BURSA 24.12.2015

În 1978, Gheorghe Trosca, un tânăr ofiţer al serviciului de contrainformaţii care lucrează la dosarele “Corbii”, desconspiră colaborarea cu serviciile secrete sovietice a generalului-colonel Nicolae Militaru, imediat degradat şi scos din armată de Nicolae Ceauşescu.
În decembrie 1989, reactivat de Ion Iliescu, Nicolae Militaru, agent GRU/KGB, este numit ministru al Apărarii şi regizează perfect eliminarea ofiţerului care l-a deconspirat, acum locotenent-colonel şi şef de stat major al USLA. Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA) era şi a rămas o unitate de elită a serviciilor româneşti, alături de fosta Unitate specială 0110 “anti-KGB”, unică în blocul sovietic, şi succesoarea ei, ce purta indicativul “Z”, acum desfiinţată. Crima din faţa sediului MApN, în interiorul căruia se aflau Nicolae Militaru şi Ion Iliescu, s-a amplificat în oribilitate după ce trupurile ofiţerilor USLA ucişi au fost profanate sălbatic şi lăsate zile întregi pe carosabil cu inscripţia de “terorişti”. Toţi cei din sediul MApN, şi în special cei care dăduseră ordinul expres ca efectivul USLA să vină la MApN şi să fie condus de Gheorghe Trosca, ştiau că ofiţerii ucişi nu sunt terorişti. Ei au fost declaraţi ulterior eroi-martiri ai revoluţiei din decembrie 1989.
În februarie 2011, preşedintele Traian Băsescu, la cererea unei Comisii a Senatului conduse de Raymond Luca, cetăţean născut în URSS, le retrage celor opt luptători titlul de eroi-martiri cu toate că pe rol se aflau procese de contestatare în instanţă a deciziilor CNSAS care au stat la baza solicitării aberante. Deşi i-a fost demonstrată preşedintelui Traian Băsescu greşeala sa, acesta nu a revenit asupra decretului ilegitim şi ilegal.
În decembrie 2011, un grup de artişti autointitulaţi “terorişti” a instalat un monument acuzator pe locul crimei: capul lui Gheorghe Trosca înfipt pe un cauciuc, aşa cum fusese batjocorit bestial în 1989 (video mai jos).
În 2012, Serviciul Român de Informaţii a ridicat pe acelaşi loc Monumentul Luptătorului Antiterorist. Dar crima, la care, conform martorilor, a participat şi un asasin care l-a împuşcat în cap pe Gheorghe Trosca, după ce acesta fusese deja ciuruit de gloanţe, a rămas nepedepsită. Iată de ce Dosarul Revoluţiei trebuie redeschis şi toţi participanţii încă în viaţă la această execuţie reanchetaţi şi traşi la răspundere penală. Lucrarea de mărturii şi documente selectate de Victor Roncea – “Decembrie 1989 – Lovitura Moscovei în România” – cuprinde şi descrierea operaţiunii criminale aşa cum a fost ea consemnată de Comisia specială a Senatului României.

* Detalii referitoare la evenimentul petrecut în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, în care au fost angajate două echipaje USLA
“În urma unei înţelegeri dintre generalul Militaru Nicolae, ministrul apărării naţionale, şi col. Ardeleanu Ion, şef USLA, s-a dispus ca această unitate să intervină cu forţe proprii pentru scotocirea zonei înconjurătoare MApN, din care elemente teroriste ţineau sub foc clădirile MApN.
În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, două vehicule blindate uşoare (ABI) aparţinând USLA au ajuns în zona B-dul Drumul Taberei venind dinspre Ho Si Min, cantonându-se în zona M.Ap.N. Dispuse unul înapoia celuilalt pe Bdul Drumul Taberei, în sensul de mers către intersecţia cu străzile Văiceni şi respectiv Miron Constantinescu, peste drum de clădirea Centrului de Calcul a M.Ap.N.-ului, pe partea blocurilor A1 şi A2, în imediata vecinătate a locului unde au staţionat cele doua ABI-uri se afla dispozitivul de luptă al Batalionului 3 Tancuri din U.M. 01303 Târgovişte, precum şi alte efective.
