Nu va jucati cu Sfintii Inchisorilor! Parintele Justin Parvu si Profesorul Radu Ciuceanu in apararea lui Valeriu Gafencu, Sfantul Inchisorilor - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Nu va jucati cu Sfintii Inchisorilor! Parintele Justin Parvu si Profesorul Radu Ciuceanu in apararea lui Valeriu Gafencu, Sfantul Inchisorilor

Profesorul Radu Ciuceanu si Parintele Justin Parvu in apararea Sfintilor Inchisorilor
Fostii detinuti politic cu peste 15 ani fiecare in temnitele comuniste, Parintele Arhimandrit Justin Parvu, starețul Mănăstirii Petru Vodă, impreuna cu profesorul Radu Ciuceanu, presedintele Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, s-au alaturat listei de sute si sute de sustinatori ai Sfantului Inchisorilor, Valeriu Gafencu, a carui memorie a fost atacata de un domn, Alexandru Florian, care a propus in numele Institutului “Elie Wiesel” sa ii fie retrasa martirului anticomunist Cetatenia de Onoare conferita post-mortem de Primaria si Consiliul Local Targu Ocna.

In semn de protest fata de acest sacrilegiu, este deschisa online o Petitie de solidaritate cu Valeriu Gafencu, in vederea exprimarii sustinerii publice si apoi a transmiterii semnaturilor catre Primaria si Consiliul Local Targu Ocna la data sedintei in care se va discuta cazul creat, spre sfarsitul acestei luni. La 18 februarie se implinesc 61 de ani de la moartea martirica a lui Valeriu Gafencu, moment pentru care Asociatia “Prezent” organizeaza sambata, 16 februarie, o comemorare la Troita din cimitirul Targu Ocna. Valeriu Gafencu a fost supranumit Sfantului Inchisorilor de catre un evreu, Parintele Nicolae Steinhardt, dupa ce a aflat si faptul ca tanarul studios anticomunist si-a daruit ultimele medicamente pentru salvarea unui pastor evreu, Richard Wurmbrand, in inchisoarea din Targu Ocna, unde a si murit ulterior. Cu atat mai ciudata pare cererea facuta acum de un alt evreu, Alexandru Florian, fiul comisarului ideologic Radu Florian, care in anii ’50 il incrimina in Scanteia comunista pe marele filosof Constantin Noica, ajuns in cele din urma, si el, in temnitele bolsevice.

Astfel de atitudini care aduc aminte de vremurile kominterniste aduc mari deservicii comunitatii evreiesti, asa cum s-a intamplat si in cazul Tismaneanu, a declarat cu ingrijorare si dezaprobare un inalt reprezentat evreu al lumii academice si culturale din Romania, citat de profesorul Radu Ciuceanu pentru Ziaristi Online. “Cu astfel de lucruri nu te joci!”, a afirmat profesorul Ciuceanu. “E bine sa se stie ca eu insumi am propus  canonizarea lui Valeriu Gafencu, a lui Ioan Ianolide si a parintelui staret de la Tismana Gherasim Iscu in ultimele luni ale vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. Dosarele sunt la Patriarhie. Ar fi bine sa fie cautate pentru ca, iata, Biserica catolica deja a canonizat un martir al inchisorilor din Romania. Ca sa nu mai vorbim de polonezi sau rusi! Sa nu ne-o ia altii inainte… Biserica noastra, cu toate mladitele ei, cum a fost si Valeriu Gafencu, si-a dat mare prinos de jertfa in inchisori si in rezistenta din munti, unica in intreaga Europa ocupata de Armata Rosie si NKVD. Mantuitorul are o oaste puternica romaneasca, acum, acolo sus, in Ceruri. E bine ca cei de pe pamant sau din alte locuri mai ascunse sa nu se se puna cu ea. Dupa cum mi-a spus si colegul pe care vi l-am citat ar fi bine ca cel care a comis aceasta greseala sa si-o revizuiasca rapid prin retragerea cererii absurde – atat prin formulare cat si prin continut – si jignitoare la adresa memoriei unui tanar mort in inchisorile comuniste. E un sfat, desigur. Dar la varsta si anii mei de puscarie, dar si de deputatie, cred ca e bine sa se tina cont de opinia noastra, a detinutilor politici care ne-am impotrivit cu arma in mana hidrei bolsevice”, a conchis istoricul veteran al Miscarii Nationale de Rezistenta, Radu Ciuceanu, fondator al Asociatiei Fostilor Detinuti Politic din Romania si fost presedinte al Comisiei de abuzuri a Camerei Deputatilor. Atat Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din Bucureşti cat si Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti sustin cu fermitate demersul de aparare a Sfantului Inchisorilor.

