Evenimentul Istoric pe urmele prizonierilor români din lagărele NKVD cu Ambasadorul României în Rusia, Vasile Soare - de Victor Roncea. FOTO / VIDEO / DOC - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Evenimentul Istoric pe urmele prizonierilor români din lagărele NKVD cu Ambasadorul României în Rusia, Vasile Soare – de Victor Roncea. FOTO / VIDEO / DOC

Primul număr pe anul acesta al reputatei reviste lunare editate de EVZ, Evenimentul Istoric, conține și un articol despre munca de diplomat și istoric în slujba României dusă de ambasadorul român la Moscova, Vasile Soare. Îl redăm ca atare însoțit de două impresionante jelanii de la comemorările organizate pe locul jertfelor eroilor români de ambasadorul României în Federația Rusă.  Aici, artista Narcisa Băleanu, tânără interpretă a naiului din Mehedinți și jurnalist Radio România:

De când este ambasadorul României în Rusia, inimosul istoric Vasile Soare a reușit să inaugureze două cimitire militare în Federația Rusă, alături de alte 29 de monumente întru cinstirea prizonierilor români morți în lagărele sovietice existente în fosta URSS. Mai mult, la 100 de ani de la fondarea României Mari, în urma unor cercetări întreprinse timp de ani de zile în Arhivele rusești, ambasadorul Vasile Soare a făcut publică o listă cu zeci de mii de nume de români pierduți în lagărele bolșevice, de a căror soartă tristă familiile din țară nu mai aflaseră nimic niciodată.

Descărcați de aici lucrarea Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică – DOCUMENTE (1941-1956) – PDF

Prima oprire

La finele anului trecut, pentru marcarea Zilei Naționale a României în Federația Rusă, ambasadorul a gândit un nou proiect inedit, cu dubla acțiune: promovarea valorilor culturale românești autentice și totodată comemorarea prizonierilor români de război decedați în lagărele NKVD de pe teritoriul Rusiei în timpul și după cel de al Doilea Război Mondial, prin instalarea a cinci noi monumente ale statului român. Astfel, a invitat Ansamblul Folcloric “Țara Vrancei” împreună cu care a străbătut pe roți aproximativ 5000 de km prin 10 regiuni ale Rusiei, unde a inaugurat și sfințit alături de Părintele Ștefan Stanciu de la Parohia Sfinții Arhangheli – Ghencea, monumentele prizonierilor români care și-au pierdut oasele luptând cu bolșevismul.

Imaginea inedită cu mașina de reprezentare a ambasadorului României cu drapel însoțită de autocarul ansamblului Țara Vrancei prin viscolele rusești a surprins pe mulți.

Prima oprire a fost făcută la Nijnii Novgorod, al cincilea oraș ca mărime din Rusia, situat la peste 450 km de Moscova, la confluența fluviilor Volga și Oka, vechi de circa 800 de ani și considerat un puternic centru economic și cultural, unde Țara Vrancei a susținut un concert folcloric. Următoarea reprezentație culturală și comemorare a avut loc dincolo de Volga, în Kazan, Republica Tatarstan. Aici, ambasadorul și oaspeții săi au fost întâmpinați de ministrul Culturii Republicii Tatarstan, o distinsă doamnă de origine tătara, care a salutat inițiativa românească inedită, sprijinită de Institutul Cultural Român împreună cu Primăria și Consiliul Local Focșani.

Cinci noi monumente

Pe 5 decembrie 2019 echipa ambasadorului s-a deplasat la Arsk, la 70 km de Kazan, pentru a dezveli și sfinți creștin-ortodox primul din cele 5 noi monumente realizate de statul român în 2019, prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, în memoria prizonierilor români decedați în lagărele și spitalele speciale NKVD în anii ’40 – ’50. În cimitirul de la Arsk, surprinzator, se păstrează vizibil morminte și însemne originale, respectiv tablițele de metal de marcare a acestora. Aici sunt înhumați sute de prizonieri de război străini, între care și 163 de romani care au murit în Lagarul-Spital Special NKVD Nr. 3655 care a funcționat la Arsk între anii 1941-1948 în clădirile unor școli din localitate (două se pastrează până astazi). În acest pustiu de lume au ajuns prizonieri străini raniți începand cu 1942, în majoritate după luptele crâncene de la Cotul Donului – Stalingrad.

