Sub prestigioasa semnatura a lui Herve Le Goff, a aparut in cea mai mare revista europeana de fotografie, Chasseur d`images, un articol de o pagina, despre Institutul Cultural Roman, ramura de la Paris; articolul se numeste “ Romania, asa cum se vede” si are cam 400 de cuvinte si o poza cu o batrina care sta intr-o camera.
Aflam din articol ca spatiul cultural al icereului de la Paris face o conversie curajoasa cu o programare fotografica angajata intr-un discurs social, si ca are o comunicare fara limbaj de lemn.
Frumos.
Directoarea stabilimentului (“Commissaire” Katia Danila – n.n.) spune ca e independenta de tutela ministerului culturii; asta e bine, pentru ca nu stiu ce face ministerul culturii pentru fotografie, pe situl lui nu scrie nimic.
Doamna in cauza spune ca a hotarit in 2010 sa tinteasca programarea expozitiilor pe fotografie, si mai precis pe conditia sociala in Romania actuala.
Au avut loc deja trei expozitii – atentie, domnu Birsan: una, “Bucurestiul cel rau iubit”, alta “Nu intoarce capul” si alta “Memorie pentru copilul meu” de Michele Bressan, care e de fapt un italian care traieste la Bucuresti.
Despre asta spune domnul Le Goff ca “amesteca fara repere propriile imagini cu fotograifile anonime ale unor oameni din Romania”.
Directoarea s-a ocupat de un program care se asterne pe mai multi ani; sunt trei tematici, cu cite 6 expozitii: “Solitaria”, despre singuratate, izolare sau marginalizare; “Reminescence”, despre urmele regimului comunist si orfelinatele lu` Ceaushica; si din 2013, vor fi expozitii despre renasterea tarii, dezvoltarea culturala, urbanism, etc; doar ca dupa alegeri se schimba echipa, si mai vedem ce si cum, cred eu.
Mai aflam din articol ca Ceausecu nu are nimic sa isi reproseze, mai e descrisa o expozitie a unuia care are scene fotografiate in apartamente ceaushiste, si se mai spune ceva de domnul Bressan, cu un demers al sau pe video, comparat cu nenea Hitchcock, in care frica se substituie crimei.
Cam asa se vede deci Romania de la Paris, care este; bagam pe Ceausescu la inaintare, ceva frica, doua demersuri cu conceptuale si idei hicicochiene, si un chil de orfelinate, ceva despre “apartamentele stereotipe ale iepocii ceaushiste” si gata bouillabaissa.
Tare.
Dinu Lazar – Coltul Fotomaniacului