La randul sau, Parintele Justin Parvu, supranumit Duhovnicul Neamului, a afirmat nu o data ca doreste si asteapta canonizarea lui Valeriu Gafencu. De asemenea, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, IPS Teofan, a amintit adeseori cu evlavie de memoria lui Valeriu Gafencu, in cuvintele sale duhovnicesti, cum ar fi cel de la savarsirea unui alt mare sfant mucenic pentru Hristos, fost detinut politic si duhovnic al Ortodoxiei, Parintele Arsenie Papacioc, luptatorul. Prea bunul Parinte Gheorghe Calciu, cu peste 20 de ani de temnita grea, afirma: “Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu!”.

Chiar astazi, 9 februarie, la Paris, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Iosif al Europei se desfasoara o noua conferinta din ciclul comemorativ MARTOR, dedicat martirilor mărturisitori din temniţele comuniste. “Programul întregii zile va fi consacrat memoriei lui Ioan Ianolide, celui care a fost prietenul de suferință și rugăciune, precum și biograful lui Valeriu Gafencu (Sfântul Inchisorilor)”, informeaza ca atare Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale.

După Sfânta Liturghie, ÎPS Iosif va oficia parastasul de veşnică pomenire pentru Ioan Ianolide – detinutul profet -, mort la 5 februarie 1986 și va deschide ziua comemorativă, impreuna cu Pr. Nicolae Ioan Bordașiu, la randul sau fost detinut politic. “Alături de Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide a luptat pentru apărarea credinţei ortodoxe, făcând parte din grupul misticilor (nume dat chiar de Securitate) din temnița Aiudului și mai tarziu din cea de la Târgu Ocna”, se scrie pe portalul oficial al Mitropoliei. Aviz amatorilor.

Nu va jucati cu Sfintii Inchisorilor!

Foto cu Parintele Justin si Profesorul Radu Ciuceanu: Arhiepscopia Tomisului via Roncea.Ro

Info: De Sfintii Romani la Poarta Alba cu Parintele Iustin Parvu, profesorul Radu Ciuceanu si IPS Teodosie, in memoria martirilor de la Canal. AUDIO/VIDEO

