George Maior despre Analiza de Intelligence, cartea şefului Departamentului de Analiză al SRI: "Accentul trebuie să se mute de pe colectare către analiza informaţiei". EXCLUSIV Editura Rao - Ziaristi Online - Ziaristi OnlineZiaristi Online

George Maior despre Analiza de Intelligence, cartea şefului Departamentului de Analiză al SRI: “Accentul trebuie să se mute de pe colectare către analiza informaţiei”. EXCLUSIV Editura Rao – Ziaristi Online

Portalul Ziaristi Online este incantat sa prezinte una dintre cele mai recente aparitii la Editura RAO: Analiza de Intelligence. O abordare din perspectiva teoriilor schimbarii, de Ionel Nitu, cu un Cuvant inainte de Ambasador George Cristian Maior, director al Serviciului Roman de Informatii (SRI). Volumul semnat de Ionl Nitu, şeful Departamentului de Analiză al Serviciului Român de Informaţii, a fost lansat la Targul de Carte Gaudeamus, unde a fost prezentat de George Maior si Ovidiu Enculescu, directorul Grupului RAO (foto).

“Indiferent de tipologie, în intelligence este foarte important ca schimbarea să genereze o mai bună cunoaştere, prevenire şi combatere a riscurilor la adresa securităţii naţionale. Performanţa în intelligence se măsoară în funcţie de modul în care organizaţiile din domeniu reuşesc să-şi realizeze atribuţiile în mod eficient, prevenind producerea de prejudicii la adresa securităţii.”(…) “Ne aflăm în faţa unei schimbări de paradigmă de intelligence, în care schimbarea este cuvântul-cheie. Ea tinde să fie perpetuă, aşa că schimbarea va fi regula, şi nu excepţia. De altfel, consider că şi teoriile de management vor fi, în curând, doar teorii ale managementului schimbării, pentru că nu există individ, grup sau organizaţie care să fie exceptat de la influenţele şi nevoile schimbării.” – Ionel Nitu, analist

Cuvânt înainte

 de George Cristian Maior

Într-una dintre cele mai influente lucrări academice ale secolului XX, „Structura revoluţiilor ştiinţifice”, Thomas H. Khun propune pentru prima oară conceptul de paradigmă, definit ca un set de reguli, norme şi metode folosite de către o comunitate ştiinţifică în procesul de cercetare. În ciuda tendinţei de a respinge concluziile sau descoperirile care contrazic paradigma dominantă, de-a lungul timpului se acumulează în mod inevitabil o serie de problematici imposibil de explicat prin metodele clasice. Apare astfel nevoia unei schimbări radicale de paradigmă, prin intermediul a ceea ce Kuhn numea „revoluţie în ştiinţă”[1].

Deşi opera lui Kuhn s-a aplecat primordial asupra ştiinţelor exacte, ideile acestuia pot fi translatate cu uşurinţă, pentru a oferi o perspectivă profundă asupra naturii transformării în activitatea de intelligence. Într-o lume în care singura constantă este schimbarea, în care o multitudine de procese care afectează instituţii şi mentalităţi deopotrivă se juxtapun aparent haotic, interdependent, în spaţiul academic şi al practicienilor se resimte nevoia resistematizării, a identificării de noi repere cu capacitate explicativă. Acesta este contextul în care domnul Ionel Niţu, în acelaşi timp cercetător şi practician al analizei de intelligence, realizează studiul său referitor la schimbarea în lumea intelligence.

Gregory Treverton, unul dintre exponenţii ideii schimbării de paradigmă în intelligence, atrăgea atenţia cu peste un deceniu în urmă asupra caracteristicilor noului mediu în care se desfăşoară activitatea de informaţii. Potrivit acestuia, era informaţională este caracterizată de „diminuarea valorii secretelor şi multiplicarea informaţiei disponibile, dacă nu integral din surse deschise, în orice caz, nu în totalitate secrete”[2]. Contrar practicii istorice, „nucleul schimbării în paradigma de intelligence este dat de deschidere. Dacă lumea intelligence-ului se constituia din cantităţi finite de informaţie evaluată drept credibilă (imagini din satelit şi rapoarte ale spionilor), în prezent este saturată de un volum semnificativ de informaţie de calitate discutabilă… În această lume, materia primă cu care lucrează intelligence nu mai este secretul, ci informaţia”[3].

Recomandarea lui Treverton era ca accentul să se mute de pe colectare către analiza informaţiei, ca activitate definitorie a intelligence în noua eră. Astfel, principala sarcină a intelligence este să sorteze informaţia, să o separe pe cea credibilă de cea îndoielnică, pe cea relevantă de cea irelevantă, pentru ca apoi să genereze tipul de evaluări analitice atât de necesare beneficiarilor pentru a-şi fundamenta decizia. Analiza lui Treverton nu se opreşte aici, ci merge până la a afirma că „deschiderea estompează distincţia dintre colectare şi analiză. Cel mai bun căutător al informaţiei nu mai este cel specializat în spionaj, cu atât mai puţin un satelit impersonal, ci mai degrabă
cineva cu adevărat specializat în substanţa subiectului – analistul”[4].

