Sergiu Nicolaescu si cei doi unchi ai sai: unul in Gulag, celalalt tradator. O istorie ciudata si facsimile exclusive cu generalul Nicolae Cambrea, conducatorul Diviziei Tudor Vladimirescu - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Sergiu Nicolaescu si cei doi unchi ai sai: unul in Gulag, celalalt tradator. O istorie ciudata si facsimile exclusive cu generalul Nicolae Cambrea, conducatorul Diviziei Tudor Vladimirescu

Sergiu-Nicolaescu-Foto-Cristina-Nichitus-RonceaAnul trecut, dupa 3 ianuarie, pe fondul emotionantei iesiri din scena vietii a regizorului si actorului Sergiu Nicolaescu, s-au facut numeroase afirmatii hazardate. Nici acum, dupa ce a fost dat publicitatii adevaratul Testament al cineastului, in care este stipulata clar cererea sa de a fi inmormantat crestineste, nu se stie cine a dispus ca trupul lui Sergiu Nicolaescu sa fie incinerat, anulandu-i-se posibilitatea de mantuire aproape “pentru vecie”. Sora cineastului, Iolanda Nicolaescu, in accesele isterice televizate pe care le avea pe toate posturile cu apetenta la macabru si circ a afirmat – ceea ce se dovedeste azi a fi cu totul mincinos – ca Sergiu Nicolaescu si-a dorit sa fie “cremat” asemenea unchiului sau, Nicolae Cambrea. Asadar, chipurile, ar fi fost o “traditie de familie”. Nimic mai neadevarat, dupa cum s-a demonstrat (regizorul isi pregatise de altfel cavoul la Targu Jiu, orasul sau natal). Insa declaratia cucoanei a suscitat interesul celor mai curiosi in ce priveste istoria reala a Romaniei. Si asa s-a aflat si la nivelul opiniei publice mai largi cine a fost unchiul lui Sergiu Nicolaescu: conducatorul Diviziei Tudor Vladimirescu organizate de Ana Pauker in URSS, asadar un posibil agent NKVD/GRU, care l-ar fi propulsat ca atare, prin relatiile sale, pe tanarul nepot, aflat la inceputurile carierei. Probabil, spun unii, pentru falsurile din filmele sale la adresa unei generatii care s-a auto-sacrificat pentru Romania, Cineva a decis ca nici macar o inmormantare crestineasca sa nu aiba… Oricum ar fi, in exclusivitate, prin munca arhivistica depusa de comisarul Florin Sinca, la un an de la plecarea lui Sergiu Nicolaescu, portalul Ziaristi Online va ofera cateva file de istorie privindu-l pe generalul Nicolae Cambrea (vedeti facsimilele in baza materialului). Si mai mult decat atat: gratie tot cercetarilor asiduue ale comisarului Florin Sinca, cat si a discutiei pe care istoricul-politist a avut-o cu Sergiu Nicolaescu, va putem prezenta si un fragment din lucrarea sa,”Cand Politia a devenit Militie“, din care veti afla si cine a fost cel de-al doilea unchi al lui Sergiu Nicolaescu, comisarul Gheorghe Cambrea, un politist-model, care, dupa ocupatia sovietica armata condusa si de fratele sau, a fost inchis de… comunisti pentru ca ar fi arestat un comunist celebru al vremii. O soarta ciudata. Asadar:

SERGIU  NICOLAESCU  ŞI  CEI  DOI  UNCHI AI  SĂI:  UNUL  ÎN  GULAG,  CELĂLALT  TRĂDĂTOR

Gen Nicolae Cambrea - Divizia Tudor Vladimirescu - unchi - Sergiu Nicolaescu via Ziaristi Online

Sergiu Nicolaescu a avut doi unchi. Am fost impresionat de diferenţa colosală dintre cei doi. Primul a fost comisarul de poliţie Gheorghe Cambrea, care l-a inspirat pe cineastul român şi care a ajuns în puşcăriile comuniste. Al doilea, generalul Nicolae Cambrea (foto mai sus), întors de pe front cu ,,Divizia de panduri Tudor Vladimirescu-Debreţin’’, care s-a împopoţonat cu decoraţiile trădării şi a dansat alături de comuniştii sovietici şi români (detalii aici nota red.).

Despre primul mi-a vorbit. Despre al doilea niciodată.

Poliţistul care l-a inspirat pe nepot

Când s-a stins la 3 ianuarie 2013 marele actor şi regizor Sergiu Florin Nicolaescu, care era născut în Duminica Floriilor şi când am văzut rătăcirea apropiaţilor care au ales să-l dea pradă flăcărilor la crematoriu, mi-a venit să plâng. Mi-am amintit că, atunci când ne-am întâlnit la Senat, chiar dacă omul trăise aproape toată viaţa în comunism, deasupra biroului atârnase o cruce de lemn. După moartea sa, am trimis o scrisoare soţiei, în care o rugam să-mi permită să copiez documente şi fotografii despre comisarul Gheorghe Cambrea, aşa cum îmi promisese Sergiu Nicolaescu. Cum era de aşteptat, n-am primit nici un răspuns, deşi n-am nicio intenţie ascunsă.

