Când toate ale anului îşi pun straiele toamnei, purtând bogăţia darurilor făcute de Dumnezeu, o cinstim pe Cuvioasa Parascheva ca pe o încununare
„Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi, vor învia”.
Îndemnul de a ne iubi „vrăjmaşii” nu l-a adresat nimeni până la Hristos şi este şi azi – sau mai ales azi – o provocare pe care, nu puţini (chiar şi dintre creştini), nu o acceptă sau o fac cu greutate sau „de ochii lumi” – Elena Solunca Moise
Doamna Elena Solunca Moise reaminteşte: „Tot ceea ce la oameni e cu neputinţă, la Dumnezeu este cu putinţă.”
„Chip al infinitului răstignit în noi,/ Punem slabele noastre braţe peste-ale Tale;/ Pironeşte-mi-le de aripile-i triumfale/ Să mă înalţi cu Tine din lăuntricul noroi.”
În faţa noastră stă neîncetat Crucea pe care Hristos şi-a întins braţele Sale într-o atotcuprinzătoare îmbrăţişare a oamenilor
“Hristos este Adevărul care ne face liberi; liberi de moartea în care ne-a încătuşat neascultarea poruncii date de Dumnezeu Tatăl”
„Îndreptă-mi paşii sufletului meu/ pe cărările nerătăcite ale poruncilor tale, Cuvântule,/ având rugătoare pe ceea ce Te-a născut,/ pe pururea Fecioară neîntinată şi fără prihană.”
Mai presus de toate, să dăm viaţă din viaţa noastră îndemnului: „Fiţi milostivi cum Tatăl vostru cel ceresc milostiv este.”
“Eu vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt”