreprinderi practic pe nimic prin “ mijlocirea “ celor care “ conduceau “ România dar care s-au dovedit niste trădători ordinari și lumea nu o sa-i ierte niciodată pe acești indivizi.
    România arată astăzi ca o țara rupta in doua condusă de niște nepricepuți , o incompetenta care se vede cu ochiul liber dar care au un tupeu extraordinar de a ne face sa credem ca ei pot sta in fruntea bucatelor pana la adânci batranete

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.