Mircea Platon: "Anticomunismul pur şi mur". Sau muc si sfarc. Tismaneanu l-a tiparit pe Che Guevara la Universitatea lui Soros de la Budapesta pe banii ICR primiti de la Patapievici - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Mircea Platon: “Anticomunismul pur şi mur”. Sau muc si sfarc. Tismaneanu l-a tiparit pe Che Guevara la Universitatea lui Soros de la Budapesta pe banii ICR primiti de la Patapievici

Tismaneanu Soros ICR Budapesta Che Guevara promises-of-1968-crisis-illusion-and-utopiade Mircea Platon

Mircea PlatonParcurg un articol care începe astfel: “Stanga radicala este din nou in ofensiva. UNESCO a decis sa includa scrierile lui Ernesto ‘Che’ Guevara, revolutionar de profesie, criminal politic si posedat ideologic, intr-un Patrimoniu Cultural Global intitulat ‘Memory of the World Register’. Nu neg ca aceste scrieri, asemeni celor ale lui Lenin, Stalin, Hitler si Mussolini, ar trebui pastrate undeva, dar nu in registrul valorilor culturale, ci in acela al barbariei totalitare”.

Urmează o autocritică – autoconstructivă – în faţa colectivului: “Nici eu, nici atatia altii, nu stiam atunci, in 1967-1968, ca Guevara avea mainile patate de sange. Noi vedeam proscrisul justitiar si altruist, o combinatie de Byron, Monte Cristo, Bakunin si Trotki, disperatul imbatat de speranta, tasnit parca dintr-un poem de Nerval, el era de fapt calaul. Nu stiam de rolul sau in executiile sumare, in lichidarea opozitiei democratice din Cuba, in constructia sistemului terorist. […] Astazi insa stim, iar romantizarea acestui personaj nu mai are nicio scuza”.

Articolul continuă pe acelaşi ton, cu o interpelare a lui Nicole Manolescu, somat în numele anticomunismului pur şi mûr “să-şi ridice glasul” împotriva “stângii radicale” de la UNESCO.

Dau mai încet megafonul. Ajung la final. Unde citesc: “‘Che’ Guevara a fost un fel de Felix Dzerjinski al revolutiei castriste. A-l venera este ca si cum ai venera Ceka, GPU, NKVD etc.”.

Autorul articolului e profesorul Vladimir Tismăneanu. Care denunţă în româneşte stângismul celor de la UNESCO şi al universitarilor guevarofili sau guevaroduli.

Pe de altă parte, în concluzia volumului „Promises of 1968: Crisis, Illusion, and Utopia” (Budapesta, 2011, Central European University Press), volum editat de Vladimir Tismăneanu, citim, sub semnătura istoricului Charles S. Maier, profesor la Harvard, că Che Guevara, ca şi John F. Kennedy sau Willy Brandt, ar fi făcut parte din rara categorie a celor care îndrăznesc să gândească şi să provoace sistemul conformist de după 1945. Maier scrie după cum urmează: “În cei douăzeci de ani de după 1945, maturitatea a ajuns să fie înţeleasă ca închidere la experiment şi ca obligaţie la rutină şi la decade de conformism structurat. Cei care au acceptat această misiune stoică au acceptat şi caracterul ei reprimant drept preţ al maturizării. Deviza lui Kant, ‘îndrăzneşte să ştii’, pare a fi devenit ‘ştii că nu poţi îndrăzni’, o filosofie punctată de periodici contestatari politici – fie ei Pierre Mendes-France, Willy Brandt, John F. Kennedy, Che Guevara sau alţii -. cu toţii personaje care nu au reuşit să impună un nou regim, ci mai degrabă să conteste nişte regimuri formidabil de persistente” (p. 433).

M-am gândit că, dat fiind că e editorul volumului, dl Tismăneanu se va fi folosit de introducerea sa pentru a combate entuziasmul filoguevarist al profesorului Maier. Dar dl Tismăneanu tace chitic în introducere. Probabil aşteaptă să protesteze tot Manolesco, la UNESCO, împotriva lui Maier.