Negreşit, acest om a avut multe bube, dar a lăsat urme de neegalat în cinematografia românească şi mondială. După ce a fost prezent la lansarea celui de-al treilea volum al seriei ,,Din istoria Poliţiei Române’’ (Centrul Cultural al MAI, 16 martie 2009)[1], la 9 decembrie 2009, senatorul Nicolaescu[2] mi-a acordat un interviu la biroul de la Senatul României, unde era preşedinte al Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă. Din acesta, am selectat doar partea referitoare la unchiul său, comisarul de poliţie Gheorghe Cambrea[3]. Când ajunge în Bucureşti, Sergiu Nicolaescu era un adolescent şi lesne ne putem închipui ce influenţă avea asupra unui copil din provincie venirea în capitala ţării şi plimbările pe străzi şi în locuri cunoscute atât de bine de unchiul său, poliţist la Prefectura Poliţiei Capitalei.

Comisarul de poliţie Gheorghe Cambrea s-a născut la 30 septembrie 1910 în Târgu Jiu, părinţii săi fiind Constantin şi Elena. Tatăl său a fost funcţionar în Poliţie, iar mama casnică. Drept avere aveau o casă cu patru camere. La data arestării de care vom vorbi mai jos, comisarul Gheorghe Cambrea nu mai avea nimic ca avere, ajunsese un biet funcţionar în domeniul construcţiilor şi domicilia în Bucureşti, pe str.Luceafărului nr.1, raionul Lenin. Soţia comisarului, Viorica Horfa, şi era funcţionară.

Gheorghe Cambrea a făcut armata, fiind contingent 1929. Nu a fost membru al vreunui partid politic. Ca studii avea patru clase de liceu. Era un bărbat destul de impozant, având o înălţime de 1,78 m, brunet, bine proporţionat fizic, fruntea mare, nasul asemenea, ochii căprui, părul castaniu şi o mustaţă potrivită.

Aşa cum îmi spunea Sergiu Nicolaescu, comisarul Gheorghe Cambrea ,,era un om deosebit, un ideal pentru mine. Îi plăceau maşinile, îl cunoştea toată lumea în Bucureşti, era un tip senzaţional, vesel, activ şi era mândru de meseria lui. Trăia modest, destul de modest, pe undeva pe lângă Piaţa Puişor, pe acolo, dar era întotdeauna bine îmbrăcat şi de când îl ştiu eu, avea şi maşină, ceea ce era un lucru la vremea respectivă. Unchiul meu era fantastic. Mergea pe stradă şi-mi spunea: uite, cutare, cutare, cutare, ăsta e homosexual, aveau un semn…

Li se spunea în perioada interbelică invertiţi sexual, am spus eu.

 Exact. Şi la un moment dat, fiind în Bucureşti, am dus o pălărie să mi-o vopsească şi ăla mi-a furat pălăria. Mi-a dat una de mizerie. Şi atunci i-am spus lui. Şi a venit cu mine. Fireşte că-l cunoştea pe proprietar. Şi mi-a plăcut cum l-a luat. I-a zis: dă-i imediat pălăria înapoi! N-o mai avea, dar mi-a dat o pălărie nouă.

Unchiul meu, comisarul, cunoştea absolut pe toată lumea. Era un cunoscător al vieţii sociale, al străzii, al psihologiei umane. Era un cunoscător de oameni extraordinar. Cunoştea fiecare magazin în parte şi cunoştea şi istoria lui. Mi-aduc aminte că Gheorghiu-Dej ajunsese la putere şi el îmi povestea când mergeam cu el pe Lipscani: Uite, aici e magazinul unui evreu, care le-a crescut pe fetele lui Dej. Adică ştia absolut tot.

Cred că a fost ofiţer judiciarist. Nu era un poliţist din aceştia, de birou.

A, nu, nu, nu era de birou. El trecuse prin mai multe şi la un moment dat a ajuns la Brigada anticomunistă.

Clic pentru marire

Clic pentru marire

Data începerii pedepsei comisarului a fost considerată 1 aprilie 1950, fiind condamnat la 20 de ani de închisoare. Într-o fişă matricolă penală am găsit că poliţistul a fost arestat preventiv la 10 februarie 1953 de Procuratura Generală a R.P.R. pentru ,,crimă contra umanităţii’’ şi ,,uneltire contra ordinii sociale’’, prin aceea că ,,a aplicat tratamente rele luptătorului comunist Constantin David’’. La 29 septembrie 1950 a fost transferat la Târgşor. A fost apoi deţinut la Făgăraş (1955-1956), Jilava (1956). La 15 ianuarie 1960 era la Gherla.

Comisarul Gheorghe Cambrea a fost eliberat la 29 iulie 1964, fiind graţiat prin Decretul 411 din acel an. Viaţa îi era distrusă şi el nu şi-a mai revenit mult timp după aceea.

Redau în continuare fragmente din cele declarate de Sergiu Nicolaescu.

,,Unchiul meu, Gheorghe Cambrea, a fost comisar de poliţie la Bucureşti. După al doilea război mondial a fost arestat, fiind învinuit că a operat arestarea comunistului Constantin David[4]. Era împreună cu doi subcomisari, în Piaţa Filantropia. Nici măcar nu era zona manifestaţiei comuniste. Şi a venit la el Constantin David şi i-a spus: domnule comisar, te rog arestează-mă. Şi unchiul meu a căutat doi subcomisari şi i-a pus să-l aresteze. Era obiceiul care se utiliza de către specialişti, de către comisari, atunci când era vorba de un agent. Unchiul meu susţinea că el era agent [informator] al poliţiei. Deci Constantin David era agent al poliţiei. Unchiul meu ştia asta şi de aceea l-a arestat, ca să-l protejeze. L-a ţinut două-trei zile şi pe urmă i-a dat drumul. Unchiul meu se purta foarte frumos cu oamenii. Un evreu care ocupase o funcţie în poliţie îl păzea pe unchiul meu, care stătea într-o cameră, la subsol la poliţie, nu la poliţie, la sediul judecătoriei. L-au judecat în acelaşi tribunal ca şi pe Ion Antonescu. Şi m-am dus acolo la el, pentru că eu m-am dus la proces. Şi mi-a spus treaba asta. Şi eu am spus bine, dar de ce nu spui. Zice: îţi dai seama că dacă spun treaba asta nu mai ies din închisoare în vecii-vecilor? Nu-mi dădeam seama. A ieşit din închisoare în 1946-1947, a mai trăit doi ani şi a murit[5]. Mi-a părut extrem de rău de el. […]

Pe bunicul meu nu l-am cunoscut. Am o singură fotografie cu el îmbrăcat comisar. Ştiu că a murit în timpul ocupaţiei germane şi mama spunea că a venit într-o seară, după o anchetă şi a murit. Zicea că, probabil, l-au otrăvit nemţii. Destul de greu de crezut, dar… Oricum, a murit foarte devreme, a murit în 1916, mama a fugit de-acasă cu toată familia, cu o căruţă. Aşa era pe vremea aceea. Şi în timpul nopţii, mama şi un frate de-al ei, care era mai mare, Nicolae Cambrea, au căzut din căruţă. I-a luat un comandant de unitate care mergea pe front, pe băiat l-a păstrat cu el pe front, iar pe fată a trimis-o la Bucureşti, la bunica. Nicolae Cambrea a făcut o carieră militară strălucită. N-a făcut politică niciodată. A fost comandantul Diviziei Tudor Vladimirescu, care a fost prima divizie românească care a luptat pe front şi care la Seghedin a fost aproape distrusă. Ei, cam aceştia sunt membrii familiei mele. Am o soră (Iolanda, n.n.), iar mama a murit în 1980, dar a apucat cariera mea, succesul meu. A avut această satisfacţie.

F.Ş. Domnule senator, multe dosare din anii ’40 nu sunt cercetate. După august 1944 a fost o mare epurare în rândul poliţiştilor. Era suficient ca o persoană, un comunist, să indice un poliţist şi a doua zi era dat afară din poliţie, anchetat, închis.

Ştiu. V-am spus de ce a fost acuzat unchiul meu. Constantin David fusese arestat de 38 de ori. Aceea a durat trei zile, şi el a murit la a patruzecea arestare, care a fost făcută de comisarii legionari. De fapt e într-un film de-al meu – Un comisar acuză – unde se arată omorârea lui. Ţin minte când am povestit prima dată adevărul, era după revoluţie, bineînţeles, ştiu că m-a contrazis chiar Ion Iliescu. A rămas mirat când a auzit despre Constantin David că era agent al poliţiei. Unchiul meu a ieşit din poliţie, dacă nu mă înşel în…

În ianuarie ’40 se schimbă denumirea instituţiei, în miliţie.

A, deci în ’48-’49, înainte de schimbarea în miliţie. A rămas un om cu relaţii deosebite şi era foarte iubit de oameni, adică era un om drept.

Cât a mai trăit?

Doi ani după ce a ieşit din puşcărie. Deci el a fost condamnat întâi la şapte ani – era un om de 30 şi ceva de ani – şi pe urmă, la protestul fratelui lui Constantin David, s-a rejudecat procesul şi i-au dat 25 de ani. Eu am apucat să vorbesc cu unii din cei care au fost în închisoare cu el. Spuneau că a avut un comportament absolut senzaţional, curajos, demn. A fost la închisoarea Făgăraş, cel mai mult timp, la închisoarea pentru poliţişti. Făgăraşul era o închisoare cumplită. Era vechea cetate. A ieşit foarte curajos şi s-a apucat de lucru, dar a murit de inimă. Da..

Nu aveţi vreo fotografie cu el?

Am mai multe cu el.

Eu aş vrea să-l includ într-un nou volum de istorie a poliţiei: ,,Restituiri’’.

Foarte bine. E o perioadă foarte tristă şi neplăcută, pentru că după ,,povestea’’ poliţiei legionare, pe urmă urmărirea poliţiei legionare şi a legionarilor e iarăşi foarte tristă. Apoi, la venirea comunismului, au trimis poliţişti în închisori… Era o calitate să nu ai şcoală. Au intrat miliţieni care nu aveau decât patru clase, şase clase maxim şi a urmat o perioadă extrem de grea până s-a format o nouă miliţie, cu studii, cu facultate, poate bine pregătiră, dar aservită regimului. Dar totuşi au rămas şi aici oameni pricepuţi’’.

La 27 august 1954 s-a emis Ordonanţa de trimitere în judecată nr.194 pentru Gheorghe Cambrea, domiciliat în str. Luceafărului nr.1, deţinut deja la Jilava, din 1 noiembrie 1952[6]. pe aceeaşi listă cu el apar foştii poliţişti Vasile Andreica[7], Ioan Nica[8], Iosif Seliceanu[9], Grigore Gh.Malcasian[10], Alexandru Pană[11], Ioan Naiţescu[12], Dumitru Lovin[13] şi Tudor R. Gîrba[14]. Toţi au fost în Serviciul Poliţiei de Siguranţă din PPC şi toţi au fost arestaţi pentru că au reprimat, împreună cu Gheorghe Cambrea, manifestaţia din Piaţa Obor, din 3 noiembrie 1940.

Potrivit actelor de la dosar, la 1 ianuarie 1941, comisarul Gheorghe Cambrea a dat un ordin de urmărire a comunistului Constantin David. L-au ridicat de acasă la 20/21 ianuarie 1941, l-au anchetat şi, potrivit acuzaţiilor comuniştilor, l-au asasinat poliţiştii legionari în pădurea Pantelimon.

Este de amintit că poliţistul Gheorghe Cambrea a avut un frate, Nicolae Cambrea, un trădător, ajuns general şi comandant al Diviziei ,,Tudor Vladimirescu’’. În august 1947 director al Direcţiei Poliţiei de Siguranţă era un anume Moravec. Evident, ,,român’’ şi el. El informa că Angela Cambrea, nepoata gl. Nicolae Cambrea şi şefa de cabinet a comunistului Ion Gheorghe Maurer, era o posibilă informatoare a americanilor.

Extras din cartea “Cand Politia a devenit Militie” de dr. Florin Sinca via Ziaristi Online


[1] În cuvântul său, Sergiu Florin Nicolaescu a spus: ,,Vă mulţumesc tuturor în primul rând pentru invitaţie, apoi pentru cuvintele frumoase spuse mai înainte de colega mea, Manuela Cernat. Vreau să vă spun că, într-un fel, nu numai prin jocul meu, ca actor, m-am simţit aproape de poliţie, dar am avut un bunic, care a fost poliţist, tatăl mamei mele, în Târgu-Jiu, iar unul din copii, un unchi de-al meu, un frate de-al mamei, a fost Gheorghe Gambrea, cel care mi-a fost model mie în interpretarea pe care am dat-o comisarului Moldovan. Mă simt bine aici, mă simt ca la mine acasă, aceasta e realitatea. Poliţiştii îmi sunt dragi. Au o meserie grea şi foarte complicată. Sunt, de obicei, oameni de viaţă, oameni veseli, optimişti şi în general îmi sunt mie foarte apropiaţi. Felicitări comisarului Şinca pentru carte. Atâta am avut să vă mărturisesc’’.

[2] Sergiu Florin Nicolaescu (născut în Duminica Floriilor, la 13 aprilie 1930, Târgu-Jiu – 3 ianuarie 2013), aşadar născut în oraşul ce poartă azi pe stemă pecetea marelui Brâncuşi, într-o familie care a fost despuiată de proprietăţi şi a asistat la arestarea de către poliţie a tatălui său, Pantelimon, inginer constructor (5 ianuarie 1948). ,,Eram acasă şi l-am însoţit în localul poliţiei din Timişoara. Tata a stat nejudecat cam un an; adus la Bucureşti, a fost anchetat chiar de Nicolski, în clădirea de azi a Ministerului de Interne. Condamnat la şapte ani, a ajuns la Canal. A murit în 1994, la 92 de ani’’. A locuit la Timişoara, a absolvit Politehnica şi a  jucat în 1962 în ,,Memoria trandafirului’’, film care a fost trimis la Cannes. Afişul primului său film ca regizor – Dacii (1966) – a fost admirat şi de francezi, chiar pe Champs Elysées. Petre Sălcudeanu şi Titus Popovici – ,,cel mai bun scenarist de film’’, aşa cum îl numeşte – i-au propus în 1972 seria ,,Comisarul’’, cea prin care, aşa cum avea să mărturisească într-un recent interviu, ,,a atins celebritatea ca actor’’, deceniul şapte al trecutului veac fiind cel mai prolific. Actor în peste 30 de filme, regizor a peste 60 şi scenarist în 20. Cel mai recent, ,,Ultimul corupt din România’’, a avut premiera la 17 februarie 2012.

[3] Interviul a fost publicat integral în revistele ,,Poliţia Capitalei’’, anul XVII, serie nouă, nr.376/ decembrie 2009, pp.2-3. Anul XIX, serie nouă, nr.377/ ianuarie 2010, pp.1-2 şi ,,Pro Lex’’, 2010.

[4] Constantin David (1908-1941), militant socialist, a făcut obiectul cercetărilor Siguranţei, urmărit şi de poliţia legionară, informator al poliţiei. A locuit pe str. Crăsnaru (azi Constantin David) nr. 38. Potrivit unei surse (http://luptaanticapitalista.wordpress.com/ 2011/01/03/constantin-david-1908-1941/), în noaptea de 20/21 ianuarie 1941, ,,la prefectura poliţiei legionare, Constantin David a fost supus unui interogatoriu bestial. Până în zorii zilei următoare a fost bătut şi torturat în continuu şi din când în când readus în simţiri pentru a divulga legăturile sale de partid, cadrele şi organizaţiile din capitală. Constantin David a refuzat şi i-a sfidat cu demnitate pe criminali, refuzând să-şi trădeze partidul şi tovarăşii. În faţa neputinţei de a obţine ceea ce vroiau, legionarii au hotărât să-l asasineze mai devreme decât intenţionau la început. Asasinatul a fost comis de către comisarii legionari criminali Gherman Horia, Bebe Toma, Păzitoru Gheorghe, Tănăsescu Ion şi Oprea Ioniţă. De la prefectura poliţiei capitalei a pornit în zori o maşină în care, legat, se afla C. David împreună cu cei 5 asasini. Ea s-a îndreptat spre comuna Pantelimon. Asasinii hotărâseră ca, în momentul când vor ajunge într-un loc potrivit, să fie simulată o pană de motor şi acolo să-l omoare pe tânăr  în vârstă de 33 de ani. Pe drum, David a fost supus torturilor în continuu, pentru a i se smulge vreo mărturisire. Dârzenia, bărbăţia, eroismul lui David, refuzul sau de a vorbi, deşi ştia că este ultimul drum al vieţii sale, i-au înfuriat la maximum pe asasini’’. Într-o fotografie din 1939, C.David apare alături de Nicolae Ceauşescu şi de satrapul Teohari Georgescu.

