Schimbarea pe şest a denumirii Liceului “Mircea Vulcănescu” din Sectorul 4 al Capitalei, la presiunile Institutului “Elie Wiesel”, a lăsat bouche bée conducerea instituţiei de învăţământ, care a aflat de la reporterul Ziaristi Online că în prezent lucrează la alt liceu, cu numele de Traian Popovici. Direcţiunea şi Consiliul de administraţie al Liceului fondat cu numele marelui filosof şi martir, în urmă cu 25 de ani, nu fuseseră informate de Primăria Sectorului 4 nici înainte nici după şedinţa ruşinoasă a Consiliului Local. O serie de interjecţii au urmat  în lanţ… Tot ieri, portalul Ziaristi Online a aflat şi cum s-a votat exact această nefericită hotărâre, după cum prezentăm mai jos împreună cu un cuvânt plin de demnitate al consilierului local Ioan Gâf-Deac, care s-a împotrivit acestei aberaţii. Mai multe petiţii online ale bucureştenilor responsabili circulă deja în vederea revenirii la normalitate a situaţiei şi avem convingerea că acest lucru s-ar putea realiza cu mai multă solidaritate pentru Mircea Vulcănescu, la fel ca în cazul de la Cluj, când mii de români s-au unit pentru Radu Gyr. Doamne, ajută!

VOTUL IN CONSILIUL LOCAL SECTOR 4 – 29 IUNIE 2017:

Au VOTAT IMPOTRIVA PROIECTULUI URMATORII:

GÂF DEAC IOAN – PPU – Impotriva
NEGRILĂ VASILE – PPU – Abtinere
ANDRUȘCEAC ANTONIO – USR – Impotriva
IANCU ELENA – USR – Impotriva
CEACÂR SORIN-IOAN – USR – Impotriva
ȘUPEALĂ GHEORGHE – PSD – Impotriva
TECUCEANU MARIOARA – PMP – Abtinere

AU VOTAT SCHIMBAREA DENUMIRII LICEULUI MIRCEA VULCANESCU:

TURMAC GEORGE-ADRIAN – PNL
STEFAN GEORGE – PNL

MURGOCI MIHAELA – USR
MOULIN GUILHEM CHRISTIAN – USR

MARIN ALEXANDRU – ALDE
PÎNZARU GEORGE-DANIEL – UNPR

SIMION SAMIR – PSD
PUIU FLORIAN – PSD
GROZAVU CĂTĂLIN – PSD
BĂRBĂLĂU COSMIN-CONSTANTIN – PSD
STĂNOI LUCIA – PSD
TRIFU VASILE – PSD
STOLOJANU DOINA DELIA – PSD
DELEGEANU DAN-BOGDAN – PSD

Discursul pregătit de Conf. univ. dr. Ioan I. Gâf-Deac, Consilier Sectorul 4:

“Fără religie și istoricitatea lui Iisus lumea e un imens pustiu de sare și cenușă!”

Mircea Vulcănescu

1904 – 1952

MIRCEA VULCĂNESCU

MARTIR MĂRTURISITOR ÎNTRU HRISTOS ÎN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST

După votarea Unirii Transilvaniei cu Regatul Român, la 1 decembrie 1918 şi prezentarea actului Unirii la Regele Ferdinand, la 29 decembrie, Mircea Vulcănescu, la numai 15 ani, se număra printre oratorii care țineau discursuri de manifestare a bucuriei în București, la statuile lui Mihai Viteazul şi Gheorghe Lazăr, din Piața Universității.

În toamna anului 1921, Mircea Vulcănescu se înscrie la două facultăți din Bucureşti: Facultatea de Litere şi Filosofie și la Facultatea de Drept. În 1925, avea să-şi susțină licența în Drept şi în Filozofie, la disciplina Sociologie, sub îndrumarea profesorului Dimitrie Gusti, cu tema „Individ şi societate în sociologia contemporană”.

Opțiunile sale erau influențate mai ales de profesorii care i-au dat, în mod deosebit, direcțiile pentru activitatea sa ştiințifică ulterioară, şi anume: Dimitrie Gusti, Vasile Pârvan şi Nae Ionescu. De altfel, Vulcănescu participase la campaniile sociologice organizate de profesorul Guști, pentru ca, din octombrie 1929, să-i devină chiar asistent la catedra de Sociologie, Etică şi Politică.

În cercul de discipoli ai lui Nae Ionescu, Vulcănescu intră în contact cu Mircea Eliade, Constantin Noica şi Emil Cioran. Alături de Eliade, Vulcănescu a rămas un permanent admirator al lui Nae Ionescu, care îl va influența mult în formarea sa spirituală.

