Spionajul bulgar în România (II). Profesorul Traian Valentin Poncea: La Ruse a funcţionat un centru G.R.U. cu atribuţii pe întreaga zonă balcanică. EXCLUSIV Ziaristi Online - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Spionajul bulgar în România (II). Profesorul Traian Valentin Poncea: La Ruse a funcţionat un centru G.R.U. cu atribuţii pe întreaga zonă balcanică. EXCLUSIV Ziaristi Online

Putin at new GRU HQ Moscow_11-06
Istorie, geopolitica si spionaj la Dunarea de jos - Traian Valentin PonceaÎn exclusivitate pentru cititorii Ziaristi Online, continuăm să publicăm fragmente din cea mai recentă lucrare a profesorului de intelligence Traian Valentin Poncea, Istorie, geopolitică şi spionaj la Dunărea de jos.” – “Serviciile de spionaj din Bulgaria şi problema Cadrilaterului. Istoric, evoluţie şi acţiuni în spaţiul românesc” (Editura Gutinul, Baia Mare, 2014). Prima parte aici: Spionajul bulgar în România (I). O nouă lucrare a profesorului dr. Traian Valentin Poncea. EXCLUSIV: NATO şi “Uniunea Statelor Ortodoxe” ale Moscovei

III.5.2. Unele particularităţi privind obiectivele, sarcinile şi direcţiile de acţiune urmărite de serviciile de informaţii bulgare în acţiunile lor îndreptate împotriva României până la intrarea simultană în N.A.T.O. a celor două state

În primul deceniu post-decembrist, ca reflex al curentului panslavist şi al unor remanenţe ideologice menţinute şi impulsionate de forţe politice de stânga, cooperarea Bulgariei în domeniul special cu Federaţia Rusă (dar şi Ucraina) s-a manifestat pregnant în acţiunile informative specifice muncii secrete de informaţii, înregistrându-se şi situaţii ce atestă că, pe anumite tematici, serviciile speciale bulgare au executat sarcini sub coordonarea celor ruseşti. De altfel, date consistente relevă faptul că în municipiul Ruse a funcţionat, până în urmă cu un deceniu, un centru al G.R.U. cu atribuţii specifice raportate la întreaga zonă balcanică.

Până la intrarea noastră în Alianţa Nord-Atlantică (simultan cu Bulgaria), obiectivele urmărite de serviciile speciale din Bulgaria în şi cu privire la România se circumscriau strategiei de ansamblu a guvernanţilor de la Sofia pentru Peninsula Balcanică şi zona adiacentă (spaţii cu mare încărcătură periculoasă, vulnerabilităţi şi factori de risc la adresa stabilităţii şi securităţii în care se interferau (şi se interferează încă) influenţele divergente ale marilor puteri), dar se raportau permanent la specificitatea raporturilor bilaterale, derivate din calitatea de stat vecin, de interese comune ori concurenţiale în exploatarea Dunării şi de cooperare în zona Mării Negre.

Sarcini diferite, permanente ori conjuncturale ale acestora se raportau la existenţa minorităţii bulgare (nesemnificativă numeric) în România şi a celei româneşti în Bulgaria (cu mult mai numeroasă), la diferenţele de opinii privind primatul etnic ori apartenenţa statală a unor teritorii (îndeosebi Dobrogea şi Cadrilaterul), la aşa-numitul contencios ecologic (din zonele Giurgiu-Ruse şi Turnu Măgurele-Nikopol, pentru a „contracara“ masiva infestare radioactivă de la Kozlodui), dar şi la existenţa unor filiere ale crimei organizate ce tranzitau (şi încă tranzitează) teritoriile ambelor state.

Direcţiile de acţiune ale serviciilor speciale bulgare privind România vizau (până la intrarea noastră simultană în N.A.T.O.), îndeosebi:

– culegerea de date şi informaţii cu caracter militar vizând prioritar şansele ţării noastre de integrare în N.A.T.O.;
– măsurile întreprinse pentru perfecţionarea şi dotarea cu tehnică, armament şi muniţie a armatei şi celorlalte structuri din sistemul naţional de apărare;
– tăria şi misiunile unităţilor din apropierea frontierei comune;
– amenajările cu utilităţi strategice;
– partenerii occidentali din industria specială;
– conţinutul eventualelor înţelegeri stabilite în dialog cu diverse delegaţii militare străine, îndeosebi din S.U.A., Germania şi Turcia.

*
* *

Putem conchide că, indiferent de regimurile politice care s-au succedat în ultimul secol la conducerea Bulgariei, revizionismul, alimentat dinăuntru de elemente naţionaliste sau ultranaţionaliste ori indus dinafară de ţări, cercuri, grupări sau organizaţii naţionalist-revizioniste interesate în subminarea bunelor raporturi româno-bulgare, a reprezentat o constantă majoră a politicii externe a acestei ţări.