[5] Evident, documentele contrazic memoria lui Sergiu Nicolaescu.

[6] ACNSAS, Fond Penal, Dosar 14468, Vol.1, f.194. Datele sunt din dosarul întocmit de securitate lui Alecu Ghyka.

[7] Vasile Andreica, născut la 26 martie 1919 în Cara, jud.Cluj, comisar ajutor.

[8] Ioan Nica, născut la 4 august 1911, agent de siguranţă.

[9] Iosif Seliceanu, născut la 6 mai 1905, agent de siguranţă.

[10] Grigore Malcasian, născut la 25 septembrie 1917, comisar de siguranţă.

[11] Alexandru Pană, născut la 16 martie 1912, comisar de siguranţă.

[12] Ioan Naiţescu, născut la 22 martie 1913.

[13] Dumitru Lovin

[14] Tudor Gîrba, născut la 23 decembrie 1911, agent de siguranţă.

FACSIMILE INEDITE:

Citat gen Nicolae Cambrea - Divizia Tudor Vladimirescu - unchiul lui Sergiu Nicolaescu via Ziaristi Online Coresp Timisoara gen Nicolae Cambrea - Divizia Tudor Vladimirescu - unchiul lui Sergiu Nicolaescu via Ziaristi Online Foto gen Nicolae Cambrea - Divizia Tudor Vladimirescu - unchiul lui Sergiu Nicolaescu via Ziaristi Online Scanteia - gen Nicolae Cambrea - Divizia Tudor Vladimirescu - unchiul lui Sergiu Nicolaescu via Ziaristi Online Stire gen Nicolae Cambrea - Divizia Tudor Vladimirescu - unchiul lui Sergiu Nicolaescu via Ziaristi Online Telegrama gen Nicolae Cambrea - Divizia Tudor Vladimirescu - unchiul lui Sergiu Nicolaescu via Ziaristi Online

Print Friendly, PDF & Email

17 comments

  1. Cornel Mihalache

    Și totuși, lumea asta a fost alb-negru? Buni și răi? Trădători și îngeri? Păi, oameni buni, dacă Constanbtin David era informator (agent) al poliției nu înseamnă că îi trăda pe comuniști? Deci era bun? Sau ar fi trebuit să fie legionar ca să fie bun, și să vă placă vouă? Că a fost ucis de 5 legionari în pădure e de bine sau e de rău? De ce Cambrea era trădător? 7000 de oameni din 11000 au murit în Seghedin și în munții Tatra, luptând pentru patrie. De ce erau trădători? pentru ce s-a întâmplat după 46? ce vină aveau ei? Tortura e bună de o parte și de cealaltă e mângâiere? După ce repere considerați și reconsiderați istoria, domnilor?

  2. Costea Teleajen

    Nu este vorba aici de un articol exceptional, ci de un eseu cu totul deosebit si documentat asa dupa cum obisnuieste D-nul Comisar-Sef, Florin Sinca sa ne aduca in atentie, lucrari f. bine documentate asezate intr-o lectura curgatoare care musteste a documentatie si reprezinta un izvor bogat in unicatele scrieri fundamentale despre care pot spune ca D-nul Comisar-Sef Florin Sinca, este un autor de zile mari prin fiecare din paginile cartilor enciclopedice pe care le scrie dupa catre cunosc, sacrificandu-si in cele mai dese cazuri, timpul liber, studiind pana la superlativ prin aplecarea cu deosebita pasiune a documentelor de epoca: scotand astfel la iveala prin munca sa, adevarul, asa dupa cum se zice in termeni populari, ca uleiul deasupra apei. Ce se poate vorbi despre lucrarile bine fundamentate ale lui Florin Sinca? Numai cuvinte la superlativ, cartile sale sunt ele insile un izvor de documantare, un izvor al adevarului.Ani multi si sa traim clipele de neuitare de fiecare data cand D-nul Comisar-Sef Florin Sinca ne mai pune in fata faptului implinit, asemenea carti de o deosebita valoare si calitate!

