Cercetatoare stiintifica la Universitatea din Lausanne si doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva cenzurata si hartuita psihic la Contributors din motive de Vladimir Tismaneanu - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Cercetatoare stiintifica la Universitatea din Lausanne si doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva cenzurata si hartuita psihic la Contributors din motive de Vladimir Tismaneanu

Adriana Gorga vs TismaneanuEste cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia). În prezent, lucrează intr-un proiect de cercetare privind analiza transformarilor curriculare recente din universitatile elvetiene. Numele ei este Adriana Gorga si a crezut ca poate dialoga critic cu “ayatollahul” societatii in civil (vorba lui Michael Shafir), Vladimir Tismaneanu. S-a inselat.

De ce am plecat de la Contributors

Am ajuns pentru prima data in Contributors cu un mesaj de dialog pentru elita noastra mult prea divizata de evenimentele din vara lui 2012. Plec de la Contributors dupa un an si jumatate si 60 de articole deoarece nici macar ideea unui asemenea dialog nu e agreata pe aceasta platforma.

Atâta vreme cât stai in banca ta si te ocupi de lucruri “tehnice” din educatie, cum ar fi clasificarea PISA, de exemplu, nu e nicio problema, poti sa spui ce vrei, ca tot nu te aude nimeni, tot nu poti schimba nimic. Când incerci insa sa propui solutii prin care cuvântul se poate transforma in actiune in beneficiul tuturor, ti se aminteste, cu mai multa sau mai putina brutalitate, ca interventia ta nu e oportuna.

In Contributors poti sa arunci vântului câte si de care vorbe doresti – critice, analitice, pedante, vitriolante… Esti blocat insa cand vrei sa faci pasii urmatori si sa transformi vorba-n cuvant, cuvantul in argument si argumentul in actiune.

Pe 1 februarie 2014, Vladimir Tismaneanu publica un articol in Contributors intitulat Caloriferul, transformatorul si SIDA: Despre ruina PNL. Cunoscatorii metaforelor politice românesti au inteles foarte repede ca SIDA din “ruina PNL” nu e altul decât politologul Daniel Barbu. De altfel, V. Tismaneanu precizeaza clar in acest articol ca:

Daniel Barbu, fortat sa demisioneze dupa acea proba de cinism si chiar cruzime [deoarece a facut o declaratie ce lasa sa se inteleaga faptul ca ar trebui sa se dea mai multi bani culturii prin diminuarea resurselor financiare ale programului naţional pentru prevenirea şi tratarea HIV/SIDA], a fost numit de catre Victor Ponta in Consiliul Stiintific al IICCMER“.

Cu o zi inainte, pe 31 ianuarie 2014, scriitorul Liviu Antonesei isi anunta pe blogul sau demisia din consiliul IICCMER justificata, intre altele, de numirea aceluiasi Daniel Barbu si nefericita declaratie politica a acestuia: “Este o declaraţie şocantă, care a fost, pe bună dreptate, socotită ca fiind de extremă dreaptă, sugerînd, pentru bolnavii de SIDA, un fel de eugenie“.

Cum stiu ca Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington si nu la Bucuresti sau Iasi (diferenta de fus orar putând genera disfunctionalitati in ceea ce priveste difuzarea informatiei), mi s-a parut de bun simt sa-i spun ca unul din efectele numirii la IICCMER a lui Daniel Barbu este demisia lui Liviu Antonesei. Singura asteptare pe care am avut-o in momentul in care am adresat acest comentariu lui V. Tismaneanu a fost publicarea lui pentru ca cititorii sa aiba o perspectiva actualizata.

Vladimir Tismaneanu publica aceasta informatie, dar deschide subiectul Liviu Antonesei printr-un comentariu critic la adresa acestuia (pe care in niciun caz mesajul meu nu i-l solicitase). Cinismul si cruzimea lui Daniel Barbu la care se refera in articol trec in plan secund in acest prim comentariu. Acum, Liviu Antonesei este cel nedrept pentru ca-l acuza pe Daniel Barbu ca ar fi “extremist de dreapta“.

Incerc sa calmez discutia si-i spun lui Vladimir Tismaneanu ca :

Va inteleg pozitia diferita de a d-lui Antonesei fata de D.Barbu. Sper sa gasiti o cale sa o discutati, public sau privat, cu acesta. E pacat sa existe divergente mai mari sau mai mici intre oameni care sunt de aceeasi parte a baricadei“.

Faptul ca am indraznit sa-i plasez pe amândoi de aceeasi parte a baricadei genereaza inca un comentariu critic din partea lui Vladimir Tismaneanu care intre timp si-a dat probabil seama ca s-a apropiat cam mult de Daniel Barbu in primul comentariu si acum vrea sa clarifice lucrurile:

Nu ma gasesc de aceeasi parte a baricadei nici cu dl Antonesei, nici cu dl Barbu. Avem opinii radical diferite in ceea ce priveste viata politica din Romania de azi, originile crizei si solutiile ei“.

Câte baricade vor fi existând oare in România? Simt ca am atins o limita a intelegerii logicii dupa care functioneaza Vladimir Tismaneanu in spatiul public, cel al proiectelor de societate pe care le sustine (nu in cel privat, al emotiilor). Cum am procedat intotdeauna in Contributors cand am avut ceva de spus, ii comunic deschis si civilizat ceea ce nu inteleg.

Ii raspund ca: ” sunteti de aceeasi parte a baricadei cu Liviu Antonesei in lupta contra comunismului si a politrucilor. Acum, faptul ca difera mecanismele, strategiile si cei pe care va bazati, e o alta parte a problemei care se poate rezolva prin dialog dupa parerea mea. Din aceste disensiuni castiga tocmai aceia impotriva carora sunteti, adica neocomunistii”.

Vladimir Tismaneanu raspunde, aducând un alt argument care-l distinge de Liviu Antonesei: scrisoarea catre Bruxelles din iulie 2012. Ii raspund ca acea scrisoare m-a adus in Contributors pentru ca nu am inteles nici atunci, cum nu inteleg nici acum, de ce intelectualitatea româneasca nu poate iesi din umbra puterii pentru a initia si sustine proiecte de societate in favoarea românilor, nu a uneia ori alteia din fortele politice aflate efemer la conducere. Sustin iarasi importanta dialogului in societatea româneasca.

Acest ultim mesaj nu a mai primit vreo reactie.

In ziua urmatoare, recitesc intreaga discutie din Contributors din perspectiva principiilor pe care Vladimir Tismaneanu le-a sustinut de-a lungul timpului pe aceasta platforma. Mi se pare extrem de nedrept faptul ca poti cere românilor obisnuiti sa faca lucruri de care tu insuti nu esti capabil, desi traiesti in lumea libera si ai in spate un intreg parcurs intelectual, profesional, politic ce permite viziuni mult mai largi decat le poate avea publicul din tara. Dezamagita, ii trimit lui Vladimir Tismaneanu comentariul urmator:

In momentul de fata, in spatiul public românesc nu e cel mai greu sa-ti exprimi propriile opinii, ci sa pledezi pentru valoarea dialogului in societatea româneasca.

Ati cerut intr-un text recent din partea românilor sa recunoasca dreptul la diferenta si sa distinga intre coada de matura si bâta paleolitica. V-ati sprijinit argumentarea pe un articol al lui Andrei Plesu unde acesta mai spune ca: ” Pînă să avem de ales între „buni” şi „răi”, trebuie să ne resemnăm a descoperi nuanţele răului şi să alegem răul mai puţin rău mirositor. Într-adevăr, nimeni nu e ce trebuie, dar unii prea o fac lată!”

De ce oare ar fi mai usor pentru românul de rând sa scormoneasca nuanţele răului şi să aleaga răul mai puţin rău mirositor si nu pentru dvs. si Liviu Antonesei ?

