ASPECTE. Pacificul, tot mai putin pasnic
de Corneliu Vlad
Campania electorala prezidentiala din Statele Unite atinge cote critice, dar doi dintre cei mai influenti membri ai Administratiei Obama au gasit necesar sa faca, fiecare, in acest inceput de toamna, cate un lung turneu in Asia Extremului Orient. Seful diplomatiei, Hillary Clinton spera ca puterile asiatice China si Japonia isi vor rezolva pasnic conflictul teritorial declansat intre ele, in timp ce seful Pentagonului, Leon Panetta, se teme de un razboi care s-ar putea extinde dincolo de zona diferendului teritorial chino-japonez.
Episodul tensionat chino-japonez nu este insa singular; o adevarata constelatie de focare de incordare cauzate de conflicte teritoriale fac dintr-o vasta zona maritima a Oceanului Pacific un nou si potential periculos areal incendiar al planetei, dupa cel cronic din Orientul Mijlociu extins si inainte de cel din Asia Centrala, unde analistii prevad ca, la jumatatea secolului XXI se va produce cea mai inversunata incordare intre mai marii planetei, pentru acapararea celui mai bogat rezervor energetic al lumii.
Dar, deocamdata, la zi este Asia-Pacificul, care a devenit si prioritatea mondiala nr. 1 a Americii. Acutizarea diferendului teritorial chino-japonez a fost prefatata de tensionarea relatiilor nipono-coreene, dupa ce presedintele Coreii de Sud a vizitat insulele Dok Do ce apartin Republicii Coreea, dar pe care japonezii, care le spun Takeshima, le revendica. Un fotbalist sud-coreean, dupa ce echipa tarii sale a invins-o pe cea a Coreii de Nord la Olimpiada, a agitat pe stadion o lozinca pe care scria “Insulele Dok Do sunt ale noastre”, drept pentru care a fost exclus de la ceremonia de premiere, caci politica este incompatibila cu spiritul olimpic. Guvernul de la Tokio a incercat si el sa internationalizeze litigiul, propunand Coreii de Sud arbitrajul Curtii de la Haga, dar Seulul a respins ideea, sustinand ca teritoriul in chestiune este, de fapt si de drept, dintotdeauna coreean si nu poate face obiectul unei deliberari internationale.
China e tot mai hegemonica – scriu ziarele americane, tot mai nationalista – scriu ziarele din statele din Pacific cu care cea mai populata tara a lumii are dispute teritoriale: cu Japonia pentru insulele Senkaku-Diaoyu, dar si cu Vietnam, Filipine, Malaezia, Brunei, Taiwan pentru insulele Spratley, Paracelsus si reciful Scarborough.
Si Japonia face obiectul criticilor statelor din zona Pacificului, pentru ca, pe langa conflictul cu China si cel cu Coreea de Sud are, cu Rusia, problema Kurilelor. Presa de la Seul observa ca spre deosebire de Germania, caree si-a rezolvat problemele cu fostii inamici dupa cel de-al doilea razboi mondial, Japonia , care nu a semnat nici pana acum un Tratat de Pace dupa 1945, are in continuare probleme cu vecinii.
Generatori majori de incordare mai sunt, in regiunea Pacificului, Taiwanul, care intarzie sa se reuneasca cu R.P.Chineza (dupa ce Honkongul si insulele Macao au facut-o) si scindarea patriei coreene, dupa razboiul de la inceputul anilor 1950.
Implicarea militara americana tot mai evidenta in zona Pacificului, dar si ascensiunea fulgeratoare a Chinei pe arena mondiala, potenteaza incordari si riscuri de anvergura planetara in cel mai mare ocean al lumii, al carui nume prin excelenta pasnic pare sa devina tot mai anacronic.