  3. Costea Teleajen

    Ma bucur din tot sufletul pentru reusita tuturor lucrarilor sale fundamentale pe care D-nul Comisar-Sef Florin Sinca le scoate la lumina ca sa avem in fata noastra inca un izvor bogat si plin de adevar al unor vremuri trecute prin care s-a zbatut si f. multi dintre noi in vremurile regimului totalitarist si de trist renume: minciuna si crima, trebuie scoase la iveala, asa dupa cum este cazul si traditia intr-o societate cu adevarat democratica, si ne bucuram ca Florin Sinca, duce steagul acestor realizari cu fruntea sus, un steag bogat in resursele documentare unicat care ne imbie in paginile sale de o realizare a unui stil deosebit, clar si curgator, sa decoperim adevarul. La multi ani D-le Florin Sinca impreuna cu familia Dv. Toate cele bune si asteptam cu nerabdare si pe viitor, asemenea opere-document pe care le realizati si prin care de fiecare data, noi citim prin vremuri trecute, adevarul adevarat si nu minciuna care era caracteristica acelor vremuri ale totalitarismului, vremuri de trista amintire.Asteptam…

  4. Cu tot respectul dar nu înhumarea duce la mântuire ci viaţa creştineasacă şi rugăciunile celorlalţi. Şi este voia Domnului, nu a noastră. Înhumarea este o practică creştinească, este adevărat, o MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ în învierea trupurilor. Tot la fel, cremaţia este o mărturisire anti-creştină de tip masonic (părerea mea) dacă ea are se petrece în medii de tradiţie creştină. Şi este o practică destul de recentă, o sută de ani şi ceva.
    Dar au fost sfinţi ai Bisericii cărora trupul le-a fost ars în foc. Nu au pierdut nimic din nimbul sfinţeniei. Sfântul Ignatie Teoforul, de exemplu.
    Ceea ce s-a petrecut în urmă cu un an mi s-a părut o obrăznicie masonică şi evenimentele ulterioare îmi confirmă. Dar interdicţiile cultice ar trebui să le privească pe cele două individe care au devenit părtaşe actului anticreştin. Pentru restul, aceştia îl pot pomeni pe păcătosul regizor în pomelnicele lor sau îi pot da de pomană. Că nicăieri într-un pomelnic nu se precizează a se trece numele de familie ci numai cel de botez. În privinţa asta am avut de-a face în schimb cu pălăvrăgelile acestui sinistru popă Stoica, acelaşi care în timpul scandalului de la Tanacu spusese senin că “în Biserica ortodoxă nu există exorcisme”. Deci o năzbâtie în plus sau în minus nu ne miră.

  5. Rapidist

    Acum realizez -sper sa fie corect- motivele pentru care un inginer a devenit “mare” regizor – propagandist de frunte al regimului comunist- si care este explicatia (probabil partiala…) a sprijinului primit din partea MApN si MAI la realizarea filmelor sale (mai ales cele istorice sau politiste), apreciate de o mare parte a publicului romanesc.
    Nu este mai putin adevarat ca regizorul S.N. a fost cel mai “pe linie” din punct de vedere ideologic, rolurile sale de activist de partid sau conducator de intreprindere socialista fiind direct inspirate din tezele anului 1971.
    Cele mai urate lucruri nu sunt insa acestea .Sa nu uitam ca S.N. a fost implicat in acoperirea adevarului despre evenimentele din decembrie 1989, fie pentru rolul avut de el, poate chiar exaltat ( dorea sa intre cu un TAB in manifestatia din 21.12.1989 si sa il omoare pe Nicolae Ceausescu…) , fie pentru ca a ascuns caracterul planificat al punerii Romaniei sub conducerea unor agenti ai intereselor rusesti si, probabil, sioniste, prin folosirea entuziasmului romanilor exasperati de lipsuri si privatiuni (artificial create, mai ales dupa 1985) pentru indeplinirea planului extern de inlaturare a lui Ceausescu, NU a sistemului socialist!
    Mai mult, caracterul de “mare artist” al inginerului-cineast a reiesit din “teapa” trasa unei firme italienesti, AGIP Petroli, careia i-a furat efectiv trei TIR-uri cu ulei auto, la mijlocul anilor “95, ulterior organizand o orgie , inregistrata video in secret, pentru compromiterea italienilor care incercau recuperarea pagubei.
    Sa mai amintim cat de tarziu a reusit, doar partial, sa indeplineasca sarcina fiecarui om trecator pe acest pamant:sa faci o casa, sa faci un copil, sa plantezi un pom…
    Nu am nicidecum dreptul de a-l judeca -si mie mi-au placut unele filme ale sale, chiar daca Mircea nu mai era “cel Batran”…- dar toate aceste amanunte trebuie puse alaturi de cele cunoscute pana acum, spre corecta informare a celor care mai sunt interesati de cum au mers sau merg lucrurile prin Romania noastra (si a altora, tot mai multi!)…

  6. Anonim

    @Rapidist:

    Sergiu Nicolaescu a fost intr-adevar un mare artist si regizor, idiferent cite ii vor fi fost minusurile din alte puncte de vedere, si va fi atit timp cit acest popor va sti sa-si respecte valorile. Nu se justifica deci ironia ‘ inginer devenit ”mare” regizor’ .

    ‘Tezele anului 1971’ sint in buna parte exagerarea propagandei anticeausiste. Documentul publicat in vara lui 1971 nu cuprinde decit cliseele propagandei oficiale iar sub aspectul vietii cotidiene, nu s-a petrecut nimic semnificativ. Mai urmau sa treaca inca vreo 10 ani pina la neinspirata decizie de a forta plata datoriei externe, ceea ce a dus la asasinarea sa si a a sotiei sale.

    Ca mai toti artistii din varii epoci, si el a fost ‘pe linie’. Sint cumva altfel astazi mult premiatele creatiile mungiste? Prin comparatie, care linie este de preferat?

    Pe domnitorul Mircea istoria l-a numit si ‘cel Mare’ si ‘cel Batrin’, desi nu era deloc batrin la Rovine, fiind vorba doar de un viraj semantic. Oricum, filmul se numeste simplu ‘Mircea’.