După ce au rămas în poziţia descrisă aproximativ 30 de minute, timp în care efectivele din dispozitiv ce erau în contact vizual cu ABI-urile nu au fost informate despre natura misiunii acestora, echipajele celor doua ABI-uri au fost angajate într-un incident cu forţele din dispozitiv care au deschis foc asupra lor atât cu echipamentul individual cât şi cu cel de pe tanc.
Menţionăm că infiltrarea în dispozitivul de apărare s-a făcut cu farurile stinse, fără semnalizarea prezenţei, pentru militarii M.Ap.N.
În urma tirului nimicitor şi-au pierdut viaţa lt.col. Trosca Gheorghe, sg.maj. Neagoe Stelian-Theodor, sg.maj. Costache Ion Ion, toţi din primul ABI cu nr.1147, şi cpt. Cotuni Alexandru Eugen Trandafir, plt.maj. Mopicaru Ctin. Ion, plt. Oprea Ion Emil şi sg.maj. Surpăteanu Ctin Florin, din cel de-al doilea ABI 1138. Alte două persoane au fost grav rănite respectiv sg.maj. Păduraru Ionel şi sg.maj. Soldea Glie Ştefan. Leziuni superficiale a suferit şi civilul lsac Ctin. (alias lonescu, alias Dinescu).
La sesizarea apărătorilor grupa centrala de coordonare a pazei localului MApN a comunicat că nu cunoaşte nimic despre identitatea şi misiunea maşinilor respective, ordonând o cercetare la faţa locului, şi în caz extrem, să se răspundă cu foc.
Din analiza cantitativă a efectivelor participante la apărarea M.Ap.N. rezultă că în incinta şi în jurul acesteia erau forţe de valoare aproximativă a unei divizii.
Cum puteau aceste două ABI-uri să întărească un dispozitiv atât de puternic ce avea în compunerea sa numeroase ABI-uri şi TAB-uri?
Dăm în continuare teza înfăţişată de gl. Militaru în conformitate cu care cele două ABI-uri ar fi trebuit să cadă din spatele celor două blocuri amplasate în faţa M.Ap.N., ele având misiunea de a scotoci în blocurile respective şi de a neutraliza pe cei care ţineau ministerul sub foc de arma.
Aşa cum vom vedea, ABI-urile de la USLA nu au respectat traseul stabilit iniţial. O altă variantă susţinută de col. Anastasiu Cristian, însărcinat cu organizarea acţiunilor de pază şi apărare a M.Ap.N., rezultă că ar fi ordonat unui tanc existent la poarta nr. 2 a localului M.Ap.N. din faţa Complexului Orizont să întreprindă acţiuni de cercetare a celor două ABI-uri şi să raporteze rezultatele la înapoierea în dispozitiv. Ca urmare, tancul a ieşit pe aleea de la poarta nr. 2, a virat la dreapta, deplasându-se spre cele două ABI-uri cu viteză redusă şi cu reflectoarele aprinse.
Când tancul ar fi ajuns în dreptul primului ABI, acesta l-ar fi întâmpinat cu foc. Ca urmare, tancul a răspuns cu foc de mitralieră calibrul 7,62. Concomitent, au deschis foc şi celelalte tancuri din dispozitivul de apărare al M.Ap.N. Înaintarea celui de-al doilea ABI a atras după sine focul apărătorilor ministerului.
Este inadmisibil să poţi crede că două ABI-uri ar putea desfăşura un atac asupra M.Ap.N., care avea în apărarea sa circa o divizie mecanizată. Cum să credem în această situaţie că cei din ABI-uri ar fi deschis focul asupra unui tanc?.
Primul ABI a fost lovit de blindajul tancului şi aruncat pe cealaltă parte a carosabilului.O altă variantă rezultată din declaraţiile echipajelor de pe tancurile aflate în dispozitiv în faţa Centrului de Calcul, susţine că cele două ABI-uri, după ce au oprit pe partea dreaptă a Drumului Taberei, s-a încercat o intrare în legătură cu acestea, utilizând proiectoarele. Se pare că cele două ABl-uri ar fi răspuns cu ajutorul semnalizatoarelor de direcţie.
