Domnul Larry L. Watts pregateste pentru tipar volumul al doilea al lucrarii “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania“ (Fereste-ma, Doamne, de prieteni… Razboiul clandestin al Blocului sovietic contra României). In acest al doilea volum sunt înfatisate actiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu cele ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, contra României, din intervalul 1978 – decembrie 1989. Revista Magazin Istoric, prezinta, începând cu acest numar, capitolul consacrat „defectiunii Pacepa“. Prin amabilitatea prestigioasei publicatii romanesti si a autorului american Ziaristi Online publica in premiera pentru spatiul liber al internetului acest prim episod, dupa ce a reprodus si primul extras din cel de-al doilea volum al lucrarii lui Larry Watts, aparut la Chisinau in revista Destin Romanesc. In acest episod, Larry L Watts nu se sfieste sa recunoasca faptul ca agenti FBI si CIA au gresit si s-au lasat inselati de agentul KGB Ion Mihai Pacepa si ofera si amanunte de prima mana asupra predarii “defectorului”. Cum ar fi: “Ofiterul german care l-a preluat pe Pacepa din pisoarul de sub catedrala din Köln în 1978 a devenit seful Oficiului Federal pentru Protectia Constitutiei (serviciul intern de securitate) al Germaniei reunificate. În 1996, el i-a spus sefului Serviciului român de Informatii Externe ca germanii l-au predat pe Pacepa americanilor în mai putin de 72 ore pentru ca le era clar ca era omul sovieticilor”.  Urmariti Ziaristi Online pentru noi amanunte despre Razboiul Secret contra si in apararea Romaniei.

ROMÂNIA, „PRINTUL HOTILOR“  (Casting Romania as the ‘Prince of Thieves’)

LARRY L. WATTS

La 26 iulie 1978, adjunctul sefului Directiei de Informatii Externe (D.I.E.) Ion Mihai Pacepa defecta în Germania de Vest, la Köln (Magazin istoric, 3/2007), iar serviciile de informatii germane îl predau celor americane. Potrivit unei formule clasice a „masurilor active“ sovietice, Pacepa areîntarit afirmatiile lui Golitîn, potrivit carora România era „calul troian“ al Kremlinului introdus în Occident, iar Ceausescu personal manifesta o ura profunda pentru Statele Unite si dispret fata de presedintele american Jimmy Carter (1). În plus, l-a acuzat pe Ceausescu ca fura tehnologie laser, de satelit si de computer din S.U.A. pentru a le preda Moscovei (2), adica acea tehnologie pe care Washingtonul o facuse disponibila pentru Bucuresti începând din 1976, în cadrul cooperarii militare româno-americane.

Pacepa avea sa acuze conducerea de la Bucuresti ca pacalea nu numai pe israelieni, dar si pe toate statele arabe moderate implicate în procesul de pace din Orientul Mijlociu. Bucurestiul, sustinea el, lucra mâna în mâna cu teroristii arabi, care i se subordonau în secret lui Yasser Arafat (dupa cum afirma Pacepa, agent al KGB) (3). Litania aceasta de acuzatii se suprapunea practic peste telurile „masurilor active“ ale sovieticilor: distrugerea relatiilor româno-americane, împiedicarea procesului de pace si compromiterea relatiilor României cu toti partenerii sai occidentali si cu toti actorii din Orientul Mijlociu.

Descriind actiunile diplomatiei si operatiunile serviciilor secrete din fosta sa tara ca fiind ostile Statelor Unite, defectorul român a gasit aderenti în cadrul sectorului de contrainformatii din CIA si din FBI, cele doua institutii care, prin natura preocuparilor, erau cele mai suspicioase si mai reticente sa distinga între comunistii „rai“ (promoscoviti) si cei „buni“ (cu un grad de independenta fata de Moscova).

Pacepa a convins cel putin un ofiter FBI ca eforturile de a obtine în continuare Clauza natiunii celei mai favorizate care permitea României comertul cu S.U.A. fara taxe prohibitive, cât si cele de a îmbunatati relatiile economice româno-americane în general erau parte a unei actiuni acoperite ostile, în cadrul careia „rezidentura D.I.E. din Washington recruta sau încerca sa recruteze diverse personalitati ale emigratiei române, care primeau apoi sarcina sa faca lobby pentru clauza“ (4). Pacepa a continuat sa argumenteze contra acordarii clauzei pentru România si dupa 1989. În vreme ce toti ceilalti aliati ai Moscovei din cadrul Tratatului au reprimit-o aproape imediat dupa caderea regimurilor comuniste, României, care avea nevoie de clauza si de asistenta economica în mai mare masura decât celelalte state, i s-a interzis în primii ani ai tranzitiei accesul pe pietele americane si la credite.