    In speranta ca sinteti adeptul unui dialog civilizat.

  7. Rapidist

    Fara indoiala, sunt adeptul unui dialog civilizat, pentru ca nici violenta, in general, nici violenta de limbaj, nu sunt cele care conduc la aflarea adevaruluii
    Cineva spunea ca orice versiune este o fateta a adevarului.In cazul de fata, nu am contestat prea vehement calitatile regizorale sau de artist de cinema ale lui S.N., desi ar fi de spus destul de multe, de la stalpii de inalta tensiune din spatele campului de lupta antic sau medieval si pana la modificarea uniformei militare germane, pentru a realiza o scena de cascadorie proprie…
    Daca in anul 1971 erati de varsta adolescentei sau mai mult, ati fi fost neplacut surprins de realitatea repertoriului cinematografelor de pe “6 Martie”, cu filme ca “Setea”, “Tudor”, “Valurile Dunarii”, ceea ce la data aceea nu erau chiar de loc exagerari anticeausiste.Oricum, eram in liceu si nu percepeam exact importanta tezelor de la Neptun etc.
    Mai importanta mi se pare reluarea de catre Dvs. a tezei cu decizia de plata accelerata a datoriei externe.Din pacate, mass media romaneasca a lasat, probabil la comanda, sa treaca nedezbatuta afirmatia repetata a prof. ing. Mircea Oprean, sotul Zoiei, potrivit careia Romania a fost SINGURA tara socialista (in 1972 eram a doua din lagar, dupa Polonia, care deveneam membri ai FMI si ai sistemului Mancii Mondiale…) careia, la inceputul anilor ’80, i s-a refuzat REESALONAREA datoriei externe, ceea ce a impus masurile de accentuare a efortului de export si de reducerea a importurilor, multe din ele extrem de necesare industriei, populatiei, sistemului sanitar etc.Teza gresita a fost lansata de adversarii statului roman si oricum, din acele imprumuturi, toate verificate extrem de riguros de expertii straini, s-au creat obiective economice importante, asigurand locuri de munca si produse necesare atat populatiei cat si economiei nationale.
    Revenind la subiect, nu am dorit sa-l judec pe S.N. ci sa ofer amanunte mai putin cunoscute, tocmai pentru a se incerca evaluarea cat mai obiectiva a ceea ce a facut pe scena si in afara ei…

  8. Anonim

    Stimate domnule Rapidist,

    Tot cineva spunea ca si soarele are pete dar asta nu il imiedica sa fie astrul zilei. Inadvertente de genul semnalate de dumneavoastra s-au vazut si la case mai mari. Desigur, orice scapare dauneaza calitatii filmului. Va dau un exemplu chiar din creatia lui SN. In alminteri magistralul ‘Mihai Viteazul’, eroul principal poarta o centura militara moderna, desi celelate personaje au accesorii adecvate epocii. Mie mi se pare a fi o neglijenta, chiar condamnabila, in stilul “las’ ca merge, nu se cunoaste”.

    Filmele pe care le mentionati sint produse in deceniul precedent, care totusi a avut si alte repere ca: ‘Meandre’, 1966,’Rautaciosul adolescent’, 1968, ‘Reconstituirea’, 1968, de ce nu ‘Columna’, 1968. In 1971 apar alte creatii remarcabile,pe linga cea citata in paragraful anterior: ‘Decolarea’, ‘Facerea lumii’, ‘Puterea si adevarul’. Desigur, revazute azi, inerent din perspectiva timpului, provoaca alte reflectii,

    Am auzit de refuzul de care vorbiti dar nu cunosc mai mult. De aceea, invitatia lansata de eXpress este binevenita. Probabil ca acel refuz s-a datorat faptului ca FMI a acceptat ca Romania sa se imprumute pentru dezvoltare. Se poate insa sa fi fost si un preambul al razboiului neconventional purtat in acel deceniu contra Romaniei cu reverberatii pina azi. Oricum, datoria externa a Romaniei era una decenta, prin comparatie cu cea a prea laudatelor Polonia si Ungaria. Datoria Ungariei era cea mai mare din Europa si una din cele mai mari din lume, comparabila cu a statelor falimentare din America Latina sau Africa.

    Oricum, austeritatea impusa populatiei a fost dusa dincolo de absurd. Mentionez doar restrictionarea consumului casnic de energie electrica, desi acesta era infim fata de cel industrial, si reducerea programului TV la 2 ore pe zi, determinind pe romani sa capteze emisiunile vecinilor, a caror ‘bunavointa’ am cunoscut-o de prea multe ori. Consecinta o simtim si azi.

    Cu bine.

  9. E bine sa fim atenti la nuante. Biografia celor doua personaje – unul alb, celalalt negru – abia urmeaza a fi scrisa. La motivele pentru care a primit comanda acelei divizii constituite in prizonierat, mai trebuie adaugat unul, esential. Acela de a lupta doar impotriva nemtilor si aliatilor lor. A si cazut ranit. Nu poate fi facut tradator cu usurinta pentru ca a luat schije in corp si a dat sange pentru Romania. Calitatea celor doi, asemanarile/deosebirile dintre ei, le pot pune in discutie doar oameni de o anumita conditie. Daca Nicolae Cambrea e tradator, cum sunt atunci acei care i-au introdus pe bolsevici in palat, punandu-le mai apoi, prin criminalul act de la 23 august 1939, tara la dispozitie? Sa nu judecam cu dubla contabilitate, mai ales astazi, cand fostul rege – tradator si dezertor – se bucura de toate onorurile.

