De Ziua Naţională a României, Academia Română a ţinut o sesiune solemnă la care a participat, în premieră, şi un reprezentant de seamă al societăţii civile a românilor din Harghita, Covasna şi Mureş, Dr. Ioan Lăcătuşu, coordonatorul Centrului European de Studii Covasna-Harghita, care a susţinut în aula mare a Academiei alocuţiunea de mai jos, transcrisă de redactorii Ziaristi Online:

Românii minoritari în ţara lor

Domnule Preşedinte al Academiei Române,

Preafericite Părinte Patriarh Daniel,

Distinşi membri ai Academiei Române,

Onorată asistenţă,

În numele conducerii Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, vă rog să-mi permiteţi să exprim sincere mulţumiri pentru oportunitatea oferită ca, de la tribuna Sesiunii solemne, dedicate Zilei Naţionale a României, să prezint, succint, câteva file din istoria românilor din Arcul Intracarpatic şi principalele provocări cu care se confruntă, în prezent, în lupta lor pentru dăinuirea românească, în ţara lor, într-un spaţiu multietnic şi pluriconfesional în care sunt numeric minoritari.

Aceasta este încă o dovadă grăitoare a faptului că, încă de la înfiinţarea sa, Academia Română a lucrat în spirit naţional, promovând demnitatea naţiunii române şi interesele ei de conservare naţională, a apărat drepturile la teritoriu naţional, la limbă, la educaţie şi la cultură naţională.

La împlinirea a 97 de ani de la 1 Decembrie 1918, evidenţiem faptul că, la pregătirea, înfăptuirea şi consolidarea Marii Uniri şi-au adus contribuţia şi românii din fostele scaune secuieşti, prin truda jertfelnică a preoţilor şi învăţătorilor din şcolile confesionale, prin jertfa de sânge a tinerilor care au luptat la Mărăşeşti şi Oituz, trecând în ţara mamă prin “Vama Cucului”, sau în Corpul Voluntarilor Români Ardeleni, şi prin activitatea marilor bărbaţi născuţi în această parte de ţară, din rândul cărora menţionăm pe patriarhul Elie-Miron Cristea, mitropoliţii Nicolae Colan şi Alexandru Nicolescu, episcopii Justinian Teculescu, Veniamin Nistor, Emilian Antal, publiciştii şi oamenii politici: Octavian-Codru Tăslăuanu, Ghiţă Popp, Pompiliu Nistor, Romulus Cioflec, Nicolae Bogdan şi mulţi alţii. [1]

Despre personalităţile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, care au participat la evenimente importante din istoria naţională, care au contribuit hotărâtor la înfiinţarea şi funcţionarea unor instituţii şi la redactarea unor publicaţii de importanţă naţională sau care au obţinut performanţe ştiinţifice, culturale şi sportive notabile, despre continuitatea şi contribuţia românilor din această parte de ţară la formarea patrimoniului material, cultural şi spiritual naţional, alături şi împreună cu concetăţenii secui/maghiari din zonă, despre toate acestea şi multe altele, se vorbeşte în paginile volumului Repere identitare româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, apărut la Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, din Sfântul Gheorghe, autori Ioan Lăcătuşu şi Erich-Mihail Broanăr, volum apărut cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, în perioada 1994-2014, azi, mitropolit al Banatului, în colecţia “Centenarul Marii Uniri”.[2]

Cartea vine să acopere un gol existent in istoriografia locală, regională şi naţională pe această temă, deoarece sunt încă puţin cunoscute momentele esenţiale din evoluţia, adesea dramatică, a comunităţilor româneşti din sud-estul Transilvaniei. În spiritul adevărului istoric, nu supraevaluăm românitatea din curbura Carpaţilor, dar nici nu acceptăm viziunea unor istorici şi cercetători maghiari de minimalizare a componentei româneşti din fostele scaune secuieşti.Apreciem şi respectăm istoria, cultura, tradiţiile, patrimoniul concetăţenilor secui/maghiari, dar reafirmăm adevărul conform căruia, fără istoria, fără cultura şi fără patrimoniul românilor din zonă, istoria locală a judeţelor Covasna şi Harghita nu ar fi completă. Aşa cum nu pot fi eludate numeroasele interferenţe culturale româno-maghiare, care dovedesc tocmai o convieţuire îndelungată a românilor şi maghiarilor din judeţele Covasna şi Harghita.