Să mai notăm şi că volumul în care ni se face apologia valenţelor kantiene ale gândirii lui Che Guevara a apărut, conform dlui Tismăneanu, cu sprijinul Institutului Cultural Român, a cărui conducere – în speţă dnii Horia-Roman Patapievici şi Mircea Mihăieş – a înţeles să sprijine organizarea la Washington în 2008 a şedinţei de comunicări care alcătuiesc volumul. Dl Tismăneanu le mulţumeşte călduros pentru acest lucru.

Cu alte cuvinte, dl Tismăneanu se revoltă când Che e lăudat pe banii UNESCO, dar e recunoscător când Guevara e elogiat pe banii statului român.

Sursa: Cotidianul via Ziaristi Online

Cititi si:

JAFUL DE LA ICR – Inca una dintre isprăvile penale ale lui Patapievici:
Tismăneanu a primit 5.130 dolari de la ICR ca să-l facă de râs pe Cioran în SUA

Este cunoscut contractul publicat de Stelian Tănase, prin care ICR i-a dat lui Tismăneanu 5.130 dolari pentru a ţine la Washington conferinţa „Radicalism, istorie si utopie la Emil Cioran”, în care marele nostru filosof era executat ca fiind ideolog fascist. Să vedem însă ce jocuri au stat în spatele acestei acţiuni finanţate de România.

CIORAN ESTE ÎNJURAT „ÎN VEDEREA PROMOVĂRII FONDULUI CULTURAL NAŢIONAL ÎN STRĂINĂTATE”

În mod normal, cînd H.-R. Patapievici a semnat contractul prin care îi da lui Vladimir Tismăneanu 5.130 dolari pentru o conferinţă ce urma s-o ţină la Washington, pe care, pe banii ICR, tot el trebuia s-o organizeze, ar fi trebuit să-i cadă mîna!

Dar, să vedem mai întîi primele două pagini ale Contractului dintre ICR şi Tismăneanu:

Aflăm, aşadar, că ICR a organizat între 14-15 noiembrie 2011, la Washington DC (SUA), proiectul „Furtuni ideologice. Intelectualii şi tentaţia totalitară”, în cadrul căruia au fost invitaţi „unii dintre cei mai importanţi cercetători şi profesori universitari în domeniul istoriei, al filosofiei politice şi al politologiei comparate”. Scopul declarat al proiectului ICR era să analizeze „comparativ rolul şi consecinţele implicării intelectualilor în experienţa totalitară a secolului 20”.

Iată şi afişul Conferinţei din Washington DC:

Ne-am fi aşteptat ca Vladimir Tismăneanu să prezinte la această manifestare o conferinţă în care să detalieze propria sa experienţă, din familie, întrucît părinţii săi au avut un rol important în promovarea comunismului în România! Ar fi putut, de asemenea, să mărturisească propriul său rol în promovarea şi susţinerea regimului dictatorial, prin articolele publicate înainte de fuga în SUA.

Însă, din contractul încheiat cu ICR, am aflat că Vladimir Tismăneanu avea altă ţintă şi anume aruncarea în acest hău ideologic al unuia dintre cei mai mari filosofi ai lumii, românul Emil Cioran! Conferinţa pentru care a primit cei 5.130 dolari, pe care a „vîndut-o ICR-ului, avea titlul „Radicalism, istorie şi utopie: recitind E.M. Cioran”! Cu alte cuvinte, nu e vorba despre rolul activ al lui Leon Tismeniţki, ci despre eseurile lui Cioran, pe care-l încadrează între cei care au „capricii născute din minţile înfierbântate ale unor intelectuali cu pretenţii mesianice”, cum spune Tismăneanu pe contributors.ro, vorbind tocmai despre conferinţa sa!

Aşa sînt pentru Tismăneanu toţi marii intelectuali români din perioada anilor ’40: Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Nae Ionescu – cu minţi înfierbîntate şi cu pretenţii mesianice, nu ca anticomuniştii fătaţi din cei mai veroşi comunişti!