Aveti dreptul la diferenta, fireste, nu trebuie sa deveniti prieteni, dar eu cel putin, nu pot sa nu astept sa fiti uniti (sau sa fiti de aceeasi parte a baricadei) atunci cand vine vorba de crimele comunismului pe care, am convingerea, ca le condamnati amandoi cu aceeasi sinceritate. Ma refer la crimele comunismului, nu la interpretarea efectelor acestuia in societatea româneasca postcomunista.

Intr-o prima faza, acest comentariu este publicat pe platforma, dar precedat de un comentariu al unui cititor unde eu eram cea discreditata. Peste vreo ora, dispar atat comentariul meu cat si comentariul injurios.  Dupa inca vreo ora, primesc un email de la administratorul platformei in care mi se spune ca a fost nevoit sa-mi stearga interventia deoarece a socotit-o in afara subiectului articolului.

In acelasi email (coincidenta oare ?) este pusa in discutie si oportunitatea ideii de a fi publicat in Contributors o scrisoare deschisa adresata lui Gabriel Liiceanu unde imi exprimam nedumerirea fata de modul injust al acestuia de a generaliza asupra categoriilor sociale pe care se sprijina România si fata de lipsa de reactie cu privire la maniera cum proprii sustinatori il apara cand face erori evidente.

Pentru a intelege mai bine ultimul aspect, sunt necesare doua precizari.

Prima se refera la faptul ca avusesem deja un schimb de mesaje cu administratorul platformei referitor la o problema informatica aparuta in legatura cu acest articol  adresat lui Gabriel Liiceanu. La acel moment, nu mi-a comunicat ca ar avea vreo indoiala in ceea ce priveste formula articolului meu.

A doua precizare e ca la Contributors am avut cont de autor, ceea ce-mi permitea sa introduc articole pe platforma si sa gestionez comentariile facute la textele proprii. In ceea ce priveste comentariile la articolele altor autori puteam doar sa le vizualizez, dar nu aveam posibilitatea sa intervin in vreun fel (chiar cand era vorba despre comentariile mele).

Acest cont de autor mi-a fost propus in 10 februarie 2013 ca urmare a faptului ca devenisem destul de activa si obisnuiam sa interactionez mult cu cititorii. Contul de autor mi-a fost retras partial (puteam doar sa gestionez comentarii, dar nu si sa public articole) dupa ce l-am deranjat pe Vladimir Tismaneanu cu pledoariile mele pentru dialog in data de 2 februarie 2014. Pretextul pentru aceasta mustrare a fost insa scrisoarea deschisa adresata lui Gabriel Liiceanu.

Acestea sunt faptele. Am incercat sa le relatez cat mai neutru posibil. Vreau sa nu existe nicio umbra de indoiala si sa ma fac bine inteleasa.

Nu plec din Contributors pentru ca mi s-a sters orice fel de comentariu, ci pentru ca a fost indepartat un apel la dialog si responsabilitate adresat unor membri importanti ai elitei romanesti. Avem prea putini intelectuali in spatiul public pentru a ne permite luxul de a-i lasa sa se epuizeze prin exacerbarea unor orgolii omenesti si trecatoare care pun in umbra proiecte sociale extrem de importante pentru viitorul României. De exemplu, mie nu-mi poate lua nimeni convingerea ca daca Vladimir Tismaneanu si Liviu Antonesei ar accepta sa discute, contradictoriu si argumentat, despre modalitatile in care se poate face educatie anticomunista in Romania am castiga cu totii un model de dialog responsabil pe o problema de interes general.

Nu plec din Contributors pentru ca nu mai pot decide singura asupra publicarii articolelor, ci pentru ca aceasta restrictie este impusa intr-un context in care mie nu mi-e clar cine controleaza ceea ce se intampla acolo.

Mi s-a reprosat tardiv faptul ca scrisoarea deschisa adresata lui Gabriel Liiceanu e un tip de text care se scrie usor, are impact la public, dar, prin faptul ca induce o tendinta spre autoreferentialitate, reprezinta un model negativ pentru alti autori care ar alege aceeasi formula.  Din experienta, va asigur ca nu se scrie usor o scrisoare deschisa adresata lui Gabriel Liiceanu, mai ales când trebuie sa fie si critica si respectuasa, nu neaparat fata de omul caruia ii este adresata, ci fata de ceea ce reprezinta el pentru români (e scrisoare deschisa, nu privata). Mi se pare absolut firesc ca ceea ce scriem sa aiba impact la public. Perceptia asupra autoreferentialitatii trebuie educata in spatiul public românesc astfel incât cine sau ce te recomanda sa nu mai prevaleze fata de continutul in sine al subiectului pe care-l supui dezbaterii. O scrisoare deschisa in care soliciti public un sprijin din partea lui Gabriel Liiceanu este un exercitiu dificil si nu un model negativ.

Plec din Contributors pentru ca nu mai pot afirma cu toata convingerea, cum am facut-o pana acum, ca pe aceasta platforma autorii se exprima fara niciun fel de opreliste.

Plec din Contributors pentru ca nu este agreat modul direct si civilizat de interpelare critica a unora dintre membrii marcanti ai elitei noastre postcomuniste cu privire la probleme sociale si politice extrem de importante pentru Romania de astazi.

Scriu aceste rânduri si din datorie morala, pentru a respecta eu in primul rând ceea ce le cer altora sa faca. In toamna anului trecut, Bianca Burta Cernat stârnea discutii aprinse cand propunea  o atitudine mai relaxata fata de comunism. Am scris atunci in Contributors un articol critic (care nu stiu de ce nu a fost socotit autoreferential) in care am sfatuit-o ca, inainte de a-si forma opinii pripite despre comunism, sa puna cuviincios elitei noastre postdecembriste orice intrebare o preocupa.

Evenimentele pe care le-am relatat mai sus si care sunt la originea despartirii mele de Contributors au fost cauzate de faptul ca mi-am aplicat mie insami sfaturile pe care i le-am dat. Am avut intrebari si le-am adresat deschis lui Vladimir Tismaneanu. Am avut nedumeriri si le-am comunicat politicos si civilizat lui Gabriel Liiceanu, incercand in acelasi timp sa practic o moderare a comentariilor in acord cu tonul articolului. Nu m-am aruncat cu capul in gol, ci am reflectat indelung inainte de a scrie aceste rânduri. Consider ca este de datoria mea sa fac public genul de consecinte la care se poate astepta cineva care urmeaza sfaturi ca cele pe care le-am dat.

Nu am niciun regret ca am procedat in acest mod. Ceea ce regret insa e despartirea de un proiect de comunicare publica unic in felul sau in spatiul românesc. Contributors, asa cum l-am inteles eu, e mai mult decat o colectie de bloguri, este asemenea Prelectiunilor populare ale Junimii desfasurate insa cu mijloacele tehnice ale secolului nostru. Sau, pentru cei care nu vor sa se intoarca atat de departe in timp, Contributors este o comunitate de pratica a modernitatii societatii românesti unde, atat cat am simtit ca mi se acorda incredere, am gasit diferite forme prin care sa particip la un alt mod de a gandi educatia si societatea in general.

In ciuda regretelor, imi simt constiinta impacata. Am spus de multe ori ca, pentru mine, libertatea nu inseamna sa faci ce vrei, ci sa stii ca poti face ce vrei.

Plec de la Contributors pentru ca nu ma mai simt libera, pentru ca nu mai am convingerea ca pot face ce vreau in conditiile respectarii stricte ale unor principii de functionare in spatiul public asupra carora, atunci cand le-am scris, nu a existat vreo obiectie. In 19 martie 2013, la aproximativ o luna dupa ce mi s-a propus cont de autor in Contributors, am publicat un Decalog pentru mine si cine vrea sa mi se alature. E vorba despre un set de zece principii inspirate de Poruncile exilatului român a lui Ion Ratiu. Am facut acest lucru pentru ca am considerat moral si just sa dau un cadru libertatii care mi s-a acordat. Plec de la Contributors pentru ca nu vreau sa fiu pusa vreodata in situatia de a incalca vreunul dintre principii.

Adriana Gorga via Ziaristi Online

Print Friendly, PDF & Email

6 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.