După ce ABI-urile au rămas pe loc aprox. 15-20 minute, poate chiar mai mult, se pare că echipajele ar fi primit ordin să nimicească cele două ABI-uri prin foc şi prin călcare cu şenila, lucru executat.
Este imposibil de crezut că cele două ABI-uri şi-ar fi propus să nimicească tancurile existente în dispozitiv.
Col. Safta (avansat ulterior gl.) a declarat că în noaptea de 23 spre 24, în jurul orelor 2330 i s-a raportat că în dispozitivul de apărare al blindatelor amplasate în faţa Centrului de Calcul s-au infiltrat două ABI-uri. Privind deschiderea focului, ofiţerul a declarat: “… Mi s-a raportai că ABI-urile au intrat în unghiul mort al tancurilor, timp în care se trăgea şi din blocurile vecine ministerului. Mi s-a raportat că ABI-urile au deschis foc prin gard. Atunci am ordonai să se acţioneze prin împingere şi prin foc, dacă este nevoie…”.
Rezultă că grupa operativă nu a avut cunoştinţă de cele două obiective apărute în zona M.Ap.N. La data şi la ora consumării acestui eveniment, în cabinetul M.Ap.N. se găsea şi col. Ardeleanu, comandantul trupelor USLA .
Într-o scrisoare adresată M.Ap.N. col. Ardeleanu a făcut următoarea declaraţie: “… Vă raportez că întors în unitate am stabilit cu certitudine că lt.col.. Trosca , fost şef de stat major din USLA, care a condus cele două echipaje de intervenţie … plănuise să mă lichideze pe mine şi pe col. Gherghina Gheorghe, locţiitor al comandantului… Consider că acest ofiţer a avut legături cu cineva din Direcţia de Contrainformaţii Militare şi cred că planul conceput împotriva mea trebuia să conducă la o clarificare de la cine a primit acest ordin şi de ce …”.
Din declaraţia col.(r) Bliorţ Ion rezultă:“… în jurul orelor 2300 col. Ardeleanu care se afla la M.Ap.N. … a sunat pe telefonul scurt făcând următoarele precizări < < Mă aflu în biroul ministrului apărării naţionale. În zona blocurilor din faţa ministerului, grupuri de terorişti execută focuri de armă asupra ministerului. Trebuie să pregătim forţe de intervenţie care să captureze teroriştii din zonă. Câte echipaje ai la dispoziţie? > > I-am răspuns că lt.col. Trosca e lângă mine şi să-mi permită să-l întreb, întrucât el coordona acest compartiment. Pe loc lt.col. Trosca a comunicat că poate forma trei echipaje cu care poate acţiona … după care [Ardeleanu] a precizat: < < Ordinul pe care ţi-l dau se înregistrează de către tov. ministru Militaru şi reţine ce ordon: cele trei echipaje să vină pe un traseu ales de Trosca, care să nu fie aglomerat şi să oprească în faţa Complexului Orizont de unde vor fi preluaţi de un reprezentant al M.Ap.N. Raportezi când se pune în mişcare. Ordinul trebuie executat întocmai. Ne-o cere domnul ministru Militaru. > >. Lt.col. Trosca a preluat misiunea … după aproximativ 20 min. lt.col. Trosca mi-a raportul că este gata să se pună în mişcare…”
Misiunea a fost iniţiată de col. Ardeleanu, comandantul unităţii, decedat ulterior. Cele două declaraţii sunt totalmente contradictorii, în ce priveşte natura misiunii se pare că aceasta s-ar fi realizat odată cu ajungerea ABI-urilor la Orizont de către reprezentanţii M.Ap.N.-ului. Din declaraţia col. Ardeleanu rezultă că misiunea avea un caracter subversiv învinuindu-l grav pe lt.col. Trosca mort în această stupidă ambuscadă.
Din declaraţia lt.col. Natea Traian, rezultă unele amănunte: “…Lt. col. Trosca, înainte de a pleca la drum … a vorbit cu mine la telefon şi mi-a spus că este vorba de o misiune de o importanţă deosebită, că trebuie preluat un oarecare domn Ionescu de la FSN din staţia de metrou Eroilor şi transportat în condiţii de siguranţă la M.Ap.N. … Eu rămân la convingerea că această misiune a fost concepută pentru transportul lui Ionescu la M.Ap.N, … Au plecat în misiune 3 echipaje. Unul dintre ele s-a defectat şi a rămas pe drum în zona Gării de Nord… Am dedus că se grăbeau să ajungă la întâlnire cu Ionescu…”.
În concluzie, care era de fapt misiunea? Să ajungă la M.Ap.N., să întărească apărarea acestuia, sau să scotocească în zonă, sau să ducă la M.Ap.N. reprezentantul FSN Ionescu (alias Isac, alias Dinescu).
Din declaraţia col. Gherghina rezultă: “… în timp ce se executa misiunea, sesizând că nu sunt perfectate modul de acces şi sistemul legăturilor în vederea prezentării la locul stabilit… nu aveam aceeaşi frecvenţa de lucru cu M.Ap.N., iar alte modalităţi de realizare accesului în dispozitivul constituit şi de recunoaştere nu există. Reţin modul în care s-au derulat dispoziţiile date de col. Bliorţ către echipaje, care le sugera să realizeze legătura şi accesul prin semnale luminoase, fără ca în prealabil să fi stabilit un cod de folosire a acestora.”
Din declaraţia numitului Isac Ctin., reprezentant al FSN, rezultă: “…Singura posibilitate în accepţiunea mea ca să ajung în condiţii de siguranţă la minister era prin USLA …în consecinţă ne-am dat jos la metrou şi am dai telefon la USLA … m-am recomandat Ionescu … le-am spus că vreau să ajung la M.Ap.N… mi s-a spus că tocmai pleacă 3 echipaje către M.Ap.N., care în drum mă vor prelua şi pe mine urmând să mă lase la minister…” Deci orice persoană cu tupeu, printr-un simplu telefon induce în eroare o unitate de elită a securităţii şi astfel un colonel îşi modifică traseul pentru a lua un necunoscut care se prezintă ca persoană importantă în FSN.
Cpt. Garz Romulus, supravieţuitor al incidentului a declarat: “…Ne-am pus în mişcare şi l-am întrebat pe lt.col. Trosca unde mergem. S-a exprimat în sensul că mergem la M.Ap.N., dar a adăugat … că trecem prin Militari, de unde o să luam un reprezentant al Frontului, Ionescu pe care … îl ducem la M.Ap.N. Atunci am înţeles că trebuie să acţionăm în zona blocurilor de peste drum de unde trag terorişti.”
Cam în acelaşi sens se situează şi declaraţiile celorlalţi supravieţuitori. De interes mai deosebit se remarcă declaraţia lt. Soldea Ştefan, care înainte de a pleca, intrând în biroul comandantului USLA a surprins o convorbire între lt.col. Trosca şi col. Bliorţ şi a reţinut: lt.col. Trosca a spus: “…Ăştia pe mine mă caută …”, iar colonelul Bliorţ ar fi replicat “poate nu ne omoară şi ne judecă …”
Având în vedere situaţia deosebit de confuză, existenţa suspiciunilor şi acţiunile ce se desfăşurau în zonă, personal considerăm necesar să se fi luat măsuri suplimentare de legătură şi cooperare pentru evitarea unor eventuale accidente.
Este interesantă şi nota de convorbiri purtată de lt.col. Trosca cu dispecerul de serviciu din care reproducem câteva pasaje: “… Dispecerul este sunat de col. Bliorţ şi are loc următorul dialog:
Bliorţ: < < Deci transmite-i lui 153 (col. Trosca ) > >
Dispecerul: < < Da, Bliorţ,… să aibă răbdare şi să mai stea în spatele ultimului tanc cu toată coloana lui > >
Bliorţ: < < Încă 10 min. > >
Dispecerul: < < Am înţeles > >
Bliorţ: < < Să stabilim că, adică să se întâlnească cu cei de la armată > >
Dispecerul: < < Da. > >
Dispecerul: < < Când să se întâlnească? Nu înţelege > >
Bliorţ: < < Să vadă, să se cunoască… > >
Bliorţ: < < Să se cunoască puterea armată. > >
Dispeceratul: < < Am înţeles. > >
Notea : < < 153 Tridentul > >
Trosca : < < Comunicaţi > >
Notea: < < Dl.Ionescu să rămână în maşină şi când vă puneţi în mişcare să vă duceţi cât mai aproape de gardul M.Ap.N.-ului … de poartă > >.