COSTURI URIAŞE PENTRU O PARANGHELIE ANTIROMÂNEASCĂ

La numai două zile de la acţiunea ICR, adică pe 17 noiembrie 2011, pe site-ul contributors.ro, Vladimir Tismăneanu ne spune care au fost invitaţii acestui simpozion: .Michael Scammell (Columbia), biograful lui Arthur Koestler, Stanislao Pugliese (profesor la Hofstra University, biograful lui Carlo Roselli si al lui Ignazio Silone), Jeffrey Isaac (Indiana University, autorul unei excelente carti despre politica revoltei la Hannah Arendt si Camus), Richard Wolin (City University of New York, autorul vastului studiu “The Seduction of Unreason”), Michael David-Fox (Georgetown, autorul recent publicatei monografii despre “tovarasii de drum”), Cristian Vasile (Institutul Iorga si IICCMER), Angelo Mitchievici (Universitatea “Ovidiu” si IICCMER), Constantin Iordachi (CE), Balasz Trencesny (CEU), Jeffrey Herf (Universitatea Maryland, autorul importantei lucrari “The Politics of Reactionary Modernism”), Nikos Marantzidis (profesor la Salonic si la Universitatea din Praga, a vorbit despre intelectualii greci si fascinatia comunismului), Jan-Werner Muller (Princeton, a carui carte “Contesting Democracy: Political Ideas in Twentieth Century Europe” a aparut luna trecuta la Yale University Press), Jeffrey Wasserstrom (Universitatea Califonria din Irvine, despre intelectuali si comunism in Chima de azi), Vladimir Petrovici (Institutul de Istorie Contemporana din Belgrad despre marxismul iugoslav), Michal Kopecek (Institutl de Istorie din Praga despre national stalinism si marxism critic in Cehoslovacia). Sesiunile au fost conduse de cunoscuti universitari, intre care Dennis Deletant (Ratiu Chair, Georgetown University), Dick Howard (SUNY) si Cristina Vatulescu.

Avem dreptul să ştim şi noi cine şi cît a plătit pentru prezenţa acestora? Căci, dacă numai lui Tismăneanu i s-a plătit suma de 5.130 dolari pentru o conferinţă, ne putem imagina cam cît a costat toată această paranghelie internaţională!

Adăugăm şi prezenţa lui H-R Patapievici, despre care aflăm de la Tismăneanu că a avut „o interventie-comentariu” la conferinţa amicului său. Pentru acest moment „ancestral”, lui Patapievici i s-a decontat transportul, cazarea, masa şi diurna, ca de altfel tuturor celor prezenţi.

Cu ce s-a ales România din toată această acţiune este uşor de intuit: cu punerea la zid a unuia dintre cei mai mari scriitori ai săi şi cu imaginea unei ţări care a sprijinit totalitarismul prin vocile sale cele mai importante!

TISMĂNEANU ŞI-A VÎNDUT CONFERINŢELE ICR-ULUI, DAR ŞI EDITURII LUI GEORGE SOROS

De pe site-ul ICR New York aflăm că aceasta nu era prima conferinţă a lui Tismăneanu organizată şi finanţată de ICR! În 11-12 noiembrie 2010, a avut loc tot la Washington DC, conferinţa „Memorie, Istorie, Justiție: Asumarea Trecutului Traumatic în Societăți Democratice”, despre care citim pe site-ul ICR: „Acest eveniment aste al patrulea într-o serie de conferințe inițiată în anul 2007 de profesorul Vladimir Tismăneanu (director al Center for the Study of Post-Communist Societies din cadrul University of Maryland) și Institutul Cultural Român”!

Aşadar, în fiecare an, Vladimir Tismăneanu îşi asigura un venit frumuşel de la ICR, obţinut la el acasă pentru nişte conferinţe organizate şi plătite din bugetul României!