Volumul constituie încă un argument convingător potrivit căruia istoria acestei zone a Arcului Intracarpatic nu începe cu colonizarea secuilor, iar, după acest moment, istoria nu se rezumă doar la cronica unei unice şi privilegiate etnii, aşa cum încearcă să prezinte lucrurile unii istorici maghiari interesaţi. Istoria zonei înseamnă convieţuire, interferenţe, complementaritate şi, nu în ultimul rând, o zestre comună materială, morală şi spirituală.

Prima parte a volumului Repere identitare româneşti din Covasna şi Harghita, în mod deosebit, prezintă imagini reprezentative despre istoria şi cultura românilor din judeţele Covasna şi Harghita, grupate tematic şi cronologic. Sunt redate principalele aspecte de locuire preistorică şi, în acest cadru, numeroasele cetăţi dacice şi castre romane, eşantioane reprezentative ale patrimoniului cultural – etnologic: arhitectură populară, ocupaţii şi meşteşuguri tradiţionale, portul tradiţional, mărturiile de artă şi cultură ortodoxă, dar şi file din tezaurul documentar sau aspecte ale interferenţelor etno-culturale româno-maghiare. Lucrarea prezintă, de asemenea, principalele dimensiuni ale procesului de deznaţionalizare şi asimilare a românilor din judeţele Covasna şi Harghita şi comunităţile româneşti dispărute, ca urmare a marilor pierderi etnice româneşti, înregistrate în decursul secolelor.

Capitolul dedicat reperelor identitare româneşti cuprinde file din istoria bisericilor şi şcolilor româneşti, a instituţiilor şi asociaţiilor culturale, publicaţii, monumente de for public, manifestări cultural –ştiinţifice, însemne identitare ş.a.

Un capitol important este dedicat personalităţilor ştiinţei, culturii şi spiritualităţii româneşti.Sunt prezentate informaţii biobibliografice despre mai mult de 350 de personalităţi proeminente: academicieni, în rândul cărora se află academicienii Horia Colan şi Nicolae Edroiu – fii ai acestor meleaguri, cadre didactice universitare, cercetători, scriitori, muzeografi şi arhivişti, publicişti, preoţi şi monahi, profesori şi învăţători, pictori, sculptori, arhitecţi, medici, ingineri, ofiţeri, artişti, sportivi de performanţă şi alţi intelectuali.

În a doua parte, un spaţiu larg este alocat prezentării lucrărilor şi studiilor referitoare la preistoria, istoria şi cultura românilor din judeţele Covasna şi Harghita. În bibliografia tematică selectivă sunt prezentate peste 1500 de titluri de lucrări şi studii pe aceleaşi teme, precum şi titlurile celor peste 200 de volume apărute la Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita şi la edituri partenere, cu implicarea Centrului European de Studii Covasna-Harghita şi a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”.

În acest context, menţionăm apariţiile din cadrul colecţiei “Profesioniştii noştri”, a editurii Eurocarpatica, o colecţie care îşi propune să evidenţieze pe cei născuţi şi pe cei ce au activat pe meleagurile Covasnei şi Harghitei şi care s-au remarcat, prin desfăşurarea unei apreciate activităţi culturale, ştiinţifice şi politice, de real interes public, reprezentând adevărate modele pentru tânăra generaţie. Un asemenea volum a apărut recent, fiind dedicat distinsului jurist şi slujitor al statului de drept, Valer Dorneanu, născut la Corbu, în judeţul Harghita, cu ocazia împlinirii a 70 de ani. Şi pe această cale, aducem mulţumiri distinşilor academicieni şi tuturor celorlalte personalităţi ale vieţii publice româneşti, pentru contribuţia adusă la reuşita acestui proiect şi, în general, pentru sprijinul acordat demersurilor noastre de prezervare şi valorificare a patrimoniului cultural românesc din sud-estul Transilvaniei.