Tridentul, adică dispeceratul este în legătură cu 153 (cu Trosca). Se aude strigătul lt.col. Trosca: “…Se trage, mă !…” Altul strigă: “… Tată, nu trage, mă…!” pe fondul unui răpăit de mitralieră (din păcate banda cu înregistrarea tuturor convorbirilor a dispărut de la unitatea USLA).
Aducerea de modificări în executarea misiunii, datorită necesitaţii de a fi transportat dl. Ionescu a dus la modificarea itinerariului şi aducerea echipajelor într-un loc unde nu erau aşteptate.
În ce priveşte opiniile celor ce asigurau paza M.Ap.N. se desprind câteva concluzii. După declaraţia gl. Militaru: “… Nimeni de la armată nu a solicitat USLA să vină în ajutor pentru apărarea localului M.Ap.N. … nu-şi avea rostul … Însă înainte de înserare col. Ardeleanu şi gl. Vlad erau la M.Ap.N. chiar în cabinetul ministrului. Aici era convingerea generală că teroriştii nu pot fi alţii decât securitatea şi că USLA … luptă de partea teroriştilor.
Când se discuta cu Ardeleanu, gl. Hortopan a intrat în cabinet, i-a informat pe toţi cei prezenţi că asupra unui obiectiv militar de pe linia de centură a capitalei se execută foc intens şi a fost prins un subofiţer de la USLA cu armament şi muniţie asupra lui. Se numea plt.maj. Popa Ion Ştefan.
Col. Ardeleanu a recunoscut imediat că subofiţerul este de la el. Deci presupunerea (bănuiala) noastră se confirmă. Totuşi col. Ardeleanu insistă că unitatea sa în totalitatea ei este în cazarmă, exprimându-şi regretul că nu este folosită la justa ei valoare şi că ar putea chiar să scotocească chiar pe timp de noapte blocurile din jurul M.Ap.N. de unde se execută foc.
Generalii de armată prezenţi la această discuţie, prin consens au fost de acord (gl. Hortopan, gl Chiţac, gl. Logofătu, gl. Eftimescu) … Vlad … era şi el de faţă. Prin consens s-a căzut de acord că o dată venită să treacă Ia acţiuni în sensul să scotocească blocul. S-a stabilit şi itinerariul. Să vină pe lângă Academia Militară, pe strada nou creată, între biserica de la intrarea în Drumul Taberei şi Comandamentul Trupelor de Grăniceri şi în continuare să se deplaseze pe aceasta şi să ajungă în Emil Bodnăraş. În felul acesta nu se intersectau unităţile armatei şi cădeau în spatele grupului de blocuri din faţa M.Ap.N….”.
Acest itinerar este confirmat şi de supravieţuitorii celor două echipaje ABI.
Tot din declaraţia gl. Militaru rezultă: “… Trebuia să vină cu efective de 600 luptători. Ardeleanu, prin socotelile făcute avea lipsă 30 de USLA-şi la ambasadă şi încă 80 de USLA-şi la Sibiu – plecaţi încă din 20 decembrie 1989 din ordine superioare…”.
Deci forţa combativă a unităţii era de 756 luptători, din care scăzând 110, după spusele col. Ardeleanu, în unitate ar mai fi trebuit să existe 647 USLA-şi disponibili. În acest sens urma a fi lăsaţi 40-50 de luptători pentru paza cazărmii, iar cei 600 trebuiau să vină pentru scotocire în zona blocurilor pe itinerariul stabilit.
Din declaraţia martorilor mai rezultă că col. Ardeleanu s-a dus, după ce-a ieşit din cabinetul ministrului, să dea dispoziţiile necesare. El a vorbit la un telefon din incinta ministerului, dar cu cine a vorbit şi ce a spus nu se ştie.
Gl. Militaru susţine că nici nu era nevoie de a înştiinţa dispozitivul de apărare al ministerului de venirea USLA-şilor, întrucât strada pe care aceştia trebuiau să vină, respectiv Emil Bodnăraş era paralelă cu Drumul Taberei, astfel că ei nu aveau cum să se intersecteze cu unităţile armate.