  10. Anonim

    Cele doua divizii formate din prizonieri romani au facut parte din armata sovietica si au fost organizate dupa tipicul acesteia, adica incadrate cu comisari politici care ulterior s-au evidentiat in actiunea de comunizare a tarii. Recrutarea a fost dusa cu concursul comunistilor cominternisti aflati in URSS care isi spuneau romani.

    Deci, daca acesti nefericiti si-au varsat singele, si l-au varsat sub steag strain, pentru interese straine.

    Prin comparatie, altii au refuzat inrolarea in cele doua divizii, respectind juramintul si regulamentul militar care interzicea orice pactizare cu inamicul. Unii, care la revenirea in tara au fost judecati pentru gestul lor in tribunale staliniste, s-au aparat simplu si demn: inainte de a ma inrola in alta armata, trebuia sa fi fost dezlecat de juramintul depus fata de Romania.

    • E prea simplista judecata. Si chiar daca n-ar fi, numai cine a luptat in acel razboi si a fost ranit are caderea sa vorbeasca. Si cum aceia nu prea mai sunt, sau nu mai sunt deloc, si cum noua, romanilor, ne place sa auzim doar ceea ce ne convine …

      Sigur, onoarea militara si juramantul de credinta il obligau la alte solutii, nu mai putin straine de continuarea prizonieratului sau de un sfarsit tipic ofiteresc. Dar, suntem romani si, asa cum spunea Amza Pellea, omul e mai iertator cu el decat cu altul.

      Bilantul? Toata aceasta mostenire grea apasa pe memoria familiei si adumbreste imaginea unui personaj de exceptie: Sergiu Nicolaescu.

  11. Seliceanu

    De fapt, scopul scuza mijloacele, pana la urma? De ce unele crime si atrocitati sau arestari sunt scuzabile si laudabile iar altele sunt atrocitati? Sigur ca perioada celui de-al doilea razboi a fost tulbure, s-au schimbat trei sau 4 regimuri in decusr de cativa ani daca nu luni…Si atunci, in functie de regim si cu cine tinem, justificam crime sau sacrificii umane pentru patrie? Unde e coloana vertebrala si adevarul? De ce ne aplecam si acum, dupa atatia amar de zeci de ani, dupa cum bate vantul?!

  12. Problema se cere serios nuantata. Se spune ca armele apararii sunt intotdeauna sfinte. Razboaiele Romaniei – cele din Est si Vest – au fost de aparare, chiar daca s-au depasit granite teritorilale (Stalin l-a decorat prin radio pe generalul Gheorghe Avramescu, pentru modul in care armatele Corpului de Vanatori de Munte s-au comportat cu populatia civila, asigurandu-i hrana, si nu numai). Atrocitati peste capul sefilor mari s-au intalnit in toate razboaiele. Numai o atenta analiza poate stabili calitate de mari vinovati – reala sau inchipuita – a acelor sefi. Coloana vertebrala este a acelora care si-au aparat crucea, tara, convingerile si, in ultimul rand, viata. Astia au fost cei patru stalpi pe care Antonescu si-a sprijinit ofensiva antisovietica (nu antirusa). Nu se apleaca nimeni dupa cum bate vantul. Romani sunt un popor de ordine – a spus-o acelasi Ion Antonescu. Nu ataca puterea in exercitiu. Iar armata romana a fost mereu una disciplinata. De aia s-au si gasit oameni de nimic – precum camarila si regele – care, la 23 august 1944 si dupa aia, au exploatat aceasta calitate, transformata in defect. Cu consecinte nefaste pentru popor si armata. Atitudinea generalului Cambrea se inscrie in aceste coordonate. Nu trebuie uitat ca, in 1950, DSPA in persoana lui Nicolae Ceausescu il va scoate din armata, degradandu-l. Motivele: legaturi ce Casa Regala si cu ambasade straine.
    Sigur, din declaratii se intrevede o ingratitudine a sa fata de fostii sai sefi, declarati mai apoi criminali de razboi, judecati si condamnati in consecinta.

  13. In 1943, generalul Constantin Pantazi a intocmit un Decret prin care Nicolae Cambrea era degradat si condamnat la moarte pentru pactizare cu inamicul pe timp de razboi (pe langa faptul ca urma a fi sters din controalele Armatei). Cand generalul Nicoae Tataranu s-a dus la Ion Antonescu cu hartia la semnat, acesta a spus, refuzand sa semneze: Nu este un act de abilitate politica. Nu putem sti ce intorsatura vor lua lucrurile pe front si daca aceasta actiune nu ne va servi noua. Mai bine Cambrea si Teclu (alt viitor general pandur) decat altii, Antonescu gandindu-se ca, la o eventuala confruntare romano/romana pe frontul rasaritean, acestia ar fi fost mai lesne de convins sa aibe o atitudine neutra fata de trupele romane.
    Nu in aceeasi logica s-a situat opinia generalului Cambrea pe marginea sentintei tribunalului popular, inserata mai sus.
    Peste ani – la 50 de ani -, si ca o reparatie simbolica fata de nefericitul dictator al Romaniei, Sergiu Nicolaescu avea sa lanseze filmul dedicat memoriei fostului conducator al statului, Inceputul Adevarului. Oglinda.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.