Fără dovezi nu există istorie. Prin urmare în lipsă de mărturii istorice trecutul nu poate fi dovedit, chiar dacă există. Este situaţia unui om fără acte de identitate. Deşi fizic există, pentru societatea în care trăieşte nu poate fi dovedit.
În perioada 17 iunie-3 iulie 2011 (16 zile) Petitia a fost semnată de 1000 persoane. S-a aflat în topul celor mai populare petiţii şi zile în şir a fost, conform statisticilor, cea mai semnată petiţie… Un cuvânt special trebuie să adresez istoricilor care, deşi nu ştiau de proiectul “România Medievală” s-au informat rapid şi au reacţionat. Dacă aşa ceva s-ar fi petrecut pe vremea lui Iorga, lumea istoricilor ar fi luat foc.
Nu le-a sărit în ochi, scris de două ori pe prima pagină, că naţiunea română s-a format după 1918? Că “nu fusese niciodată până atunci o naţiune, ci mai degrabă un mozaic de civilizaţii”?
Vă cerem să analizaţi situaţia şi să luaţi atitudine cu privire la: 1. Promovarea în mediul politic extern, prin ambasade, a unei viziuni istorice tendenţioase şi străine de cercetarea istorică românească şi care pune sub semnul întrebării etnogeneza poporului român şi a limbii române; 2. Irosirea banului public prin publicarea în format de lux a cărţii ,,România Medievală,, carte ce expune o opinie personală lipsită de orice fundament ştiinţific.
Sper din toată inima ca teoria “mozaicului de populaţii” să se ofilească în broşurica publicată. Dar, dacă se continuă promovarea de sus, diseminarea în mediu diplomatic, s-ar putea să se impună.
Falsul în istorie este interpretarea greşită, cu intenţie sau fără, a unor date şi informaţii istorice, fie prin trunchiere, scoatere din context sau aplicarea lor într-un context fals. Se ajunge astfel la paradoxul ca date istorice reale să dea, în ansamblu, o istorie falsă, pentru că premisa de la care a pornit istoricul, ipoteza de lucru este greşită.
România, unul dintre cele mai tinere state ale Europei actuale, născut din Unirea de la 1859 (a Moldovei şi Tării Româneşti) şi din Marea Unire de la 1918 (realizată prin aderarea Transilvaniei), nu fusese niciodată până atunci o Naţiune, ci mai degrabă un mozaic de civilizaţii, de populaţii, de culturi şi de etnii care au învăţat să trăiască împreună, să dialogheze, să facă comerţ, şi, mai presus de toate, să îşi construiască o limbă şi o conştiinţă comune în timp ce erau supuse, de-a lungul secolelor, predominanţei politice a uneia sau alteia dintre marile puteri vecine
Scrânteala presei reiese nu doar din felul în care au amestecat periculos termenii, motivaţia, acuzaţia ci mai ales în paranoia unui purice care se visează leu şi pune gheara în gâtul unui elefant
Şi, deşi s-a invocat de zeci de ori că Mişcarea Legionară nu a fost catalogată drept fascistă în urma Procesului internaţional de la Nurnberg, acuzaţiile continuă. De ce oare? Cui folosesc? Cât de îndreptăţite sau adevărate sunt? Nu ştim.
Astăzi se împlinesc 59 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Valeriu Gafencu, unul dintre tinerii care au murit în închisorile Regimului Comunist, pe care Nicolae Steinhardt l-a numit „Sfântul închisorilor“.
