Ecaterina Vrana, Autoportret Mireasa Alba (Albastru din vis), detaliu
din expoziția “Disper, deci exist.”
„Eu sînt cea care merge prin zăpadă, prin iarbă, eu plutesc prin aer și printre nori… eu, puternică, iar la urmă sînt învingătoare.”
Ecaterina Vrana (18 iunie 1969 – 3 martie 2019)
Iulia Gorneanu către Ecaterina Vrana:
„Zori, dalbe surori/ De ce n-aţi zorit/ Ş-astă dimineață/ Ca ieri dimineață?/ Cântă-un cucoș gai/ Din poartă de Rai/ Haida, dragă, hai/ Îngerii te-aşteaptă/ Să te scrie-n cer/ Cu mesele-ntinse/ Cu făclii aprinse” […] Și noi ne-om ruga/ Să învii la Rusale/ Că ni-i zâua mare./ Noi te-om aștepta/ Cu mese întinse/ Cu făclii aprinse/ Cu păhară pline/ Cum o fi mai bine/ (…) / Și noi ne-om ruga/ Să fii iertătoare/ Cum esti ducătoare/ Dintr-o lume-ntr-alta/ Dintr-o lume-ntr-alta…”
“Ecaterina a plecat la Dumnezeu !
Iisus Hristos si Maica Domnului sa o primeasca in brațe !
Valentin, Dimitrie Luca, Constantin Nectarie și toată familia!”
Dumnezeu să o odihnească în pace!
