“We’d all like to vote for the best man, but he’s never a candidate” (Frank McKinney Hubbard, umorist american)
Sebastian Lăzăroiu a crezut că poate crea un partid aparent necompromis, avatar al PDL în interiorul sistemului politic, care să-i atragă pe votanții dezamăgiți de PDL și care, altfel, fie nu ar vota, fie s-ar îndrepta spre alte partide.
Proiectul, unul iluzoriu, are la fel de multe șanse de reușită cât o călătorie spre Alpha Centauri în acest deceniu. Copilul născut din proiectul “Alba ca Zăpada” se numește Noua Republică.
Oamenii care au trăit tragedia secolului XX ar trebui să se ferească, măcar din spirit de conservare, de proiectele politice sau sociale care conțin adjectivul “nou”. Căci noi am trăit până la epuizare ideea de “om nou”.
Am cunoscut, de asemeni, concepte ideologice precum noua societate, noua literatură, noua morală etc. Toate au fost plătite cu sângele celor care nu corespundeau ideii de nou.
Or, ce înseamnă Noua Republică? Etimologic, republica vine de la res publica, treburi publice în latină. Treburile publice în societatea românească și de aiurea sunt aceleași, nu poți renova nimic. Poți îmbunătăți doar selecția oamenilor care se ocupă de treburile publice, dar nu poți înnoi treburile publice. Iar folosind conceptul de republică drept opus al monarhiei, nu schimbăm decât aparent substanța conceptului.
De aceea Noua Republică reprezintă un fals la fel de periculos precum omul nou. Nu ne ocupăm de corp, ci căutăm să schimbăm hainele. “Îmbunătățirea” omului ține de evoluția speciei, așa cum creșterea performanței unei mașini ține de evoluția tehnicii. Diferența e doar una de durată: omul se schimbă foarte, foarte lent.
Ultimul salt major în cadrul speciei noastre s-a produs acum peste 200.000 de ani, când a apărut homo sapiens, și a durat multe generații. Iar ultima schimbare importantă a apărut acum zece mii de ani: apariția agriculturii și sedentarizarea, originea societății moderne.
Conceptul de om nou este expresia ultimă a revoluției tehnologice a ultimelor trei secole. Până atunci, tehnica evolua lent, aproape insesizabil în cadrul unei generații. Odată cu revoluția industrială din Anglia secolului XVIII, omul a început să fie contemporanul unor schimbări tehnologice dramatice, în cadrul unei singure generații.
Stresul tehnologic al omului modern a generat, în cele din urmă, ideea că și omul poate fi “îmbunătățit”. Pentru mulți exaltați, omul vechi nu mai corespundea. Trebuia schimbat sau suprimat, așa cum, la schimbarea fluxului tehnologic, vechile aparate sunt duse la casat.
Omul 1.0 trebuia înlocuit cu Omul 2.0. Când omul este tratat ca o mașină uzată, orice abuz devine posibil: să ne amintim doar de tratamentul; aplicat “chiaburilor” și „burjuilor” din anii ’50 în România.
Însă Mihail Neamțu, fondatorul Noii Republici, este un om cu ambiții prea mari pentru detalii atât de mici. Unui personaj fără niciun fel de carismă i-ar prinde bine, însă, mai multă modestie. Și mai puțină aroganță: un geniu patentat precum Einstein era, parcă, ceva mai puțin arogant la vârsta lui Mihail Neamțu.
Când ești mediocru, doar modestia te salvează de ridicol. Tânărului Neamțu i se părea normal să ceară bani de la jurnaliști, acum doi ani, pentru a-și da cu părerea. De când are ambiții politice, a devenit mai ponderat. Deocamdată. Dacă va ajunge vreodată ministru, să nu vă mirați dacă va cere din nou bani. Va crede sincer că-i merită. Licet vastum traieceris mare, sequentur te vitia.
Celălalt bastard al Albei ca Zăpada este Partidul Poporului. Nu mai vorbim de un avatar, ci de o evoluție a conceptului de partid anti-sistem din România. Dacă PRM era o adunătură formată dintr-un vadim și diverși frustrați ai tranziției, nostalgici ai epocii ceaușiste, PP-DD este o adunătură de lichele, în cea mai mare parte, înconjurată de o pătură groasă de naivi și de tâmpiți.
Integral la Franck Melen – Cealalta Lume
