Cu cîţiva ani în urmă, Liviu Mihaiu, pitorescul semnatar de la Caţavencu, a strîns semnături (ba chiar şi bani – nota red.) pentru ridicarea unui monument al Elisabetei Rizea în faţa « controversatei » (monstruoasei, de ruşine, demolabilei) Case a Scînteii – pardon, a Presei. Deşi fără convingere, am semnat şi eu în lista cu pricina. Locul simbolic din faţa Casei fusese ocupat vreo 50 de ani de azi incalificabilul tovarăş Lenin. Ca multe încercări ale românilor din tranziţie, şi iniţiativa lui Mihaiu a rămas ca-n tren. Poate că era doar o idee de presă şi nimic mai mult. Tot ca o idee de presă aş propune şi eu ca locul lui Lenin să fie ocupat de adevăratul erou al timpului nostru : Interlopul. Mă explic.
Sînt convins că în centrul societăţii româneşti s-a instalat temeinic Interlopul. Mii de fire îl leagă de politicieni, de mass-media, de oamenii de afaceri, chiar şi de oamenii de cultură, cîţi mai sînt, de ţărani, de şcoală, de spitale – ce mai la deal, la vale, de tot ce mişcă. Ce-i leagă pe Traian Băsescu, Marian Vanghelie, Elena Udrea, Radu Mazăre, Marian Oprişan, Bogdan Olteanu, Norica Nicolai, Sorin Oprescu şi toată fauna ? Se şopteşte că Interlopul – el ar fi legătura lor invizibilă. Cine îi chinuie pe succesivii miniştri de Justiţie care nu reuşesc mica lor mare reformă ? Interlopul, atotputernic. Cine e mogul în media ? Cine hrăneşte cei mai mulţi ziarişti ? Cui i se închină cu evlavie conştiinţele ce luptă pentru adevăr ? Interlopului erou, bineînţeles. Cu cine vor să negocieze delegaţiile străine, FMI, Uniunea Europeană ? Prin intermediari mai mult sau mai putin interlopi, ei vor să vorbească cu Interlopul Român. Pentru că Interlopul Român e infailibil. El „ţine” Serviciile Secrete. El iradiază în toate partidele. Cine a reuşit să înfrîngă Partidul Comunist şi Securitatea ? Interlopul, bineînţeles. E adevărat, Interlopul îşi avea şi îşi are rădăcinile bine înfipte în Partidul Comunist şi în Securitate. Iar oamenii de afaceri vin să-i pupe mîna, ca singurului Naş de care trebuie să-ţi fie frică.
Parlamentul României e plin de avocaţi activi şi de foşti procurori şi judecători pasivi. Cine e clientul lor ideal din umbră ? Cine le umflă conturile albe şi negre şi le hotărăşte reuşita printre confraţi ? Interlopul, marele om. Dar spectaculoşii ziarişti contemporani cu cine negociază discret cele mai serioase dosare care li se dau – cele care nu apar niciodată în presă, dar le asigură succesul într-o meserie atît de aleatorie cum este meseria de ziarist ? Cine stă în spatele atîtor nobile izbînzi pe care le vedem defilînd pe micul ecran ? Interlopul, el e garantul acestor superbe conştiinţe ale anilor noştri. Fără Interlop, ei n-ar fi nimic.
Ce citeşte Interlopul ? Marele spirit nu consumă decît lucruri fine. Citeşte din cînd în cînd o pagină din Despre îngeri de Andrei Pleşu – un autor fermecător. Sau din confesiunile, sincere şi foarte populare, ale lui Gabriel Liiceanu. Ori două-trei cărţi de Patapievici. Omul recent, în orice caz. Şi, desigur, De ce iubim femeile ? de Mircea Cărtărescu. Citeşte cărţi rare, numai bestselleruri. Dacă urmăreşte presa ? O, nu ! Presa e prea vulgară şi cu totul coruptă. Interlopul îi ştie pe toţi – şi pe ziarişti, şi pe patronii lor, şi pe politicieni – şi e sătul. Dar o pagină bună de eseu sau de filosofie îl predispune pe eroul vremurilor noastre la melancolie : „În ce lume decăzută trăim…”
Interlopul descinde din Negustorul de altădată, cel care a pus capăt hegemoniei Aristocratului. Şi o ipoteză riscată : Interlopul a ieşit chiar din capul Sociologului, alt erou controversat al timpului nostru. Interlopul : un sociolog pragmatic. Sau invers : sociologul nu e decît un interlop teoretic.
Şi criza economică ? Cine posedă bani peşin, frumos zornăitori, care pot înlocui amărîtele cifre virtuale ? Cine poate băga sînge proaspăt într-o economie mondială pe cale să-şi dea duhul ? Numai Interlopul, cel ce ne-a amanetat viitorul.
Petru Romoşan / Ziaristi Online
Foto sus: Agentia de Presa Mondena