În acest an, declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi“ şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii”, la Editura Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, cu binecuvântarea Preasfinţitului Andrei, a apărut volumul Păstori sufleteşti ai Sfintelor Altare din Eparhia Covasnei şi Harghitei, de Erich-Mihail Broanăr, Ioan Lăcătuşu şi Sebastian Pârvu.[3]

În ziua de 28 noiembrie a.c., în cadrul Adunării Generale a Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, manifestare care va avea loc la Centrul Eparhial al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, cu binecuvântarea şi participarea Preasfinţinutului Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, va fi lansat volumul Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în slujba dăinuirii neamului românesc în Transilvania: FCRCHM. 2005-2015, volum îngrijit şi coordonat de dr. Ioan Sabău-Pop şi dr. Ioan Lăcătuşu, apărut la Editura Eurocarpatica, în 2015.[4]

Adunarea va constitui un nou prilej de a face un bilanţ al activităţii desfăşurate, în acest prim deceniu de funcţionare a sa, de a trece în revistă puţinele izbânzi şi numeroasele neîmpliniri determinate de statutul nostru de minoritate numerică, într-o zonă bântuită de proiecte separatiste şi care urmăresc obţinerea autonomiei teritoriale, pe criteriu etnic.

O primă mare îngrijorarea a noastră este cauzată de faptul că, din datele oficiale ale recensămintelor populaţiei, rezultă că, în perioada postdecembristă, în majoritatea localităţilor cu populaţie etnic mixtă din judeţele Covasna şi Harghita, populaţia românească a cunoscut un accentuat şi artificial proces de scădere numerică. Potrivit datelor statistice ale recensământului din 2011, comunitatea românească din judeţele Covasna şi Harghita a scăzut cu 12,03%, respectiv 11,80%, perioadă în care numărul concetăţenilor maghiari din cele două judeţe a scăzut, numai cu 7%. De remarcat faptul că, în anul 2011, în peste jumătate din totalul localităţilor judeţului Covasna, locuiesc sub 100 de români, în comunităţi mici şi foarte mici, care nu oferă cadrul instituţional şi legislativ şi nici resurse umane, materiale şi financiare necesare păstrării identităţii româneşti. În judeţul Harghita, situaţia este şi mai dramatică, în aproape trei sferturi, respectiv 72% din totalul localităţilor, la ora actuală, locuiesc mai puţin de 100 de români. Dacă actuala situaţie va continua, în viitorii 20-30 de ani, populaţia românească din majoritatea acestor localităţii etnic mixte, din judeţele Covasna şi Harghita, se va diminua drastic, mergând până la dispariţie.[5]

Potrivit rezultatelor unor cercetări sociologice, întreprinse în judeţele Covasna şi Harghita, din cauza configuraţiei demografice, administrative, educaţionale, economice şi politice actuale din judeţele Covasna şi Harghita, românii au statut de facto de minoritate numerică locală, discriminată negativ, în plan local, în mass-media şi în politica naţională, fără putere politică şi fără mijloace de exprimare eficiente, în raport cu societatea în mijlocul căreia trăieşte. Populaţia românească din zonă este nesocotită, marginalizată şi tratată ca o populaţie aservită, neexistând egalitate de şanse la obţinerea unui loc de muncă şi nici un comportament civic prietenesc şi de colaborare, ci doar unul preponderent exclusivist.[6]

Românii din această parte de ţară nu dispun de instrumente legale şi pârghii eficiente pentru a contracara prin forţe proprii efectele negative ale descentralizării, în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale, aflate sub autoritatea perpetuă a formaţiunilor etnice maghiare. Redăm doar câteva exemple:

– Condiţionarea ocupării posturilor în administraţia publică, altele decât cele prevăzute de lege (practică generalizată şi la unele societăţi comerciale), de cunoaşterea limbii maghiare;

– Grava discriminare existentă în ceea ce priveşte finanţarea proiectelor de dezvoltare locală şi a proiectelor culturale ale comunităţii româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, faţă de comunitatea maghiară care beneficiază de trei surse de finaţare: de la bugetul central al Românei, în calitate de minoritate naţională, de la bugetele locale pe care le gestionează discreţionar, în calitate de majoritate locală, şi de la guvernul Ungariei, din capitolul destinat maghiarilor de peste graniţă

– Nu este respectat statutul limbii române ca singură limbă oficială în activitatea instituţiilor administraţiei publice locale, în multe cazuri limba română fiind pusă în plan secund sau chiar exclusă (site-uri şi publicaţii ale unor localităţi, doar în limba maghiară, ascultarea la căşti a limbii române de către puţinii consileri români, într-o traducere aproximativă ş.a.)

– Limitarea şi neîncadrarea în instituţii publice: primării, case de cultură, biblioteci, centre de cultură ş.a. din localităţile etnic mixte de funcţionari români (ex. bibliotecile judeţeane, casele municipale de cultură, primăriile municipale, orăşeneşti şi comunale ş.a.);

– Excluderea, până la total, a istoriei şi a culturii româneşti din manifestările culturale organizate de instituţiile publice. Monografiile locale, albumele de prezentare a patrimoniului cultural local, pliantele turistice ş.a. prezintă caracterul monoetnic al celor două judeţe, făcând abstracţie de istoria, cultura şi patrimoniul creat de populaţia românească din zonă.

– Marginalizarea instituţiilor şi a simbolurilor româneşti face parte dintr-o strategie de ocupare simbolică a spaţiului public din judeţele Covasna şi Harghita, exclusiv cu monumente şi simboluri maghiare. Stau mărturie, în acest sens, cele peste 10 hotărâri ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care constată discriminarea în masă a românilor din cele două judeţe.[7]

Potrivit cercetărilor sociologice întreprinse de Centrul pentru Studii în Probleme Etnice, al Academiei Române, sub coordonarea ştiinţifică a prof. univ. dr. Radu Baltasiu, în judeţele Covasna şi Harghita – contrar cadrului legislativ european – minoritatea dominantă (ungară), devenită majoritate numerică, este protejată prin măsuri evidente de „discriminare pozitivă”, în vreme ce majoritatea românească, din cele două judeţe, devenită minoritate numerică locală dominată, este condamnată la deznaţionalizare sau la emigrare.

Datorită dificultăţilor din perioada de tranziţie şi bulversării valorilor din societatea românească, nici până acum nu s-a înţeles că, de fapt, problema nu este doar a românilor din aceste judeţe, ci a întregii ţări. Aşa cum nu se înţelege că, deşi neacceptată de jure, autonomia maghiară în zonă există de facto. Lipsa de reacţie a statului român, face ca liderii comunităţii maghiare să continue promovarea identităţii unui ţinut secuiesc, fără români.

Agravarea situaţiei şi recrudescenţa demersurilor separatiste sunt trecute cu vederea sau încurajate cu uşurinţă, de complicităţi politico-economice transpartinice şi de lipsa de reacţie a instituţiilor statului, prizoniere, ori ale complicităţilor respective, ori ale incapacităţii de gestionare a unor situaţii care vizează siguranţa naţională.[8]

Afirmăm, şi de această dată, faptul că românii din judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş sunt, în fond, o minoritate regională numerică, ce reclamă o strategie specială pentru conservarea ei. De aceea, şi cu ocazia acestei Adunări Generale a Forumului, vom relua propunerile formulate, de-a lungul anilor, de către Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în numele societăţii civile româneşti din cele trei judeţe, şi vom solicita Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului României să adopte un set de măsuri, dintre care menţionăm:

• Elaborarea şi aprobarea unei Strategii naţionale pentru asigurarea respectării dreptului constituţional la identitate naţională şi a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor de naţionalitate română, din unităţile administrativ-teritoriale în care aceştia sunt numeric minoritari;
• Înfiinţarea unui Departament pentru comunităţile româneşti minoritare numeric, structură consultativă, care să aibă ca obiect de activitate problematica sprijinirii comunităţilor româneşti numeric minoritare, să faciliteze accesul şi relaţiile directe între organele administraţiei centrale şi societatea civilă ca reprezentantă a intereselor şi cerinţelor comunităţii româneşti din aceste judeţe şi care să asigure coerenţa şi continuitatea preocupărilor autorităţilor centrale faţă de problematica zonei, în elaborarea şi aplicarea strategiilor mai sus amintite;
• Numirea unui consilier prezidenţial, respectiv, guvernamental, care să monitorizeze situaţia comunităţilor româneşti numeric minoritare şi care să prezinte rapoarte periodice, ca bază de lucru pentru măsurile ce urmează să fie adoptate.
• Asigurarea, prin bugetul central, a suportului financiar pentru proiectele promovate de asociaţiile si fundaţiile culturale, religioase şi civice din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş.
• Elaborarea unei strategii de dezvoltare economică, prioritară pentru zona Covasna-Harghita, cu finalitate în crearea unor noi locuri de muncă şi menţinerea celor existente, componenta economică fiind principala cale de estompare a asperităţilor interetnice, de eliminare a exodului populaţiei româneşti din zonă şi de reafluire a generaţiilor tinere spre locurile natale.
• Adoptarea, de către Guvern, a unor măsuri eficiente pentru a stopa (sau măcar a încetini) declinul demografic şi plecarea în masă, din zonă, mai ales în rândul tinerilor, datorită discriminărilor la care sunt supuşi şi lipsei de orizont profesional şi de respect al demnităţii.[9]

Totodată, conştienţi şi de slăbiciunile comunităţii noastre, ne-am propus ca, în comunităţile mai mari, să elaborăm şi să aplicăm programe de perfecţionare a organizării comunitare, care să permită valorificarea plenară a întregului potenţial uman existent în fiecare localitate, prin aplicarea cunoscutei devize „Prin noi înşine”, iar în comunităţile cu sub 100 de membri, care nu dispun de cadrul instituţional şi nici de resurse umane, materiale şi financiare necesare păstrării identităţii româneşti, să stimulăm programele de solidaritate comunitară, de genul „Români pentru români”, prin revitalizarea acţiunilor de acest fel, din perioada interbelică, când numeroase şcoli şi parohii de pe tot cuprinsul României Mari s-au înfrăţit şi au sprijinit principalele comunităţi româneşti din fostele judeţe Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, supuse unui accentuat proces de asimilare. [10]

În acelaşi context, reamintim faptul că, în vara anului 1993, când, comunitatea românească din judeţele Covasna şi Harghita traversa o perioadă foarte grea, care punea sub semnul întrebării însăşi dăinuirea sa, în acest binecuvântat spaţiu din inima României, la Sfântul Gheorghe a avut loc o dezbatere cu tema “Cultura şi spiritualitatea românească din judeţul Covasna – trecut, prezent şi viitor”, la care au participat, pe lângă reprezentanţii unor importante insituţii de cultură din Bucureşti, Cluj-Napoca , Sibiu, Braşov, Tg. Mureş, Alba Iulia etc, academicienii Alexandru Surdu şi Gheorghe Vlăduţescu, împreună cu vrednicul de pomenire mitropolitul Antonie Plămădeală, iar mai târziu academicienii Horia Colan, Nicolae Edroiu, Răzvan Theodorescu, Ioan-Aurel Pop. Cele stabilite cu această ocazie au contribuit hotărâtor la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Haghitei – cea mai importantă realizare a românilor din această parte de ţară, după decembrie 1989, prin păstorirea rodnică a IPS Ioan Selejan, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, în perioada 1994 -2014, şi a Preasfinţitului Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei – a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi a altor instituţii şi forme identitare (centre de cultură, edituri, publicaţii culturale etc)[11]. Cu toate acestea au rămas de realizat multe alte propuneri.

De aceea, adresăm respectuoasa rugăminte domnului preşedinte academician inginer Ionel -Valentin Vlad şi membrilor prezidiului Academiei Române, să stabilească modalitatea cea mai nimerită de reeditare a unei asemenea dezbateri, care să asigure sporirea implicării Academiei Române în studierea problematicii specifice judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, prin înfiinţarea în aceste judeţe a unei filiale a Centrului pentru Studii în Probleme Etnice sau prin extinderea activităţilor de cercetare interdisciplinară a problemelor social-istorice şi etnologice româneşti din estul şi sud-estul Transilvaniei, în cadrul unor institute ale Academiei Române din Transilvania: „George Bariţiu” din Cluj-Napoca, „Gheorghe Şincai” din Târgu Mureş sau Centrul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca.

În acest sens, anexăm Raportul către prezidiul Academiei Române, întocmit de domnul academician Alexandru Surdu, în 11 iulie 1993 (Anexa nr. 1), şi un Memoriu adresat domnului academician Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române, de Centrul European de Studii Covasna-Harghita, document care cuprinde câteva propuneri, formulate în ultimii ani, cu rugămintea de a fi analizate şi incluse în cadrul planurilor de cercetare academică fundamentală şi aplicată ale institutelor Academiei Române. (Anexa nr. 2)

Domnule Preşedinte,

Onorată asistenţă,

Atât înainte de Marea Unire, cât şi după aceea, în istoria comunităţii româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, pe lângă truda jertfelnică depusă pentru păstrarea identităţii româneşti, într-un mediu care de cele mai multe ori a fost neprietenos, au existat momente care au potenţat dăinuirea românească, ajutând românii de aici să câştige bătălia cu timpul…existând. Împreună cu membrii delegaţiei Forumului şi cu prietenii noştri din Bucureşti, participanţi la lucrările prezentei sesiuni, ne exprimăm speranţa că ziua de azi va reprezenta un asemenea moment, iar peste trei ani, când vom aniversa centenarul Marii Uniri, multe dintre problemele ridicate astăzi îşi vor găsi rezolvările cuvenite, iar România se va prezenta ca un stat unitar, fără enclave etnice în inima sa. Pentru că, dacă inima ţării va fi bolnavă, şi Ţara va fi bolnavă. Încă odată vă mulţumesc, din suflet, în numele românilor din judeţele Covasna, Harghita, Mureş şi, de ce nu, şi în numele concetăţenilor maghiari din zonă, care conştientizează faptul că, în decursul istoriei, locul secuilor a fost alături/împreună cu românii şi nu separat de aceştia.

Dr. Ioan Lăcătuşu

Anexa nr. 1

RAPORT

către prezidiul Academiei Române

în legătură cu discuţiile la Masa rotundă „Cultura şi spiritualitatea românească din judeţul Covasna – trecut, prezent şi viitor”, Sf. Gheorghe, 3 iulie 1993

Subsemnatul Surdu Alexandru, vicepreşedinte coordonator al Secţiei de filosofie, psihologie şi pedagogie a Academiei Române, delegate de către Preşedintele Academiei Române să participe la masa rotundă sus menţionată, vă aduc la cunoştinţă următoarele:

Reprezentanţii judeţelor Covasna şi Harghita au prezentat situaţia deosebit de grea în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile bisericeşti, de învăţământ şi de cultură româneşti din aceste zone. S-a ajuns la concluzia că trebuie făcute demersuri la Preşedinţia ţării şi la Guvernul României.