Tot din declaraţiile acestuia rezultă că după epuizarea evenimentului, col. Ardeleanu a revenit în cabinetul ministrului anunţând nimicirea ABI-urilor, la care, după spusele gl. Militaru: “… Toată lumea a fost uluită că nu ne puteam explica ce au căutat acestea în faţa M.Ap.N.-ului … această abatere de la traseu constituie cauza evenimentului”.
Din declaraţia gl. Eftimescu reţinem doar câteva episoade ce par mai interesante: “… Când au venit cei de la USLA pe 23 spre 24 decembrie 1989, comandantul lor, col. Ardeleanu era în minister… În condiţiile create la diferite obiective, cu forţe eterogene aduse succesiv în dispozitiv, lipsite de coeziune, care se aflau şi sub psihoza declanşării prin surprindere a unor acţiuni teroriste, deschiderea focului fără somaţie era oricând posibilă … Declanşarea focului se putea face intenţionat chiar de un intrus în dispozitiv, sau ca rezultat al unor trageri din afară în scopul de a provoca. În asemenea situaţii trebuiesc aplicate prevederile clasice ale regulamentului: recunoaşterea sub strict control cu călăuza; cu înştiinţarea celor prin dispozitivul cărora se trece sau prin dispozitivul cărora intră. Asemenea manevre erau mai indicate a fi făcute pe timp de zi… nu trebuiau făcute noaptea. Pătrunderea pe timp de noapte este dificilă şi în condiţiile de atunci se riscau pierderi de vieţi omeneşti…”.
Cu referire la etapa premergătoare incidentului se desprinde clar concluzia că operaţiunea nu a fost bine pregătită, neasigurându-se măsurile de siguranţă ce se impuneau. Din start este exclusă ideea potrivit căreia cele două echipaje soseau la minister pentru a-l cuceri, dar ne îndoim şi de ipoteza lansată de col. Ardeleanu potrivit căreia echipajele aveau misiunea de a-1 lichida. În nici una din situaţii, cele două echipaje nu erau în măsură să pună în pericol dispozitivul de apărare al ministerului.
Există o anume probabilitate de rea-credinţa a col. Ardeleanu care ar fi dat dispoziţiuni astfel încât să atragă într-o capcană cele doua echipaje de USLA-şi conduse de lt.col. Trosca cu care se pare ca nu era în relaţii prea cordiale în sensul aducerii acestora într-un alt loc decât cel stabilit.
Dar, la fel de bine există şi ipoteza că misiunea să fi fost concepută bine şi să fi suferit modificări ca urmare a apariţiei personajului Isac, alias Ionescu, alias Dinescu.
Există posibilitatea ca însăşi lt.col. Trosca considerând itinerariul indicat ca o posibilă capcană să fi modificat cu bună ştiinţa traseul respectiv.
Cert este că misiunea în stadiul ei iniţial nu a prevăzut în nici o situaţie prezenţa ABI-urilor în faţa M.Ap.N.
De asemenea, este cert că nici lt.col. Trosca nu avea o imagine clară a misiunii sale şi nici a modalităţilor de intrare în legătură cu cei din dispozitivul M.Ap.N.
Nu avem nici un element care să ne confirme că lt.col. Trosca, un foarte bun profesionist, ar fi ştiut de o misiune de scotocire în spatele blocurilor.
Varianta povestită de gl. Militaru că 600 de USLA-şi să scotocească blocurile de unde se trăgea asupra M.Ap.N. şi în timpul nopţii este de un absurd total. Dacă ar fi intrat în funcţiune un asemenea plan se crea un război în toată regula. Dorea cineva din cei prezenţi în acel birou un astfel de lucru? Să ne imaginăm venirea a 600 de USLA-şi în plină noapte cu maşini blindate şi autobuze la 500 m de M.Ap.N. Este suficient să te gândeşti la drumul lor prin Bucureşti ca să realizezi ce se putea întâmpla.