Conform celor declarate de ambasadorul Vasile Soare, în timpul celui de al Doilea Război Mondial peste 234.000 de ostași români au căzut prizonieri de război, dintre care peste 66.000 au murit în 288 de lagare din cele peste 500 care au existat pe teritoriul Rusiei. Până în prezent, cercetarile ambasadei României la Moscova în arhivele ruse au scos la iveală numele a circa 23.000 de prizonieri români morți în lagărele din Rusia (publicate parțial de ambasadă și de Evenimentul Zilei în vara lui 2019). Urmașii lor din România așteaptă încă, de peste 70 de ani, o veste despre bunicii și stabunicii lor care nu s-au mai întors acasă, dormind somnul de veci din Rusia, a amintit ambasadorul, mulțumind autorităților locale. Apoi, Părintele Ștefan Stanciu, care în ultimii șase ani a însoțit eforturile de comemorare a românilor pieriți în Rusia, a săvârșit serviciul religios de sfintire a monumentului și de pomenire a morților români de război, pomenindu-i nominal pe prizonierii români decedați în lagarul-spital de la Arsk, conform documentației arhivistice deținute de ambasadă și pusă la dispoziție online de EVZ și MAE.

După depunerea unei coroane de flori și aprinderea lumânărilor de pomenire a sufletelor eroilor, Maria Murgoci, solistă și conducator al ansamblului “Țara Vrancei” din Focșani, a interpretat un emoționant “Bocet”, compoziție proprie inspirată din folclorul românesc, exprimând durerea unei mame care și-a pierdut în Război pe Frontul de Est trei feciori, după ce mai întâi își pierduse soțul în Primul Război Mondial, o istorie valabilă pentru multe familii românești. Video, mai jos:

La lumina farurilor mașinilor

După despărțirea de Tatarstan, grupul a trecut Uralii spre Ekaterinburg pentru a ajunge la Riabovo, Republica Udmurtia, pentru a sfinți cel de al doilea monument în memoria prizonierilor români. Aici, în raionul Uva, între 1942-1948 a funcționat Lagărul NKVD nr. 75 pentru prizonieri de război străini – unul dintre cele patru mari lagăre din Udmurtia (germani, români, austrieci, unguri etc) – care au fost folosiți cu precadere la exploatarile de turba și forestiere în aceasta zonă împădurită aproape în totalitate. În 1943, în unele documente de arhiva în acest lagar sunt consemnați 557 de prizonieri români, 516 nemți, câțiva unguri, restul câteva sute de alte naționalități, informează ambasadorul Soare. Aici, în ciuda orei înaintate la care s-a ajuns din pricina iernii grele, delegația românească a fost întâmpinată în ninsoare de primarul localității Riabovo, reprezentanți ai raionului Uva, profesori de la școala locală, presa și 30 de localnici, cât și un român născut în Udmurtia, Alexandru Pascar, din părinți originari din Cernăuti, care a venit special de la sute de kilometri. Ceremonia emoționantă s-a desfășurat la lumina farurilor mașinilor. Profesorul de istorie al școlii din localiatte a prezentat grupului un mic muzeu amenajat în fostul “Club al prizonierilor de război străini” din lagăr, unde românii au găsit documente și fotografii vechi grăitoare despre situația prizonierilor straini din Lagarul NKVD nr. 75 unde este cunoscut că au decedat 114 români.

Concert de colinde

De la “Biserica pe Sânge” cu hramul Tuturor Sfinților din Ekaterinburg, ridicată pe locul fostei Case Ipatiev, în care la 17 iulie 1918 a fost împușcat de comuniști, inclusiv bolșevici unguri, Țarul Nicolae al II-lea cu întreaga sa familie, delegația românească a urmat direcția nord, de-a lungul Munților Urali, traversați deja, cu destinatia orașul Nijnii Taghil, unde există printre altele cea mai mare uzină de tancuri din lume (Uralvagonzavod) și o zonă cu cele mai mari zacaminte de titan din lume. Aici, unde s-a inaugurat al treilea monument, potrivit datelor arhivistice deținute de ambasadorul Vasile Soare, în Cimitirul San Donato din regiunea Sverdlovsk sunt înhumați 1140 de prizonieri de război străini de 11 naționalități, între care și 74 de prizonieri români, care au murit în timpul detenției în Lagărul NKVD nr. 153 ce a funcționat în oraș între anii 1941-1953. În lagarele nr.153, 245 și spitalul special nr. 2929 din Nijnii Taghil au murit și au rămas înhumați în 4 cimitire distincte în total 172 de deținuți români, ne informează ambasadorul. Iar în lagărele care au existat în întreaga regiune Sverdlovsk în anii 1940 – 1950 au murit și au fost înhumați în total 2.830 români (2699 prizonieri de război militari și 131 internați civili), printre cele mai ridicate pierderi de români în lagăre în rândul regiunilor din Rusia actuală. Concertul de colinde susținut de interpreții ansamblului Țara Vrancei și Părintele Stanciu i-a impresionat în mod deosebit pe spectatorii din Urali, pentru că aici, ca de altfel în intreaga Rusie, în perioada sovietică, tradițiile vechi, mai ales cele creștine, au fost în mare parte interzise, în câteva generații acestea fiind practic uitate…