Există însă probleme concrete, mai ales din domeniul culturii, care nu ţin de competenţa Preşedinţiei sau a Guvernului şi nici n-ar putea fi rezolvate de către acestea, ci doar sprijinite eventual financiar. Dintre problemele respective am desprins câteva care, în mod evident, ar putea fi soluţionate prin contribuţia directă a Academiei.

Înfiinţarea în cadrul Academiei Române a unui Comitet interdisciplinar de studiu al problemelor etno-culturale din sud-estul Transilvaniei, din care să facă parte arheologi, istorici, etnologi şi folclorişti, antropologi şi sociologi. Scopul acestui Comitet ar fi acela de a valorifica critic teoriile, concepţiile şi cercetările ştiinţifice referitoare la zonele în discuţie şi iniţierea de noi cercetări, eventual în cadrul unor programe sprijinite guvernamental.

Publicarea în cadrul Editurii Academiei Române a unei reviste lunare de genul „Romanitatea din sud-estul Transilvaniei”, ca organ al Comitetului respectiv.

Publicarea şi eventual republicarea la Editura Academiei Române a unor culegeri de studii mai ample sau monografii despre zonele din sud-estul Transilvaniei.

Publicarea de studii referitoare la zonele respective în revista „Academica”.

Sprijinirea manifestaţiilor cultural-ştiinţifice organizate de Liga cultural-creştină “Andrei Şaguna” din Sfântu Gheorghe şi iniţierea unor astfel de manifestări cu participarea cercetătorilor din institutele Academiei Române.

Expedierea în zonele respective a cărţilor publicate de Editura Academiei Române şi a revistelor cultural-ştiinţifice ale Academiei.

Efectuarea unor donaţii de cărţi şi colecţii de reviste în perspectiva reorganizării muzeelor şi a bibliotecilor româneşti publice din judeţele Covasna şi Harghita.

Bucureşti, 11 iulie 1993

Cu deosebită stimă, Alexandru Surdu

Anexa nr. 2

Centrul European de Studii Covasna-Harghita

Nr. 27 din 26 noiembrie 2015

Domnului Academician Ionel -Valentin Vlad,

Preşedintele Academiei Române

Memoriu

pentru extinderea activităţilor de cercetare interdisciplinară a problemelor social-istorice şi etnologice româneşti din estul şi sud-estul Transilvaniei, în cadrul unor institute ale Academiei Române din Transilvania: „George Bariţiu” din Cluj-Napoca, „Gheorghe Şincai” din Târgu Mureş şi Centrul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca.

Argument

Participanţii la sesiunile, simpozioanele şi dezbaterile organizate, în ultimele două decenii, în judeţele Covasna şi Harghita, au reiterat, cu fiecare ocazie, necesitatea implicării Academiei Române, prin institutele de studii socio-umane, în cercetarea interdisciplinară a problemelor social-istorice şi etnologice româneşti din estul şi sud-estul Transilvaniei.

În acest context, vă supunem atenţiei câteva propuneri, cu rugămintea de a fi analizate şi incluse în cadrul planurilor de cercetare academică fundamentală şi aplicată ale institutelor pe care le coordonaţi.