Dar, deşi era plătit regeşte de către ICR, Tismăneanu nu s-a mulţumit cu faptul că, potrivit contractului, îşi vindea textul conferinţei, ci îl preda de fiecare dată şi editurii CEU PRESS! Iată ce citim tot pe site-ul ICR:

„În seria de evenimente iniţiată de Institutul Cultural Român la Washington D.C. au mai avut loc conferinţele:

– ”Stalinismul: sinteze și comparații. Instaurarea regimurilor comuniste în Europa Centrală și de Est.” (Washington D.C., 29-30, noiembrie 2007) – publicată ca volum colectiv la CEU Press în 2009;

– “Promisiunile anului 1968: criză, iluzii și utopie” (Washington D.C.. 6-7, noiembrie, 2008) – în curs de apariție la CEU Press în 2010;

– “Sfârșit și început: revoluțiile anului 1989 și renașterea istoriei” (Washington D.C., 9-10 noiembrie 2009)”.

Dacă revenim la contractul lui Tismăneanu încheiat cu ICR, aflăm că „AUTORUL cedează BENEFICIARULUI dreptul exclusiv de a comunica public conferinţa principală… denumită în continuare OPERA”! Cu alte cuvinte, textul conferinţelor sale nu mai putea fi folosit în spaţiul public de către Tismăneanu, ci de către ICR, care prelua drepturile de autor, nerespectarea acestora atrăgînd restituirea tuturor cheltuielilor! Iată Dispoziţiile finale ale Contractului, aşa cum sînt precizate în fila 4:

Vladimir Tismăneanu şi-a publicat, însă, conferinţele la Editura CEU PRESS, aşa cum am văzut chiar pe site-ul ICR! Există, totuşi, o situaţie în care Tismăneanu poate scăpa de plata despăgubirilor: dacă ICR a plătit Editurii CEU PRESS apariţia acestor conferinţe, dar atunci ICR-ul ar fi trebuit să beneficieze de sumele rezultate din vînzare!

Ne spune cineva şi nouă care este realitatea? Cine şi pe ce bani a plătit tipărirea conferinţelor ICR în Ungaria?

O ECHIPĂ CIUDATĂ: GEORGE SOROS, SORIN ANTOHI ŞI TISMĂNEANU

Pînă cînd ni se vor comunica toate aceste date, poate că este interesant să vedem ce este cu această Editură CEU PRESS, care manifestă un asemenea interes pentru conferinţele lui Tismăneanu.

Iată ce citim pe site-ul http://www.ceupress.com/AboutUs.html: „Central European University Press, Budapest – New York. Following the founding of the Central European University by the Hungarian-American philanthropist George Soros, CEU Press was established in 1993”!

Aşadar, CEU PRESS îi aparţine miliardarului american de origine maghiară George Soros, a cărui Fundaţie Soros îşi desfăşoară activitatea şi în România, în conducerea sa aflîndu-se mereu cineva din familia lui Mircea Mihăieş, vicepreşedintele ICR!

La CEU (Central European University), universitatea sponzorizată tot de Soros, îl întîlnim pe Sorin Antohi, acel personaj desprins parcă din filmele de groază, căruia îi tai capul şi apoi te trezeşti cu el în sufragerie! Cei care n-au uitat, ştiu că Sorin Antohi a fost deconspirat ca odios turnător la Securitate şi era conducător de doctorate, deşi el nu avea doctoratul!!! Scandalul este binecunoscut, deci nu insistăm.

CEU este exact Universitatea Central Europeană, unde Sorin Antohi a fost depistat că este impostorul fără doctorat!

Pe Sorin Antohi a tot încercat grupul Patapievici – Liiceanu – Pleşu să-l aducă în prim-planul vieţii publice, pînă cînd însăşi Herta Müller, laureata Premiului Nobel, i-a pus la punct într-o scrisoare antologică! Cum a ajuns sub pulpana lui Soros rămîne să aflăm, însă unele zvonuri sinistre ne-au transmis că Sorin Antohi este deja cooptat într-o agenţie guvernamentală de către noua Putere instalată în România!

Să trecem în revistă volumele lui Vladimir Tismăneanu, de fapt nişte antologii, publicate de CEU PRESS, editura lui George Soros.

Between Past and Future”, Edited by Sorin Antohi, Central European University, Budapest and Vladimir Tismaneanu, University of Maryland, 2012. Este, de fapt, o antologie de 500 de pagini, cu texte semnate de Agnes Heller, New School University, New York Jacques Rupnik, Institute of Political Studies, Paris Karol Soltan, University of Maryland Adam Michnik, editor-in-chief of Gazeta Wyborcza, Poland Martin Palous, Charles University, Prague Valerie Bunce, Cornell University Kazimierz Poznanski, University of Washington Jeffrey Isaac, Indiana University etc.

Promises of 1968. Crisis, Illusion and Utopia”, Edited by Vladimir Tismaneanu, 2011. Este tot o antologie care conţine 460 de pagini cu textele unor conferinţe.

„Stalinism Revisited”, Edited by Vladimir Tismaneanu, 2009. O antologie de conferinţe semnate de KEN JOWITT: „Stalinist Revolutionary Breakthroughs in Eastern Europe”, VLADIMIR TISMANEANU: „Diabolical Pedagogy and the (Il)logic of Stalinism in Eastern Europe”, MARK KRAMER: „Stalin, Soviet Policy, and the Consolidation of a Communist Bloc in Eastern Europe, 1944–53”, ALFRED J. RIEBER: „Popular Democracy: an Illusion?” etc.

„The End and the Beginning. The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History”, Edited by Vladimir Tismaneanu, Professor of Politics at the University of Maryland and Bogdan C. Iacob, Institute for the Investigation of the Crimes of Communism and the Memory of Exile in Romania, 2012. Şi acest volum este tot o antologie de texte care au fost iniţial conferinţe oe undeva.

De ce trebuia să-i plătească ICR conferinţele lui Vladimir Tismăneanu?

Punînd cap la cap toate aceste informaţii, observăm că, de fapt, sîntem în faţa unui circuit financiar bine pus la cale, în care interesul României, practic, nu numai că nu există, dar este bombardat de personaje care vor să-l scoată pe Emil Cioran, de pildă, principalul vinovat pentru holocaustul din al doilea război mondial!

În toată mascarada americană din luna noiembrie a fiecărui an, România, se pare, nu avea altă misiune decît să plătească prin ICR organizarea unor acţiuni, să plătească gras participanţii, să plătească deplasările unor clienţi din ţară (asigurîndu-le cazare, masă şi diurne), după care conferinţele plătite de ICR intrau în portofoliul CEU PRESS, editura Universităţii lui George Soros!

Pe acest traseu, trebuie să înceapă o investigaţie serioasă, pe care serviciile noastre secrete ar fi trebuit demult s-o facă, întrucît, în spatele acestor conferinţe, unde România şi personalităţile sale sînt puse la zid, totdeauna stau scenarii care vizează interese teribile!

Numai dacă spunem Roşia Montană sau „Condicuţa cu agenţi” (operaţiunea care a pus anul trecut România în faţa unei păguboase „lovituri de stat”), deja putem bănui cam spre ce obiective sînt îndreptate tunurile!

Abia acum, toate sumele primite de Vladimir Tismăneanu – de la ICR, de la IICMER, de la PREŞEDINŢIE – capătă sens şi trebuie analizate cu seriozitate.

Accesări: 4984
Print Friendly, PDF & Email

4 comments

  1. samson

    Asta fac de când se ştiu, nimic nou. Mai are ceva in pregătire la papa liicheanu, bulibasa diskret al culturii elitriste. Ma rog, paraşute care aruncă bombe “culturale” şi visează la dinozauri.

  2. Vezina

    de data asta nu o sa-i mai ajute nici tonul cordial, nici ineluctabilul la gramaj, vine ceasul sa dea seama de tot raul pe care l-au facut. Ne apropiem de o batalie totala cu elitismul mizer antiromanesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.