În mod firesc, într-un astfel de context marcat de evoluţii strategice complexe, întrebarea fundamentală nu este dacă este necesară schimbarea, ci ce tip de schimbare trebuie să-şi asume un serviciu de informaţii, în special pe componenta de analiză a acestuia. Mai important, în condiţiile în care transformarea în intelligence este inevitabilă, este important de identificat cum poate fi acest proces tratat ca o oportunitate, printr-o abordare pro-activă, prin opoziţie cu una pasivă, reactivă. În acest sens, autorul îşi propune să identifice acele resorturi cauzale care au generat modificări în strategiile de securitate şi în activitatea de intelligence, precum şi să dezvolte o cunoaştere aprofundată a modului în care s-a produs transformarea în intelligence, în special după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001.

Aşa cum remarcă autorul, un proiect de o asemenea anvergură este supus unor provocări multiple determinate atât de insuficienta fundamentare teoretică a modelelor de acţiune, cât şi de interacţiunile subtile ale procesului de reformă cu beneficiarii activităţii de intelligence, cu media şi cu opinia publică. Punctul de întâlnire al eforturilor de schimbare se găseşte în centrul unor interacţiuni complicate, mergând de la raportul dintre mentalităţi şi predispoziţii pentru schimbare până la constrângerile cadrului legislativ şi insuficienţa resurselor disponibile.

Intelligence – ca disciplină teoretică – prezintă un grad redus de conceptualizare şi teoretizare, raportat la alte ramuri ale ştiinţelor sociale. Totuşi, aşa cum sublinia şi Stephen Marrin[5], obţinerea unui nivel de abstractizare care să permită analiza cazurilor specifice prin raportare la un cadru conceptual riguros este esenţială pentru a putea răspunde la întrebări precum: Ce tipuri de structuri şi procese organizaţionale maximizează calitatea produsului analitic? Ce modificări pot fi aduse structurilor şi proceselor pentru a îmbunătăţi acest produs? Ce bune practici din alte domenii pot fi utilizate pentru a optimiza procesul analitic? Ce ar trebui să facem pentru a maximiza performanţele analiştilor? Care sunt caracteristicile analiştilor de intelligence performanţi?

Răspunsurile la aceste interogaţii pot permite nu doar crearea unor modele abstracte, teoretice, cât (mai ales) conceptualizarea funcţiei intelligence, în aşa fel încât să se faciliteze elaborarea de politici coerente pentru îmbunătăţirea performanţelor.

Obţinerea acestor răspunsuri necesită, însă, dezvoltarea, interpretarea şi exploatarea cunoştinţelor despre analiza de intelligence. Deşi practicienii dezvoltă acest tip de cunoaştere, o fac frecvent ad-hoc, la nivelul cunoaşterii comune, fără a beneficia de oportunităţile de îmbogăţire a cunoaşterii existente în mediul academic. Lucrarea de faţă se plasează în registrul opus. În urma unui amplu demers de cercetare ştiinţifică, autorul ne prezintă, în termeni facil de înţeles (chiar şi pentru un cititor neavizat), cele mai importante teorii şi concepte utlizate în studiile de intelligence din spaţiul euro-atlantic. Abordarea sa este multidisciplinară, împrumutând din domeniul mai larg al studiilor de securitate, al managementului organizaţional, al sociologiei şi psihologiei.

Rezultatul nu se limitează la a aduna toate conceptele sub o cupolă integratoare, ci aduce elemente personale, de noutate. De asemenea, îmbinarea dintre teoria astfel sistematizată şi exemplele practice, derivate din bogata experienţă a autorului, a permis extragerea unor concluzii relevante pentru sistemul de securitate naţională din România şi, în particular, pentru Serviciul Român de Informaţii.

Interesant de studiat pe viitor este, spre exemplu, conceptul de ANAINT propus de autor. Conform acestuia, „în măsura în care analiza de intelligence produce noi informaţii (de securitate naţională) – prin integrarea mai multor date, informaţii obţinute din diverse INT-uri – iar produsul final nu seamănă cu părţile sale componente şi dobândeşte noi semnificaţii (…) se poate vorbi de o nouă categorie de INT, şi anume ANAINT”.

O a doua contribuţie a autorului la domeniul studiilor de intelligence o reprezintă propunerea „modelului 3P” al analizei (proces, personal, produs), model care a reprezentat subiectul mai multor studii publicate, atât la nivel naţional cât şi în prestigiosul „International Journal of Intelligence and CounterIntelligence” editat de Routledge. Acesta militează, pe de o parte, „pentru schimbarea continuă a analizei de intelligence pe toate cele trei paliere pentru a putea face faţă mutaţiilor produse la nivelul riscurilor de securitate şi, pe de altă parte, pentru introducerea de instrumente validate ştiinţific la nivelul proceselor de analiză (metode şi tehnici din alte discipline), produselor (adaptarea mesajului la profilul beneficiarului, noi forme de interacţiune) şi al procesului de selecţie şi pregătire a personalului”. Multiplele faţete ale analizei de intelligence (privită din perspectiva „celor 3P”) sunt abordate în mod unitar, susţinute de exemple desprinse din experienţa practică a autorului, în calitatea sa de şef al Departamentului de Analiză al Serviciului Român de Informaţii, şi evidenţiază modalităţile eficiente prin care schimbarea poate fi gestionată.

