Ce mai înseamnă Armata pentru români?

de Răzvan Belciuganu

Când un locotenent al Armatei României îşi pregăteşte uniforma de paradă, ritualul alunecării fierului de călcat pe dunga abia netezită a pantalonului îl face să repete emoţionat în gând pasul său de defilare pe sub Arcul de Triumf, în faţa plutonului tocmai întors din deşertul Afganistanului. A fost acolo pentru că statul român l-a oferit ca argument de politică externă. Ȋn ziua în care ofiţerul, cu onorul spre dreapta, trebuie să zâmbească, la tribuna oficială politicienii se semeţesc lacom. E bine să fie văzuţi de public şi la o adică, odată strânşi laolaltă poate le vine vreo idee de afaceri cu achiziţiile Armatei.

De Armată îşi amintesc cu toţii în momentele foarte grele. Şi e vorba şi de inundaţii şi de deszăpeziri, când militarii sunt soluţia salvatoare pentru indolenţa autorităţilor de orice fel. Cum românii ştiu acest lucru, figura ofiţerului trebuie valorificată. Ȋn urmă cu câţiva ani, un mogul media, mare oportunist şi căutător de profit în orice, mi-a cerut, prin micii zei pe care-i strunea, să-i spun numele unui general care să merite să fie crescut politic. M-am ferit atunci să dau numele vreunui general pe care îl consideram, cu adevărat, un posibil om de stat. Am considerat că lumea politică reprezentată de mogul nu este pregătită să acccepte un caracter puternic, demn şi preocupat de naţiunea română. Un astfel de general, pe care subordonaţii îl urmează în luptă pentru că îl ştiu profesionist şi exemplu în orice, cred eu că s-ar fi sufocat în mrejele combinatorilor şi s-ar fi minunat continuu de mediocritatea politicii româneşti. Iar generalii cu conexiuni politice m-am gândit că se descurcă minunat şi singuri.

De atunci, sunt generali şi colonei care au intrat în politică, în tot spectrul de pe scena parlamentară şi neparlamentară, lucru de altfel salutar. Cum anticipam, mulţi s-au pierdut printre vocile mai experimentate în şicane politice. Deşi Armata este constant în sondaje în fruntea clasamentului încrederii românilor, trei foşti şefi ai Statului Major General, Mircea Chelaru, Mihail Popescu şi Eugen Bădălan nu au ieşit prea tare în evidenţă, politic vorbind. Alţi doi generali, Gabriel Oprea şi Corneliu Dobriţoiu au reuşit să devină chiar miniştri ai Apărării naţionale. Primul s-a remarcat, printre multiplele viziuni şi doctorate conduse, cu centralizarea puterii şi comunicării, iar cel de-al doilea, moderat din fire şi atent la nuanţe, s-a radicalizat. Politica-i politică, dar apropierea de vocalul colonel Mircea Dogaru, şef al unui sindicat militar, şi care a girat o incendiere demonstrativă, nu-i face bine. Cum, de altfel, comportamentul promovat de colonelul Dogaru nu face bine întregii Armate, fie activă, fie în rezervă.

Actualul şef al Statului Major General, generalul Ştefan Dănilă este foarte tăcut din fire, precum predecesorul lui, amiralul Gheorghe Marin. Militarii au nevoie de generali, ori de la vârful Armatei, ori din politică, să vorbească răspicat despre situaţia dramatică în ceea ce priveşte dotarea, dar şi de problemele sociale ale familiilor celor care luptă în teatrele de operaţii din afara României. Militarii îşi doresc ca Parlamentul să dezbată problemele care ţin de securitatea naţională, iar DNA-ul să ancheteze cum e posibil ca blindate vechi de 40 de ani sau rachete de care Olanda vroia să scape să fie aduse să defileze pe sub Arcul de Triumf. Piloţilor militari le-ar sta bine în avioane noi şi, dacă tot se fac tot felul de calcule geopolitice, şi economia românească ar trebui să aibă de câştigat din contracțiile off-set. Militarii români nu vor să trăiască sub un clopot de sticlă, în timp ce reţele de generali rezervişti sau în activitate, conectaţi politic, să coordoneze achiziţii, de la gamela lor şi până la terenurile administrate de MApN.

Când locotenentul, cu salariul diminuat de soluţia la criza economică tocmai a revenit din Afganistan şi defilează pe sub Arcul de Triumf în fruntea plutonului din care, poate, câţiva membri nu s-au mai întors, onorul său nu-i este adresat celor care-i sunt la sărbători în dreapta. Onorul său e dat poporului român!

Sursa: Q Magazine

Foto: Basarabia-Bucovina.Info

Nota Ziaristi Online: Si cand mai defileaza si pe sub Arcul de Triumf mutilat, fara victoria de la Budapesta, oare cum se simte?