Propuneri

1. Înfiinţarea mai multor colective multidisciplinare pentru studierea şi actualizarea cunoştinţelor privind problemele social-istorice şi etnologice româneşti din estul şi sud-estul Transilvaniei, alcătuite din mai multe categorii profesionale de specialişti (istorici, sociologi, antropologi, etnologi – etnomuzicologi, folclorişti, etnocoreologi, etnografi). Scopul înfiinţării acestor colective derivă din necesitatea de valorificare ştiinţifică a cercetărilor anterioare şi din realizarea unor actualizări contemporane privind caracteristicile specifice zonei studiate (istorie, religie, cultură tradiţională materială şi imaterială, demografie, interculturalitate etc.).
2. Includerea în planurile de activităţi ştiinţifice ale institutelor menţionate a unor teme şi proiecte de cercetare reflectând specificitatea zonei studiate (istorie, spiritualitate, cultură tradiţională materială şi imaterială, demografie, interculturalitate, imagologie etc.) şi realizarea unor lucrări academice, cu caracter de sinteză (monografii, antologii, dicţionare, cataloage ş.a.) şi publicarea lor la Editura Academiei Române.
3. Desemnarea unor teme de studii doctorale şi postdoctorale care să abordeze aspecte ale istoriei, civilizaţiei şi culturii româneşti din sud-estul Transilvaniei, în context multietnic şi intercultural.
4. Introducerea în planurile de cercetare ale institutelor a unor proiecte distincte de traduceri şi publicare în limba română a lucrărilor de referinţă din literatura de specialitate în limba maghiară, care abordează teme privind istoria românilor.
5. Reluarea şi continuarea sistematică, structurată pe termen mediu şi lung, a proiectelor anterioare de cercetare a documentelor din arhivele europene (din Ungaria, Austria, Germania, Serbia, Ucraina, Slovacia ş.a.) referitoare la momente importante din istoria românilor.
6. Iniţierea şi organizarea de sesiuni, simpozioane şi congrese naţionale şi internaţionale privind problematica interculturală specifică zonei şi publicarea rezultatelor în periodicele editate de aceste institute.
7. Realizarea unei biblioteci virtuale centrată pe conservarea digitală şi diseminarea la nivel naţional şi internaţional a principalelor lucrări, articole, studii, volume, sinteze etc. privind istoria, civilizaţia şi cultura românească din Transilvania.

Cu aleasă consideraţie,

Director,

Dr. Ioan Lăcătuşu

Sursa: Ziaristi Online

Foto: Basilica.ro

Note: 

[1] Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna şi Harghita. Istorie.Biserică. Şcoală. Cultură, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003, p. 120-122

[2] Ioan Lăcătuşu şi Erich-Mihail Broanăr, Repere identitare româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, Editura Eurocarpatica, Sfântul Gheorghe, 2014

[3] Erich-Mihail Broanăr, Ioan Lăcătuşu, Sebastian Pârvu. Păstori sufleteşti ai Sfintelor Altare din Eparhia Covasnei şi Harghitei, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2015

[4] Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în slujba dăinuirii neamului românesc în Transilvania: FCRCHM. 2005-2015, volum îngrijit şi coordonat de dr. Ioan Sabău-Pop şi dr. Ioan Lăcătuşu, Editura Eurocarpatica, Sfântul Gheorghe, 2015

[5] Coordonate demografice ale comunităţilor româneşti, maghiare şi rome din judeţele Covasna şi Harghita potrivit datelor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din 20 octombrie 2011, Sinteză documentară întocmită de Centrul European de Studii Covasna-Harghita, mms, Sfântul Gheorghe, 2012

[6] Baltasiu Radu, Săpunaru Gheorghe, Bulumac Ovidiana, Slăbirea comunităţii româneşti din Covasna şi Harghita, Prefaţă, acad. Ioan-Aurel POP, Editura Etnologica, Colecţia cercetări sociologice, Bucureşti, 2013

[7] Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în slujba dăinuirii neamului românesc în Transilvania: FCRCHM. 2005-2015, volum îngrijit şi coordonat de dr. Ioan Sabău-Pop şi dr. Ioan Lăcătuşu, Editura Eurocarpatica, Sfântul Gheorghe, 2015, p. 249 – 541

[8] Baltasiu Radu, Săpunaru Gheorghe, Bulumac Ovidiana, Slăbirea comunităţii româneşti din Covasna şi Harghita, Prefaţă, acad. Ioan-Aurel POP, Editura Etnologica, Colecţia cercetări sociologice, Bucureşti, 2013, p. 15

[9] Ibidem, p. 190-197

[10] Ibidem, p. 171-173

[11] Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, nr. 1/1998, p. 66-70