Atitudinea autoritatilor americane era diferita de cea pe care au adoptat-o fata de încercarile polonezilor si ale ungurilor de a pastra clauza (acordata mult mai târziu Ungariei), eforturile comunitatilor lor de emigranti, mult mai mari decât ale românilor, de a face lobby în aceasta directie fiind considerate ca o manifestare fireasca a unor sentimente sanatoase fata de tara de origine.

Potrivit unuia dintre aparatorii lui Pacepa din FBI, „operatiunea «Clauza » ne-a ajutat mai mult pe noi decât pe români“, pentru ca a permis FBI „sa cunoasca si sa neutralizeze o buna parte a agentilor de influenta ai rezidenturii D.I.E.“ (5).

Prezumtia ca toti reprezentantii diplomatici români erau ofiteri ai Securitatii sau ca toti (ori vreunul dintre) ofiterii de Securitate din Ambasada României conduceau operatiuni ostile contra intereselor S.U.A. si, invers, ca diplomatii si ofiterii de informati din tari loiale Moscovei, precum Polonia si Ungaria, erau „curati“ din acest punct de vedere era gresita, în ambele sensuri. Serviciile de informatii poloneze începusera sa îsi plaseze ofiterii si agentii în posturi de comert exterior si în joint-ventures pe care le aveau în întregime sub control înca din 1946 si procedasera la fel în Ministerul de Externe si în alte institutii care operau în exterior înca de la începutul anilor ’50 (6). Ungaria si-a subordonat cu totul aparatul Ministerului de Externe cerintelor serviciilor de informatii si propagandei.

De asemenea, Budapesta a exploatat contactele si schimburile culturale si stiintifice pentru a influenta cercurile conservatoare si de dreapta din Occident, inclusiv comunitatile de emigranti unguri, care altfel nu ar fi fost accesibile sau n-ar fi dovedit simpatie, daca erau abordate în plan economic sau politic (7). Budapesta a continuat sa foloseasca “diplomatia ca un vehicul pentru operatiuni clandestine agresive” dea lungul anilol ’70 (8).

Ofiterul german care l-a preluat pe Pacepa din pisoarul de sub catedrala din Köln în 1978 a devenit seful Oficiului Federal pentru Protectia Constitutiei (serviciul intern de securitate) al Germaniei reunificate. În 1996, el i-a spus sefului Serviciului român de Informatii Externe ca germanii l-au predat pe Pacepa americanilor în mai putin de 72 ore pentru ca le era clar ca era omul sovieticilor (9). Pacepa a confirmat acest lucru ulterior, afirmând în mai multe rânduri ca, fiind ofiter superior în serviciul de informatii externe, a „primit ordine din partea KGB“ si ca „am petrecut 27 de ani din viata lucrând pentru KGB“, adica tot atâtia ani cât a lucrat în Securitate, de la recrutarea în 1951 pâna la defectiunea din 1978 (10). Prin astfel de afirmatii, se pare ca urmarea sa arate ca întreaga Securitate era controlata de sovietici.

Potrivit unui raport al STASI, ofiterii de contrainformatii vest-germani trimisi la Washington pentru interogarea lui Pacepa au considerat declaratiile lui neconvingatoare si lipsite de substanta, ajungând la concluzia ca urmarea ca, „prin intermediul informatiilor evident slabe pe care le oferea, sa cumpere dreptul unei batrâneti linistite în S.U.A. de la CIA, ferit de cautarile fostilor prieteni“. (11)

STASI a raportat banuiala serviciilor de informatii germaneca Pacepa se afla sub ancheta în tara pentru ca inventase „liste de plata pentru agenti dubiosi cu scopul de a-si asigura o sursa de venituri.“ (12)

Ancheta DSS care a urmat defectarii lui Pacepa a evidentiat ca seful sau Nicolae Doicaru, colegul si prietenul sau Mihai Caraman (conducatorul retelei care patrunsese în interiorul NATO în anii ’60), Constantin Iosif (seful unitatii anti-KGB) erau responsabili pentru mentinerea unui cadru de coruptie generalizata la vârful serviciului, care permisese evitarea oricarei supravegheri a D.I.E. vreme de 25 de ani.

Conform datelor investigatiei interne, grupul facea cadouri si cumparaturi din strainatate pentru membrii din conducerea partidului, evitând astfel orice control – o recunoastere a coruptiei ce domnea la vârful partidului si a Securitatii, la fel de dura precum tot ce a publicat ulterior Pacepa in occident (13).