Print Friendly, PDF & Email

2 comments

  1. maria herţa

    Încă eram sub impresia celor citite când apăru o contestare…
    Eram sub filosofia lecturii, încă mă răscoleau gândurile, întrebările, poate şi emoţiile.
    Trecuseră câteva zile după ce terminasem de citit despre Valeriu Gafencu, cartea „Sfântul închisorilor”, iar Societatea civilă contesta solicitarea „unui” Institut Naţional, retragerea titlului de cetăţean de onoare al localităţii Târgu Ocna al acestui martir ,denumit şi „sfântul închisorilor.”
    Nu caut ,aici, să judec pe cineva, cu atât mai mult să …”fac dreptate”. Simplu, m-am întrebat:
    1.Dacă martirul şi „sfântul închisorilor”,V. Gafencu, ar fi acceptat titlul de „cetăţean de onoare?”
    2.Dacă acest „bădărănism” al contestatărilor mai poate avea valoare în timp în faţa unuia, care se închina deopotrivă, cu evlavie, şi florilor, şi gâzelor, iar pe noi, oamenii ne dorea să fim buni creştini?..
    Elementele acestei filosofii încercau să mă pună pe mine , muritorul şi păcătosul de rând, în acele vremuri, condiţii şi situaţii, prin care trecuseră martirul Valeriu Gafencu. Nu ştiu dacă am dreptate atunci, când ,încerc să mă întreb:-pentru ce atâta jerfă de sine la vârstă când multe urmau să vină,să se întâmple, când tinereţea şi inteligenţa lui putea fi utilă altor evenimente istorice în derulare? Pentru ce s-a dedat el unei „răstigniri benevole”, lente, când avea atâtea de făcut, când istoria îl alesese dintre cei mulţi, la sigur, pentru alte scopuri?
    Cunoştea la perfecţie despre răstignirea lui Iisus Hristos, despre răsplata mulţimii pentru binele primit, atunci, cănd striga: „ Este vinovat…să fie pedepsit …„Ce ne pasă nouă … Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri”…
    Eram sub întrebări şi emoţii, pe care le mai port şi astăzi undeva,în subconştient,atunci, când acea contestare, m-a „coborât” cu picoarele pe pământ, în realitatea zilelor de astăzi.
    Acum, cred că emoţiile veneau din specificul psihologic, caracteristic unei simple mame, care, emoţional şi din unchiul de percepere al unui simplu cetăţean înzestrat cu un caracter de luptător, cugetător şi realist, nu se putea împăca cu această jertfire de sine.
    După lecturarea cărţii , după multe întrebări, la care căutam răspuns, acum recunosc:-eu n-aşi fi putut trece asemenea valuri, atâtea vămi…n-aşi fi rezistat…
    Valeriu Gafencu, prin calea şi metodele alese de el, s-a dovedit a fi mai puternic decât un simplu muritor de rând, din-afara închisorilor. Jertfa noastră de zi cu zi este prea pâlpâindă vizavi de acest „sfânt al închisorilor”. Şi , dacă „ comunismul a umplut cerul de sfinţi”-vorba părintelui Arsenie Papacioc”, apoi, tot comunismul, a distrus popoare, a mutilat minţi, pe mulţi i-a lăsat în rătăcire „în vremurile acestea dominate de confuzii”, când confortul şi lumea materială, lumea consumului ne distruge latura moral-spirituală.
    „Ne lăudăm şi în suferinţe” este motto-ul prin care începe cartea propriu-zisă, după care , puţin mai jos, toţi, acei cu convingere creştină, suntem atenţionaţi, mai în adâncuri, asupra spuselor Sfântului Apostol Pavel: „ ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde” / Romani 5.3/
    Revenind la acea „ contestare” de la începuturi,îmi permit să mai zic, că aceşti „ eroi” ai zilelor noastre, după atâţea ani de teroare, dictatură şi „comunism” sălbatic, încearcă astăzi să zgârăie norii cu apelativul ori acuzația de tipul “membru al unei organizații fasciste.
    Evident, că spusele Arhiepiscolului Andrei, din prefaţa cărţii sunt mult mai convingătoare:-
    „Chiar dacă la început a făcut parte din „Frăţiile de cruce”- şi atunci din elanul său pentru o viaţă spirituală curată, fără compromisuri şi politicianisme- a ajuns să se detaşeze atât de mult de toate, încât şi unii dintre cei de dreapta îl socoteau un exagerat şi mistic”.
    Aşa se face că părintele Nicolae Steinhard, evreu de obârşie, îl supranumeşte „Sfântul închisorilor”.
    Fiind condamnat pentru educarea în spirit legionar al „ fraţilor de cruce”, ca atare Valeriu Gafencu, împreună cu alţi tineri n-au făcut nimănui nici un rău, căci legionarismul lor a fost mai mult „un curent de simţire”, „ o stare de spirit”.
    Aceşti tineri, „frământaţi de gândul de a face ceva pentru ţară”, după mai multe rătăciri, conştientizase că „ pentru o schimbare profundă a societăţii” nu era nevoie de un partid politic ori o altă programă. Ei urmau a forma viitoarea elită a societăţii, dacă mă pot exprima aşa, dovadă fiind felul şi modul prin care erau aleşi.
    „Cei vizaţi erau verificaţi sub mai multe aspecte: să fie credincioşi şi să meargă la biserică, să aibă
    rezultate bune la învăţătură, să fie respectuoşi în relaţiile cu ceilalţi, să-şi iubească neamul, să fie cinstiţi, morali, etc.”
    Ce-i rău în asta? …
    Nu concluzionez, nu judec, nu mă impun, ci, rezum cu un citat din carte, care spune că ”dorul acesta spre înnoire şi curăţenie nu cred că a fost numai un simplu fenomen social….a fost şi un fenomen spiritual, o chemare duhovnicească adresată acestui neam de întoarcere la Dumnezeu, de adâncire a unor sensuri, un îndemn de reaşezare creştină…”

  2. Pingback: Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul tuturor românilor. 100 de ani de la naştere-publicat de Victor RONCEA in Ziaristi Online- RadioMetafora.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.