În toamna lui 1925, Vulcănescu pleacă la Paris, pentru studii de doctorat în Ştiințe economice şi politice, unde obține diploma în anul 1927. Aici, pentru a-şi diminua greutățile materiale, lucrează în cadrul contenciosului societății franceze de asigurări „L’Abeille”. Totodată, are preocupări de Teologie, frecventează cercurile ortodoxe din capitala franceză, unde a fost secretar al Federației franceze a Asociațiilor Creştine Studențeşti, pentru studenții străini. A frecventat cercul lui Jacques Maritain, a conferențiat la Cercul interconfesional de studii religioase şi la Cercul de studii religioase şi sociale al studențimii române, alături de Nicolae Berdiaev sau Leon Zander.

În perioada august-septembrie 1940, Mircea Vulcănescu a făcut parte din Comisia mixtă româno-bulgară în problema Cadrilaterului. Meritul lui Vulcănescu, în această chestiune, este legat de acordul financiar din anexa D a Tratatului, semnat la 7 septembrie 1940.

În noul context politic intern, creat de marile puteri, Vulcănescu s-a înscris în rândul celor care au protestat împotriva răpirii Ardealului de Nord-vest, alături de alte personalități ale vremii, precum mitropoliții Nicolae Bălan, Alexandru Nicolescu sau omul politic Iuliu Maniu. În acest sens, a ținut şi o conferință la Radio România, cu tema: „Gânduri pentru jalea şi nădejdea ceasului de acum. Cuvinte pentru fratele rămas departe”, publicat în anul 1941, în revista „Dacia”.

După evenimentele din ianuarie 1941, la recomandarea lui Gheorghe Cretzianu, Mircea Vulcănescu ocupă postul de subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe.

Prima dată a fost reținut în perioada 18 mai-28 mai 1946, pentru ca la 30 august 1946, Mircea Vulcănescu să fie arestat, în vederea trimiterii în justiție

La 7 decembrie, Vulcănescu a propus ca martori pe Eugen Bălban, consilier la înalta Curte de Conturi; George Pascu, avocat; Octavian Neamțu, director la Fundațiile Regale; Ion Diamandescu, director general al Oficiului de Studii din Ministerul Finanțelor Publice; Vasile Voiculescu, poet, medic; generalul Constantin Pantazi, dr. Nicolae Tomescu şi profesorul Vasile Băncilă.

La proces, a avut parte de depoziții ale martorilor apărării, care i-au reliefat adevărata personalitate. Dimitrie Gusti arăta, la 17 decembrie 1947: [Vulcănescu, n.n.] „a fost asistentul meu şi unul dintre cei mai distinşi elevi ai mei”, iar a doua zi, generalul Nicolae Stonescu avea să afirme: „Ştiu că la unul din Consiliile de Miniştri, acuzatul a intervenit, propunând ca evreii să fie lăsați să-şi exercite atribuțiile meseriei, pentru ca să-şi poată câştiga existența şi să dea un randament maxim pentru nevoile statului. […] Cu această ocazie, acuzatul nu a propus ca evreii să fie trimişi la ghettouri, după cum în mod greşit s-a strecurat în stenograma Preşedinției Consiliului de miniştri”.

Cu toate acestea, prin Sentința acestui tribunal, Mircea Vulcănescu primea 8 ani temniță grea şi confiscarea averii. A cerut recurs, care a fost judecat la 14 februarie 1947, la Secția a IIa a înaltei Curți de Casație, dar care a fost respins.

Despre traiul din Penitenciarul Aiud, Mircea Vulcănescu avea să mărturisească familiei, pe o carte poştală, trimisă în anul 1947: „începutul a fost greu; ca la judecata dintâi, când te înfățişezi gol dinaintea lui Dumnezeu, între îngeri şi draci. A fost pe urmă un (alt) ceas greu. M-am temut de singurătate… Păream pierdut în fundul lumii şi purtat de o aripă. Am plâns, dar nu de necaz. Ci la gândul, ce trist trebuie să fi fost Ghetsimanii sau Golgota… Am rămas în sfârşit cu mine însumi… Am stat de vorbă cu mine despre evidență, despre mine, despre natură, despre Dumnezeu… M-am simțit tulburător de lucid, dar spăimântător de liber”.

CARTILE LUI MIRCEA VULCANESCU

• Cele două Românii
• În ceasul al 11-lea
• Teoria și sociologia vieții economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat
• Gospodăria țărănească și cooperația
• Înfățișarea socială a două județe
• Războiul pentru întregirea neamului
• Logos și eros
• Chipuri spirituale, Vol. I, Pentru o nouă spiritualitate filosofică
• Nae Ionescu așa cum l-am cunoscut
• Ultimul cuvânt
• Chipuri spirituale. Dimensiunea românească a existenței
• Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti
• Mărturie despre Mircea Vulcănescu
• Mircea Vulcănescu. Profil spiritual
• De la Nae Ionescu la Criterion
• Bunul Dumnezeu cotidian: studii despre religie
• Chipuri spirituale. Prolegomene sociologice
• Nae Ionescu așa cum l-am cunoscut
• Vicleim
• Spre un nou medievalism economic
• Tânăra generație
• Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva Securităţii, Vol. V: Mircea Vulcănescu
• Mircea Vulcănescu. O microistorie a interbelicului românesc

Contextul politic în care a fost condamnat Mircea Vulcănescu

Foto: Dinu Lazar

Alegerile parlamentare din România din 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie 1946 în Regatul României. Rezultatele oficiale i-au dat câștigători pe comuniștii români (PCR) și pe aliații lor din Blocul Partidelor Democrate (BPD): Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSz), facțiunea proguvernamentală țărănistă din jurul lui Dr. Nicolae Lupu și Comitetul Democrat Evreiesc. Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre destabilizarea monarhiei constituționale române și instaurarea regimului comunist în țară la sfârșitul anului următor.