Cu toate acestea, nivelul de coruptie în cadrul Securitatii era mai scazut decât în alte servicii din tarile Tratatului de la Varsovia, probabil si pentru ca nu avea acces la cantitatile imense de bani disponibile acestora din participarea la traficul de narcotice controlat de sovietici, cu scopul de a submina societatea occidentala.

Se estimeaza ca din astfel de activitati, liderul R.D.G. Honecker a obtinut personal 92 milioane de dolari. În Polonia, începând cu anul 1962, au izbucnit mai multe scandaluri legate de afacerile desfasurate prin intermediul unor companii private controlate de serviciile secrete. În Bulgaria, serviciile secrete „sifonau“ sute de milioane de dolari prin cele 395 de întreprinderi de comert exterior, ce-si desfasurau activitatea din Singapore pâna în Austria.

Pacepa si colaboratorii sai apropiati erau implicati direct în exproprieri neautorizate ale bunurilor evreilor si sasilor care emigrau, stârnind repetate proteste in occident si amenintând obtinerea Clauzei natiunii celei mai favorizate (14). Ancheta interna a evidentiat ca cel putin 100 de persoane obtinusera în acest mod abuziv si ilegal bunuri ce apartinusera celor emigrati (15).

Noua conducere a Ministerului de Interne si a Departamentului Securitatii Statului au descoperit cu surprindere ca în ciuda mult laudatelor performante fenomenale ale departamentului de spionaj stiintific si tehnic pe care îl conducea în mod direct Pacepa, acesta nu facuse achizitii semnificative din Germania de Vest sau din S.U.A. Practic, aproape toate documentele si echipamentele procurate sub conducerea lui Pacepa proveneau din surse deschise. Documentele „secrete“ obtinute erau de fapt lucrari de licenta sau de doctorat ce puteau fi consultate în bibliotecile universitatilor, iar echipamentele puteau fi procurate de pe piata sau de la expozitii (16).  Declaratiile lui Pacepa facute dupa ce a defectat privind furturile române sti de tehnologie occidentala serveau pentru acoperirea eforturilor depuse în aceasta directie de alte state membre ale Tratatului, în special, se pare, ale Ungariei. (17)

În vreme ce Pacepa facea aceste afirmatii, ofiterul polonez de informatii Marian Zacharski fura planurile rachetei „Patriot“, ale sistemului „Stealth“ pentru avioane, ale rachetei „Phoenix“ si ale unui sonar pentru submarin.

Clamarea faptului ca România fura tehnologie americana si occidentala pentru Moscova, cu scopul de a sadi suspiciunea privind adevaratele obiective ale politicii sale în plan economic si militar, fusese parte a „masurilor active“ sovietice înca din anii ’60. În mod special se urmarea subminarea relatiei româno- americane, împiedicarea crearii unui interes economic pe termen lung american în aceasta tara si împiedicarea României sa îsi dezvolte în si mai mare masura capacitatile economice pentru a putea duce o politica de independenta.

Iar Pacepa se afla într-o excelenta pozitie pentru a face acest lucru. El fusese conducatorul departamentului ST (stiinta si tehnologie) din D.I.E., ceea ce conferea un grad mare de credibilitate spuselor sale privind operatiunile din acest domeniu desfasurate de Securitate. Potrivit lui, Ceausescu era unul dintre satrapii cei mai credinciosi ai Kremlinului, care se straduia sa „sporeasca în mod substantial contributia sa“ la furtul de tehnologie în favoarea Moscovei pentru a-si atinge telul de a deveni „cel mai important si respectat partener al sovieticilor din cadrul Tratatului de la Varsovia“ (18). Pacepa a continuat sa bata toba pe aceasta tema în toata perioada Razboiului rece, cât si dupa aceea, cu un mare efect, convingând ziaristi, diplomati, politicieni americani si analisti din afara comunitatii de informatii ca România era „calul troian“ si un partener nepotrivit si tradator al Statelor Unite (19).

(Va urma)

Note:

[1] Ion Mihai Pacepa, Red Horizons, Washington DC, Regnery Gateway, 1987, pp. 8-9.This allegation also figures prominently on the jacket blurb of the book.

[2] Op. cit., pp. 41, 46.

[3] Ibid; Le Matin, 4 February 1985.

[4] Interview with former FBI special agent Wayne Barnes in Andrei Badin, “Dezvaluirile unui superagent FBI” [Disclosures of an FBI Superagent], Jurnal National, 29 July 2008. Pacepa lobbied against the re-extension of MFN to Romania after December 1989. Every other Soviet ally received it almost immediately with the fall of Communism. Romania, arguably more in need of economic assistance than any other Pact member, was denied access to US markets and credits in the critical first years of its transition.