Salut demersul domnului Ionel Niţu de a aborda acest subiect atât de puţin tratat în literatura de specialitate românescă şi invit zona de cercetare a mediului academic să acorde atenţie sporită acestui domeniu, care oferă oportunităţi semnificative de dezvoltare teoretică, de inovare, de prezentare a unei viziuni proprii asupra intelligence, în general, şi a analizei de intelligence, în particular. Subdezvoltarea academică a domeniului, caracteristică a intelligence în secolul trecut, este generată în parte de cultura secretului specifică organizaţiilor de intelligence din secolul XX şi nu se limtează la studiul intelligence, ci se extinde inclusiv asupra impactului acestuia asupra sferei politice şi relaţiilor internaţionale[6].

Odată cu schimbarea de paradigmă ce pune accent pe deschidere, transparenţă şi cooperare, această stare de fapt trebuie să se schimbe. Un demers intelectual focalizat pe dezvoltarea metodologică şi statuarea unei literaturi relevante şi a unui discurs teoretic coerent nu sunt de natură să modifice doar conceptele specifice analizei de intelligence. Dimpotrivă, va afecta cultura de intelligence în sens larg şi, prin aceasta, modul în care intelligence este organizat, practicat şi perceput.

Acest lucru, însă, nu poate fi realizat decât prin parteneriat între mediul academic, pe de o parte, şi corpul practicienilor, pe de altă parte. Serviciul Român de Informaţii, prin intermediul Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul” şi prin Institutul Naţional de Studii de Intelligence, depune eforturi semnificative pentru a promova acest parteneriat. Rezultatele sunt deja vizibile, prin conţinutul academic pe care îl prezentăm la conferinţe prestigioase precum secţiunea de studii de intelligence a International Studies Association, prin publicaţiile în jurnale specializate sau, mai nou, prin apariţii editoriale precum cea de faţă. În acest mod, contribuim la eliminarea clivajului centru-periferie în sfera academică a studiilor de intelligence. Prin viziunea românească asupra problematicii, facilităm o mai bună înţelegere între noi şi partenerii internaţionali, în spiritul imperativelor schimbării de paradigmă în intelligence specifice secolului XXI.

Ambasador

GEORGE-CRISTIAN MAIOR

(c) Rao Books  & Ziaristi Online

(*) Ionel Nitu este si coordonatorul GHIDULUI ANALISTULUI DE INTELLIGENCE  – Compendiu pentru analiştii debutanţi (PDF via Academia Nationala de Informatii “Mihai Viteazul”) – ENGLISH VERSION HERE – INTELLIGENCE ANALYST GUIDE – A Digest for Junior Intelligence Analysts

Cititi si: Dr Larry Watts in revistele SRI si CIA despre cartea coordonata de George Maior, Un Razboi al Mintii

Note:


[1] Kuhn, Thomas H. (2008), Structura revoluţiilor ştiinţifice, Bucureşti, Editura Humanitas.

[2] Treverton, Gregory F. (2001), Reshaping National Intelligence for an Age of Information, Cambridge, Cambridge University Press, p. 226

[3] Ibidem.

[4] Idem, p.104.

[5] Marrin, Stephen (2012), Intelligence Studies Centers: Making Scholarship on Intelligence Analysis Useful, în Intelligence and National Security, vol 27, nr. 3, pp. 398-422.

[6] Andrew, Cristopher (2004), Intelligence, International Relations and Under-theoretisation, în Scott, L.V. şi Jackson, Peter, Understanding Intelligence in the 21st century, Londra, Ed. Routledge, pp. 29-41.

Print Friendly, PDF & Email

1 comment

  1. Bimbo

    Din titlu se vede ca omul e, fie prost, fie …… ! Caci, cum ar fi sa ”muti accentul” de pe culegerea de informatii conform cu planurile de cautare, rezultate din analiza serioasa a situatiei operative prezente si a evolutiilor si tendintelor previzibile ale acesteia, pe CEVA CARE NU ARE OBIECT SAU IL ARE, DAR E ATROFIAT? ADICA PE ANALIZA INFORMATIILOR ! Care informatii, daca nu mai pui ”accentul” pe culegerea, completarea si verificarea acestora, ci te gindesti sa stai in birou si sa analizezi cai verzi pe pereti ? Nea Maior, nu stim ce te-or fi invatat pe mata ”partenerii”, dar sa stii ca o analiza de calitate presupune INFORMATII MULTE, VALOROASE, OPORTUNE , COMPLETE ETC.
    Iar daca schimbi accentul, poate te gindesti sa reduci si numarul culegatorilor specializati de informatii, adica sa NENOROCESTI SERVICIUL, TRANSFORMINDU-L INTR-UN ORGANISM AMORF SI INEFICIENT !
    Eu as vrea sa stiu CINE TE-A INVATAT ASA CEVA ?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.