Deci întreaga acţiune putea fi o coincidenţa nefericită, sau o altă greşeală grosolană încheiată cu victime omeneşti, de data aceasta pe lângă cei de la armată fiind angrenaţi şi excelenţii militari care compuneau USLA. Sau a fost făcută cu premeditare şi suspecţii rămân tot cei ce i-am menţionat că au fost în biroul ministrului. În ceea ce priveşte pe col. Ardeleanu, mort în condiţii suspecte doi ani mai târziu, acesta a dovedit şi o lipsă totală de profesionalism, şi faptul că îl ura pe Trosca Din momentul deschiderii focului, lucrurile s-au derulat cu mare rapiditate, nemaifiind timpul necesar informării tuturor efectivelor implicate în incident.
Din declaraţiile apărătorilor M.Ap.N, respectiv a conducătorilor de tancuri implicaţi în conflict a rezultat că în jurul orelor 2400 tancurile din centrul dispozitivului (MAG25, MAG27) au comunicat prin staţie că au observat în faţa lor două ABI-uri staţionate în imediata apropiere a tancului aflat către intersecţie. MAG-ul (tancul comandant) a luat legătura cu cele două tancuri, solicitându-le date despre cele două ABI-uri aflate în zonă.
“S-a solicitat să luăm legătura prin radio cu ele, ceea ce era imposibil, întrucât frecvenţele de lucru ale acestora nu erau cunoscute.”
Situaţia a fost raportată col. Safta, care a ordonat să se încerce să se facă semne luminoase. La semnalele luminoase emise de tancuri, ABI-urile au semnalizat prin avarie. S-a ordonat sporirea atenţiei. Iată ce declara mr. Vasile Valeriu, comandantul Batalionului 3 tancuri: “… La un moment dat, din zona ABI-urilor ni s-a părut că din partea din faţa de dincolo de ei s-a deschis foc de pistol mitralieră. În momentul în care s-a tras rafala aceea de mitralieră, ABI-urile au pornit motoarele … Eu am raportat că s-a deschis foc din partea dinspre ABI-uri şi că au pornit motoarele. Şi atunci < < “Mărul” pentru toate echipajele! Nimiciţi prin foc şi călcare cu senile > >.
Din analiza declaraţiilor rezultă că cele două echipaje ABI nu au răspuns cu foc asupra dispozitivului mai sus menţionat, că ordinul de nimicire a fost dat de “Mărul” (col. Safta, gl., actualmente decedat), că s-a deschis foc din tanc cu mitraliera jumelată de către tanchiştii aflaţi în eroare de fapt şi care au executat un ordin (fiind în alarmă de lupta):”prin foc şi călcare cu şenila…”.
Deci, putem concluziona că elementele care au determinat desfăşurarea acestui eveniment au constat în lipsa de claritate a misiunii iniţiale, nerespectarea de către echipaje a itinerariului stabilit iniţial, neorganizarea sistemului de recunoaştere şi cooperare, apariţia personajului perturbator Ionescu (alias Isac, alias Dinescu), ce a determinat abaterea de la traseu.
Şi acest caz este de fapt un episod din erorile de apreciere săvârşite în nopţile de 22 spre 23 decembrie 1989.
Punctul de vedere exprimat de Sergiu Nicolaescu: “Într-adevăr chiar şi în timp de război se pot produce erori grave, ca să nu folosesc cuvântul grosolane. Au fost şi ofiţeri condamnaţi la moarte, care se făceau vinovaţi de pierderi de vieţi omeneşti şi materiale. Pe 24 decembrie 1989 dimineaţa, la orele 0830 eram în faţa M.Ap.N. Terenul de luptă era cumplit. În afara celor două ABI-uri distruse, cadavrele erau aruncate în stradă şi unii trecători urinau pe ele. Ce putea fi în mintea acestui Ardeleanu, care se pare că nici nu era român, să lase cadavrele camarazilor săi în stradă, batjocorite de animale care se pretindeau a fi oameni? Numai într-o ţară ca România se poate crede că toate cele petrecute se datorau prostiei noastre. Mă gândesc la “drobul de sare”… Nu, toate acestea au fost manipulări făcute de profesionişti strecuraţi atât în M.Ap.N., cât şi în M.I. şi care au executat ordine primite de la stăpânii lor. În România trebuia să fie război civil”.

Sursa: BURSA via Ziaristi Online