Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a organizat celebrarea unui veac de existență a organizației, printr-o manifestare de amploare și de referință, demnă de prestigioasa aniversare.
Luptător cu arma în mână în munţi, în Mişcarea Naţională de Rezistenţă condusă de generalul Iancu Carlaonţ, fost deţinut politic timp de 16 ani și supravieţuitor al Experimentului Piteşti, Radu Ciuceanu a salvat numeroase vestigii arhitecturale în perioada comunistă.
Marele sociolog și statistician Anton Golopenția, prieten al lui Mircea Vulcănescu, ucis în același mod în temnițele cominterniste, a fost ales în 2017 membru post-mortem al Academiei Romane
Ioan Aurel Pop: “Dezamăgit profund de importanța scăzută care se acordă limbii noastre și de superficialitatea prin care autoritățile – deopotrivă din dreapta și din stânga Prutului – tratează Ziua Limbii Române, m-am hotărât să încep, pe Facebook, un serial închinat limbii noastre…”
„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (H. R. Patapievici, Politice, 1996, p. 64).
De unde provin astfel de „sentințe” șocante despre limba română?… Din ură față de români.
Profesorul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române, a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române.
Elena Solunca Moise, un „truditor al cuvântului” scris și rostit, ne împărtășește că „fără Dimensiunea românească a existenței” nu ar fi existat „Rostirea filosofică românească”
În 1989, pe fondul schimbărilor din România, alături de gânditorul Mihai Corneliu Drăgănescu, fost președinte al Academiei Române (1990-1994), Elena Solunca Moise a dat viață revistei „Academica”, unde scrie și astăzi.
Și-a înălțat aripile către tăriile Cerului istoricul Puica Buhoci – Ciuceanu, membră în Consiliul Științific al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului (I.N.S.T.) al Academiei Române
”Eu sunt născut să mor controversat” a spus Dinu Săraru la lansarea volumului său, din care ne-a oferit spre publicare următorul fragment: