Traseişti politici şi activişti de tipul “bolşevicilor anticomunişti” ai GDS şi Reţelei Soros au fost paraşutaţi pe vârfurile mijloacelor de comunicare ale BOR
Tismaneanu-CADI-Liiceanu-Stoica-Patapievici si Plesu sub masaDespre cum onegeurile-dronă înăbuşă gândirea democratică şi creează naţiuni de unică folosinţă.
De cate ori voia cineva sa “medalieze” romanii, veneau telectualii si incepeau sa injure cum ca suntem “prosti”, “fascisti” asa si pe dincolo. Nu am vazut in viata mea personaje mai ridicole decat acesti telectuali care se bat cu dintii pentru fiecare sinecura si medalie.
Sub umbrela unor asemenea spirite tutelare s-a şi produs actul de „condamnare a comunismului”, însuşit de naivul (ca să nu spun ignorantul), dar orgoliosul preşedinte Traian Băsescu, act concretizat prin faimosul Raport Tismăneanu, capodoperă de mistificare istorică sub a cărui groasă abureală trăiesc politicienii noştri, promotori incorigibili şi de neoprit ai nimicirii României.
Contemplat la dimensiunile ţărişoarei noastre, Pleşu e, vorba americanilor, „too big to fail”. E prea mare ca să fie lăsat să cadă. Trebuie proptit pentru că, altminteri, cade tot sistemul de (non)valori pe care a fost clădită România ultimelor două decenii.
Nu de alta, dar când a fost invitat să dezbată chestiuni arzătoare – despre comunism! – cu intelectuali precum Paul Gottfried sau Larry Watts, VT a fugit cu coada bibliografică între picioare. De parcă ar fi văzut-o pe Medusa. Iată o mostră de gelatinitate estivală:
Cu alte cuvinte, dl Tismăneanu se revoltă când Che e lăudat pe banii UNESCO, dar e recunoscător când Guevara e elogiat pe banii statului român.
Ioan Ianolide il considera pe Nichifor Crainic drept “cel mai mare poet român creştin şi unul dintre cei mai mari poeţi creştini ai lumii”. Teologul, gânditorul şi poetul creştin mult încercat, mare personalitate a perioadei interbelice, s-a născut la 22 decembrie 1889 la Bulbucata-Ilfov, cu numele de Ion Dobre. De la părinţii săi Nichifor a deprins cele dintâi valori creştin-ortodoxe. A absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti, 1916. Publică versuri, articole şi traduceri în diverse reviste, semnate Nichifor Crainic, nume pe care tânărul Ion N. Dobre l-a adoptat ca pseudonim literar.
Chiar aşa, ce are în comun dl Tismăneanu cu tovarăşul Brucan? Răspunsul cere o coborâre în arhivele istoriei recente. Să începem cu istoria cea mai recentă, cea a sprijinului acordat de dl Tismăneanu Preşedintelui Băsescu.
Dl Aligică nu face decât să confirme şi să ilustreze ceea ce scriam în august: “De fapt, cu unele excepţii, bătălia ultimilor ani a aşezat faţă în faţă două tipuri de nesimţire