Acolo unde au fost masacrați și Romanovii

După 130 km spre Est, drept-cinstitorii eroilor au ajuns în orășelul Alapaevsk, situat pe malul râului Alapaiha, la circa 145 km N-E de Ekaterinburg și la 1900 km de Moscova, unde și-a petrecut o parte din copilarie și marele compozitor rus Petr Ceaikovski și unde, într-o școală din oraș au fost închiși și apoi ucisi în noaptea de 17/18 iulie 1918 mai mulți membri ai familiei imperiale a Romanovilor – marele cneaz Serghei Mihailovici, marea cneazină Elizaveta Fedorovna și alții. Potrivit datelor arhivistice, în Cimitirul prizonierilor de război straini din Alapaevsk, regiunea Sverdlovsk, care se pastrează foarte bine până astăzi, sunt înhumați 321 de prizonieri de război de opt naționalități, între care 194 de prizonieri români (peste 60%), care au murit în timpul detenției în Lagărul NKVD nr. 200 ce a funcționat în acest oras între anii 1941-1953. Alti 26 de prizonieri români sunt înhumați în alte doua locuri din acest raion – Verhniaia Siniaciha (3 prizonieri) și Habarciha (23 prizonieri). De menționat că în regiunea Sverdlovsk (prin care au trecut aproximativ 250.000 de prizonieri de război străini) a existat și Lagărul Special nr. 476 al Ministerului de Interne al URSS, care a funcționat până în februarie 1956, considerat cel mai mare lagăr pentru “criminalii de război străini” și unde în februarie 1954 încă erau deținuti 92 de generali ai armatelor inamice URSS, respectiv 86 germani, 5 ungari și un român – generalul de brigadă Traian Stănescu, Comandant al Diviziei 6 Infanterie și prizonier de război în URSS între 24 noiembrie 1942 și 3 noiembrie 1955. La repatrierea în România ocupată, generalul avea să fie reîncarcerat de securitatea NKVD din țară și eliberat abia în 1957.

De aici, în drum spre orasul Morhansk, pentru a inaugura și sfinti cel de al cincilea monument, delegația a oprit și la Complexul Memorial de la Stația Rada (8 km de orașul Tambov), amenajat de Germania în anul 1998 pe perimetrul Cimitirului prizonierilor de război străini decedați în timpul detenției în Lagărul NKVD nr. 188 și Spitalul Special NKVD nr. 5951, unde au ajuns primele eșaloane de ostași capturați în bătălia de la Stalingrad și unde se află și un monument românesc în memoira celor aproximativ 2000 de prizonieri români (1996, potrivit rușilor, 2.856, potrivit unor surse germane) înhumati în acest cimitir multinațional. Părintele Ștefan Stanciu a oficiat o slujbă de pomenireși s-au depus coroane, flori și candele pentru odihna sufletelor lor. Potrivit datelor de arhiva publicate de Asociația rusă „Voienie Memoriali” (Memoriale Militare), în Cimitirul de la Stația Rada sunt înhumați 11.969 de prizonieri de război de 26 naționalități.

Mii și mii de români

De la Stația Rada românii s-au deplasat la periferia orașului Morshnask, în cătunul Belaia Kashma, regiunea Tambov, într-o padure deasa de-a lungul șoselei, unde este amenajat, tot de partea germană, un alt mare Cimitir al prizonierilor de război, decedați în Lagărul NKVD nr. 64 și Spitalul Special NKVD nr. 2022. Din cei aproximativ 6400 de prizonieri de război îngropați aici, de 27 naționalități, se numără și 354 de prizonieri români. Nu departe de aici, în cătunul Kocetovka, sunt înhumați alți aproximativ 300 de prizonieri români, decedați în același Spital Special NKVD nr. 2022. În total, pe teritoriul regiunii Tambov, sunt înhumați, potrivit cercetarilor ambasadorului Soare, 2.647 de prizonieri români de război, între care și doi civili, printre cei mai mulți, dupa cei înhumați în zona Lagarului NKVD nr.165 de la Talitsi, regiunea Ivanovo (3.615 prizonieri) și cei înhumați în zona fostelor lagare NKVD din regiunea Sverdlovsk din Urali (2.830 prizonieri).

Ambasadorul: “Vom continua să-i căutăm”

Ambasadorul Vasile Soare: “Am încheiat ceremonia de inaugurare și sfințire a celui de al cincilea monument în memoria prizonierilor români morți în lagăre cu o oarecare ușurare și mulțumire sufletească, gândindu-mă că alte sute de familii din România pot afla acum unde își dorm somnul de veci în Rusia bunicii și străbunicii lor. Pe de alta parte, m-a încercat un sentiment de tristețe că sunt înca foarte mulți ostași români care, la aproape 80 de ani de la Război, așteaptă să fie identificați, comemorați și pomeniți dupa datină. Vom continua să-i căutam! Dumnezeu să-i ierte pe toți prizonierii români înhumați în aceste păduri și în toată Rusia! Odihnă lină și veșnica lor pomenire!”.

Victor Roncea / Evenimentul Istoric

Preluare: Ziaristi Online

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.