Blocul Partidelor Democrate, alianța electorală care forma guvernul de stânga al prim-ministrului dr. Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formațiunea politică a prim-ministrului), Partidul Național Liberal-Tătărescu, facțiunea țărănistă a lui Anton Alexandrescu și Uniunea Patrioților.

Istoricii sunt de acord în general că BPD a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare și a abuzurilor electorale împotriva partidelor istorice – PNL, și PNȚ. Deși există unele discuții în contradictoriu asupra rezultatelor exacte ale alegerilor, se poate aprecia că BPD și aliații lui nu au câștigat mai mult de 48% din totalul voturilor. Există estimări care apreciază că PNȚ ar fi câștigat în mod real suficiente voturi ca să formeze singur guvernul sau, în cel mai rău caz, în alianță cu alte partide anticomuniste.[2] Rezultatele oficiale consfințeau însă victoria zdrobitoare a stângii – BPD, 348 de mandate (379 împreună cu aliații), PNȚ, 32 de mandate iar PNL doar 3.

Alegerile din România din 1946, convocate la scurtă vreme după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în condițiile prezenței trupelor de ocupație sovietice în țară,[3] au avut caracteristici asemănătoare cu procesele electorale din celelalte țări ocupate de Armata Roșie, care aveau să devină în scurtă vreme ceea ce se va numi mai târziu Blocul răsăritean.

Perioadele campaniei electorale și a alegerilor propriu zis au fost marcate de violențe și acțiuni de intimidare generală executate de detașamente ale BPD-ului.[61] Într-un caz, la Pitești, membrii BPD au ucis un lider local al PNȚ-ului.[62]

Mai înainte de alegeri, libertatea de asociere a fost drastic redusă printr-o serie de legi. Burton Y. Berry amintea că Groza recunoștea caracterul limitativ al decretelor cu putere de lege inițiate de guvern, dar le considera ca fiind necesare pentru asigurarea ordinii și liniștii în țară.[63] Dezvoltând ideea, premierul român ar fi afirmat că guvernul încerca să prevină “provocările” extremiștilor de dreapta și în egală măsură a celor de stânga, dezordinile din timpul alegerilor putând duce la îndepărtarea lui din fruntea guvernului de către comuniști.[64] În legătură cu arestarea mai multor angajați români ai Ambasadei Statelor Unite ale Americii din București, se spune că Groza ar fi pretins că el a încercat să-i elibereze, dar comuniștii s-au opus inițiativei sale.[65] Într-un context semioficial, premierul român a mai afirmat în februarie 1946: “Dacă reacționarii câștigă, credeți că noi îi vom lăsa să trăiască [încă] 24 de ore? Vom reacționa imediat. Vom apuca în mâini ce putem și vom ataca”.[66]

Berry amintea că premierul afirmase că evalua angajamentul României față de organizarea de alegeri libere diferit de cererile Aliaților occidentali, bazându-se pe “interpretarea rusească” de «libere și neîngrădite».

Ioan Gâf-Deac

Sursa: Ziaristi Online

Surse bibliografice:

http://www.fericiticeiprigoniti.net/mircea-vulcanescu/772-mircea-vulcanescu-martir-pentru-hristos-in-perioada-regimului-comunist

https://ro.wikipedia.org/wiki/Alegeri_generale_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia,_1946#Abuzuri_generale

http://www.marturisitorii.ro/category/martiri-marturisitori/mircea-vulcanescu/

Citiţi şi:

Bârsana către Institutul “Elie Wiesel”: PE AICI NU SE TRECE! “Până acum a fost bun Mircea Vulcănescu şi acum nu mai e? Păi cum aşa?!” – Urmaşii Baciului Vasile

Ziua lui Mircea Vulcănescu. Documentele reabilitării lui Gheron Netta, Ministrul Finanţelor în Guvernarea Antonescu. Exclusiv MĂRTURISITORII.RO

Mircea Vulcănescu, martirizat a doua oară la Sectorul 4 al Capitalei şi apărat cu demnitate în Sectorul 1 al Bucureştiului. Teroriştii culturali au declanşat războiul contra Liceelor, Străzilor şi Statuilor marilor valori româneşti Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Vintilă Horia, Visarion Puiu, Gheorghe Jienescu şi I. C. Petrescu