În primul deceniu după evenimentele din anul 1989, această tendinţă a cunoscut o ofensivă fără precedent, manifestată pe mai multe planuri. Astfel, cercuri şi organizaţii naţionalist-revizioniste din Bulgaria, sprijinite de serviciile secrete speciale, au acţionat pentru:

– încurajarea curentului antiromânesc în mediul celor circa 9.000 de etnici bulgari din România;
– identificarea unor persoane sau grupări din România capabile şi interesate să promoveze acţiuni ce urmăreau susţinerea dezideratelor revizionismului bulgar;
– culegerea de informaţii privind personalităţi românofile şi legăturile acestora din România sau diaspora românească, în scopul discreditării lor;
– promovarea tezelor conform cărora „România Mare a fost un imperiu“, „statul român fiind o etnicitate artificială, multinaţională şi deci un imperiu multinaţional“.

Toate aceste acţiuni au avut ca scop final crearea în mediile de interes din Occident a unor imagini defavorabile României şi impunerea propriilor interese. Pentru realizarea acestui scop s-a acţionat pe diverse căi, însă, cel mai adesea, tezele antiromâneşti au fost (şi încă mai sunt) promovate în mass-media internaţională cu prilejul unor simpozioane ştiinţifice, congrese, conferinţe cu caracter istoric, la care participarea este foarte largă. În acest context, revizioniştii bulgari sau agenţii lor au lansat informaţii denaturate în privinţa proceselor demografice şi au indus în circuitul ştiinţific doar acele izvoare care evidenţiau continuitatea elementului slav în zonă, cu clare trimiteri asupra „dreptului istoric de revendicare a Dobrogei“ şi discreditarea argumentelor ce demonstrează primatul şi continuitatea elementului românesc şi a romanităţii orientale în spaţiul carpato-danubiano-balcano-pontic.
Pe tot parcursul raporturilor româno-bulgare, în atenţia autorităţilor de la Sofia s-a aflat permanent perfectarea căilor de obţinere a informaţiilor utile fundamentării propriei poziţii în relaţiile bilaterale ori cele faţă de terţe state în care interesele româneşti au incidenţă, concură sau pot concura pe cele bulgare.
De asemenea, permanentă a fost şi preocuparea de a obţine date şi informaţii cu caracter militar-strategic referitoare la ţara noastră – demersurile sale pe linia perfectării unor alianţe militare, amănunte privind dispozitivele de apărare, cu precădere cele din Dobrogea şi Câmpia Dunării, dar şi date referitoare la structurile informative ale României –, informaţii utile conceperii propriului sistem de apărare în conjunctura situaţiei explozive din Balcani.

Totodată, se poate concluziona că, deşi în ţara noastră numărul etnicilor bulgari (circa 9.000 persoane) şi importanţa lor în planul vieţii economice şi social-politice sunt nesemnificative, în primul deceniu post-decembrist autorităţile şi serviciile speciale bulgare au acordat o atenţie deosebită acestui segment de populaţie în scopuri revizioniste.

În acest context, preocupările principale au vizat:

– identificarea şi organizarea elementului etnic bulgar;
– iniţierea unor acţiuni de conştientizare şi de exacerbare a sentimentului naţional al etnicilor bulgari;
– depistarea şi exploatarea în scop propagandistic şi denigrator, atât a unor izvoare istorice de factură arheologică şi documentară, cât şi a pretinsei deznaţionalizări şi lipsei de drepturi pentru minoritarii bulgari;
– acţiuni de propagandă naţionalist-revizionistă pe timpul desfăşurării unor manifestări ştiinţifice internaţionale cu caracter istoric (colocvii, simpozioane, sesiuni de comunicări etc.);
– încercări de conştientizare a opiniei publice interne şi internaţionale vizând atestarea primordialităţii elementului bulgar în toată zona Dobrogei.

De asemenea, în această perioadă o parte a mass-mediei bulgare previziona repetarea „scenariului“ iugoslav, prin desprinderea de la România a Banatului (prin autonomizare), a Transilvaniei (prin anexarea la Ungaria), a Moldovei (prin constituirea Moldovei Mari) şi a Dobrogei (prin revenirea la Bulgaria).

Traian Valentin Poncea

(Va urma)

Exclusiv Ziaristi Online

Citiţi şi:

Print Friendly, PDF & Email

5 comments

  1. Pingback: EXCLUSIV Ziaristi Online: Spionajul bulgar în România (II). Profesorul Traian Valentin Poncea: La Ruse a funcţionat un centru G.R.U. cu atribuţii pe întreaga zonă balcanică. EXCLUSIV Ziaristi Online | MAGAZIN CRITIC

  2. Pingback: Spionajul bulgar în România (I). O nouă lucrare a profesorului dr. Traian Valentin Poncea. EXCLUSIV: NATO şi “Uniunea Statelor Ortodoxe” ale Moscovei | Ziaristi Online

  3. cv

    De ce spuneți ”revenirea la Bulgaria” a unui pămînt getic recunoscut ca românesc de pe vremea lui Mircea cel Bătrîn? De ce nu anexarea la Bulgaria, așa cum Rusia a anexat și Basarabia fără să ne ceară acordul sau să întrebe populația locală.

  4. Anonim

    Nu ar fi dificil pentru un serviciu strain sa induca sentimente antiromanesti intre minoritari, mai ales la unii, atit timp cit multi dintre romanii insisi au maifestari antiromanesti.

  5. anonim

    In 1919 turcii din Deliorman au cerut alipirea cu Romania in schimbul garantarii dreptului , un episod uitat de istoricii nostrii. Am avut surpriza sa vad pe harta o denumire complect romaneasca pentru capitala acestei provincii : Targoviste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.