Opinions Editorials Independent Civic News
Formulăm această întrebare cu justificată îngrijorare şi răspundem şi noi la apelul „Apăraţi istoria românilor!”, emis de un grup de ziarişti cu referire la proiectul „România medievală”, lansat de către directorul Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE), respectiv cu ministrul Teodor Baconschi.
La începutul lunii ianuarie 1989, primul ministru Petre Roman declara că industria românească era „un morman de fiare vechi”, apreciere interpretată de cei ce aveau să fie alintaţi cu calificatvul de „băieţi deştepţi”, ca un îndemn la lichidarea întreprinderilor. Ca urmare, au trecut la tăierea utilajelor şi vinderea lor ca fier vechi, însuşindu-şi sumele respective. Asemenea acţiuni erau mediatizate cu satisfacţie, deoarece ţara scăpa de „mamuţii industriali”, care constituiau un „balast insuportabil” pentru economia ţării.
Scriitoarea Magda Ursache ne trimite un eseu despre veche si noua cenzura: de la interzicere si obliterare la ignorare totala, prin epurarea si chiar arderea cartilor; un adevarat holocaust al culturii romane. Cum subiectul e mai actual ca niciodata, inclusiv pentru formele de exprimare online, cand site-uri sau chiar ziare intregi dispar complet de pe fata internetului, am recurs pentru Ziaristi Online la o parafrazare dupa titlul celebrului articol al publicistului anticomunist Virgil Gheorghiu, “Ard malurile Nistrului”.
“Se poate construi o televiziune onesta, corecta fata de telespectatorii sai si rentabila din punct de vedere financiar? Da, cu citeva conditii.”
Nu s-a ţinut cont că acest comunism a apărut la Londra, unde Marx studia şi scria, pe banii lui Engels, la British Museum, că principiile de organizare sunt aceleaşi, cum am văzut, mai puţin lupta de clasă, supralicitată din motive ideologice şi de putere de către Lenin şi Stalin.
Nu sunt fan Gaddafi. Prin anii 1970 l-am însoțit, împreună cu alți ziariști străini, chiar la Misurata și Sirta, unde avea să-și găsească acum sfârșitul și sa fie înmormântat. A ținut atunci un discurs antioccidental incendiar. Mulțimile îl așteptau, de câteva ore, înghesuite și surescitate, sub un soare arzător. La un moment dat, șiruri de călăreți au început să-și croiască drum fără noimă, cruciș și curmeziș, prin masa de oameni, răvășind-o și strivind-o sub copite. Au murit și atunci oameni. Altfel, dar tot stupid.
Toată istoria noastră a fost o luptă permanentă pentru existenţă şi păstrarea neamului, după atâtea lovituri, „este un miracol că mai avem un steag căruia să ne închinăm” spunea marele Nicolae Iorga.
Lucrurile încep să se liniștească iar oamenii, tot mai sceptici și deziluzionați, se întreabă dacă se va schimba într-adevăr ceva și dacă va fi mai bine sau mai rău ca înainte. Revoluțiile de azi par să-și configureze chiar și o recuzită proprie.
După decembrie 1989, s-au înmulţit demagogii neamului şi deodată cu ei cei ce-şi fac o meserie din înjurătura de neam, din blestemul neamului, căutători de multiple şi polimorfe defecte etnice, blestemând poporul pentru propria lor nulitate, ca şi cum poporul s-ar fi îndatorat prin vremuri pentru stârpiturile de acum. Sufletul acestui monstru bicefal este treierat de ură şi minciună chiar fără s-o ştie şi cel mai neînsemnat moment îl trădează, îl face să-şi dea arama pe faţă.
Biserica rămâne sigura nădejde a românului, în timpurile astea nenorocite pe care le trăim…