[5] Ibid. Former FBI agent Barnes’ public praise for Pacepa’s Red Horizons as “decent, impersonal and objective” is by no means universally shared, even among Pacepa’s partisans. See Barnes’ interview in Andrei Badin, “Dezvaluirile unui superagent FBI,” Jurnal National, 28 July 2008. Barnes, seconded by Vladimir Tismaneanu, expressed similar praise for Pacepa’s, Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB, and the Kennedy Assassination (2007). Where Barnes affirms that Pacepa “exquisitely reveals the truth – with verifiable, consistent, meshing-together, and incontrovertible facts,” CIA reviewer Hayden Peake found the defector’s tale so improbable, lacking in supporting evidence, and filled with supposition that he gives a health warning to its readers. Hayden B. Peake, “The Intelligence Officer’s Bookshelf,” Studies in Intelligence, Vol. 52, No. 2, pp. 88-89.

[6] Andrzej Paczkowski, “Civilian Intelligence in Communist Poland, 1945-1989: An Attempt At a General Outline,” InterMarium (Columbia University East Central European Center), vol. 10, no. 1 (2007), pp. 2-3, accessible at www.sipa.columbia.edu.

[7] See e.g. Raija Oikari, “On the Border of Propaganda and What Can Be Said” in Ansii Halmesvirta, editor, Bridge Building and Political Cultures: Hungary and Finland 1956-1989, Hungarologische Beiträge, vol. 18, Jyväskylä, Finland, University of Jyväskylä, 2006, pp. 299-356; MOL M-KS-288-22cs.-1971-43.ö.e., pp. 117-133. Symbolic of this approach was the appointment of Reformed Bishop János Péter as foreign minister in 1963.  Péter was identified as a Soviet agent while a propagandist/cleric-spy in the Soviet front World Peace Council in the 1950s under the Rákosi regime, defending the crushing of the Hungarian revolt as an act of defense against western aggression.

[8] Rudolf L. Tőkés, Hungary’s Negotiated Revolution: Economic Reform, Social Change and Political Succession, 1957-1990, Cambridge, Cambridge University Press, 1996,  p. 231.

[9] See e.g. Ion Mihai Pacepa’s interview on Hungarian television, “Confessions of a Spy Chief,” DUNA TV, Budapest, 24 February 2004a, 0100 hrs; Agentie de presa RADOR [RADOR Press Agency] (Bucharest), 24 February 2004. See also Ioan Talpeş, În umbra marele Hidalgo [In the Shadow of the Great Hidalgo], Bucharest, Vivaldi, 2009, pp. 92-94; Author’s interview with Romania’s then-Foreign Intelligence Service (SIE) Director, Ioan Talpes, 10 October 1996.

[10] See e.g., Ion Mihai Pacepa, “Russia Hid Saddam’s WMDs,” Washington Times, 2 October 2003; Pacepa’s remarks in Jamie Glazov, “Symposium: KGB Resurrection (Continued),” 30 April 2004c at www.frontpage.com; and in Jamie Glazov, “From Russia With Terror,” FrontPageMagazine.com, 1 March 2004b. See also Pacepa on “Confessions of a Spy Chief,” DUNA TV, Budapest, 24 February 2004a, 0100 hrs; Agentie de presa RADOR [RADOR Press Agency] (Bucharest), 24 February 2004.

[11] Informational Report Regarding the Desertion of Lt. General Mihai Ion Pacepa (Socialist Republic of Romania) and His Refuge in the U.S.A., 12 September 1978, BStU, MfS, Abt. X 22, S. 3-56; Georg Herbstritt and Stejaru Olaru, Stasi si securitate [Stasi And Securitate], Bucharest, Humanitas, 2005, pp. 330-331; “Die Enthüllungen des Rumänen Pacepa – Der Phantom Spion von Bonn” [The Defection of the Romanian Pacepa – The Phantom Spy From Bonn], Der Spiegel, nr. 36, 4 September 1978. According to the Stasi, the CIA considered him of somewhat greater value for his knowledge of “leadership circles of the Warsaw Pact.”

[12] Informational Report Regarding Desertion of Lt. General Mihai Ion Pacepa (Socialist Republic of Romania) and His Refuge in the U.S.A., 12 September 1978, BStU, MfS, Abt. X 22, S. 3-56; Herbstritt and Olaru (2005), p. 333.

[13] Ironically, for all of its corruption, particularly within the foreign intelligence branch, the Romanian Securitate did not have access to the massive amounts of money available to the other Pact members as a result of their participation in the Soviet-sponsored narcotics trafficking to undermine Western society. Such activities ‘earned’ a reported $92 million for GDR leader Erich Honecker personally. “Western Intelligence Links Honecker to Drugs,” Bild (Hamburg), in Foreign Broadcast Information Service, FBIS-EEU-89-233, 6 December 1989, p. 40. The much earlier involvement of Polish intelligence in private companies led to a number of intra-service corruption scandals involving highly-placed Party leaders, beginning in January 1962. See e.g. Paczkowski (2007), footnote 38. Likewise, the Bulgarian KDS was suspected of siphoning “millions of dollars from state funds” through its 395 foreign trade companies “spread from Austria to Singapore.” See e.g. “Bulgarian Studies Bogus Companies,” The New York Times, 19 January 1992.

[14] Liviu Ţăranu, editor, Ion Mihai Pacepa În Dosarele Securităţii 1978-1980 [Ion Mihai Pacepa in the Securitate Files 1978-1980], Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii [National Council for the Study of Securitate Archives], Bucharest, Editura Enciclopedică, 2009, pp. 32-33, 223-225, 264. See also, Liviu Ţăranu, “Afacerea Peregrinii” [The Peregrine Affair], in Constantin Moşincat and Dan Poinar, coordinators, Pietre de hotar (Oradea), vol. 6, Editura Tipo MC, 2007, pp. 221-229; Ionel Gal, Raţiune şi represiune în Ministerul de Intern, 1965-1989 [Rationales and Repressions in the Interior Ministry, 1965-1989], Iaşi, Editura Do-minoR, 2001-2002, vol. I-II, pp. 135-136. Gal was the Securitate’s archivist.

[15] Pacepa Dossier (1979) in ASRI, fond D, dosar 11200, vol. 35, f. 309-316; Mihai Pelin, Culisele spionajului românesc: DIE 1955-1980 [Behind the Scenes of Romanian Espionage: DIE 1955-1980], Bucharest, Evenimentul Românesc, 1997, p. 304; Overview of Principal Conclusions Drawn Up by the Commission of Inquiry Resulting from Investigations of the Context That Favored the Defection of General Ion Mihai Pacepa, Document no. 131, Ţăranu (2009), pp. 33 and 425; Liviu Ţăranu, “I. M. Pacepa, ultimele zile în DGIE” [I. M. Pacepa, The Last Days in the DGIE], Magazin istoric, no. 3/480, (March 2007), pp. 15-20.

[16] A post-1989 investigation by US authorities discovered that the only significant theft was a commercial one. Stolen vehicle windshield technology was used in the manufacture of Romanian cars (i.e. Dacia).

[17] Polish intelligence had been organized for Science and Technology (S&T) acquisition by their Soviet masters since 1954. In 1958 the Gomułka regime established a Committee for Scientific-Technical Cooperation with Abroad expressly to aid this effort. Paczkowski (2007), p. 6. While Pacepa was making his scurrilous accusations of Romanian technology theft, Polish intelligence officer Marian Zacharski was busily stealing US plans for “the ‘Patriot’ missile, the ‘Stealth’ aircraft system, and the ‘Phoenix’ missile, and the submarine sonar system.” Ibid, p. 8; Witold Bereś and Jerzy Skoczylas, General Kiszczak mówi..prawie wszystko [General Kiszczak Tells…Almost All], Warszawa, BGW, 1991, p. 188.

[18] Pacepa (1987), pp. 8-9, 16, 41 and 46. Milt Bearden, the former CIA division chief responsible for the USSR and Eastern Europe, delivered one of the harshest, albeit indirect, retorts to Pacepa’s claim, noting that Ceauşescu “hated the Soviet Union’s guts.” Milt Bearden and James Risen, The Main Enemy: The Inside Story of the CIA’s Final Showdown with the CIA, New York, Random House, 2003, p. 391. Contrast this with the absurd claim of former KGB/SVR chief Evghenii Primakov, faithfully maintaining the Soviet disinformation line, that “Ceauşescu demanded that Soviet troops be sent to Romania” to support him during the 1989 revolution. Yevgheny Primakov, Russian Crossroads: Toward the New Millenium, New Haven, Yale University Press, 2004, p. 131.

[19]  Among those persuaded by Pacepa’s “Trojan horse” line was journalist, and advisor to White House Chief of Staff Alexander Haig, Michael Ledeen. See e.g., Michael Ledeen with I. M. Pacepa, “Romania Reaps Rewards of Hi-Tech Thefts,” Human Events, 16 March 1985.

Foto: Pacepa.ro