Am scris mai demult că Gabriel Liiceanu este e o lichea1, adică un om lipsit de caracter, o secătură cu morgă solemnă. Dar o lichea exemplară, nu orice fel de netrebnic. Lunile din urmă mi-au dat dreptate, dacă mai era nevoie, că nu m-am înșelat în apreciere.
“Liiceanu nu are dreptul moral de a se pretinde in nici un fel vreo victima a mineriadei sau vreun opozant al regimului comunist si neocomunist post-decembrist. A fost intotdeauna un profitor al tuturor regimurilor.”
Ordinul dat de general col. (r.) Iulian Vlad de consemnare totală a personalului în unităţi a împiedicat o vărsare de sânge şi spre norocul nostru planul de destrămare a ţării.
Experţi în securitate din SUA, Marea Britanie, Franţa sau Germania au recomandat Guvernelor lor renunţarea la Cartea Electronica de Identitate, pentru că aceasta nu este obligatorie. De ce este în România exact pe dos?
“Li se părea firesc să li se ofere ceea ce era refuzat omului de rând şi aduceau, la nevoie, elogii şefului statului – Ceauşescu – în termeni înduioşători…”
Lucrurile nu stau nici pe departe aşa cum le descrie Andrei Pleşu în încercarea lui de a minimaliza implicarea lui George Soros în finanţarea GDS.
Concluzia: cand cititi ceva pe site-urile de fake news, virusate de agentii anormalitatii, verificati informatia pe site-urile de pe “lista neagra” a lui Soros. O gasiti pe net.
O scriu cu durere imensă, tuturor românilor, de dincolo şi de dincoace de Prut, ambasadorul James D. Pettit ne-a reamintit că politica unei superputeri nu se bazează pe sentimente, principii ori adevăruri, indiferent de natura lor, ci pe pragmatism şi interese!
Tinerii din Piaţa Universităţii din 1990 sînt acum oamenii în toată firea şi este greu de crezut că Operaţiunea de compromitere a lui Marian Munteanu, pusă la cale de Securitatea comunistă, va reuşi tocmai acum.
De ce ONG-urile n-au spus de Marian Munteanu că a fost şi agent CIA