Fostul şef al Direcţiei Informaţii Militare din SMG, general maior (r) Mihaiu Mărgărit, despre munca istoricului american Larry Watts: Datele şi informaţiile devoalate au o imensă valoare - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Fostul şef al Direcţiei Informaţii Militare din SMG, general maior (r) Mihaiu Mărgărit, despre munca istoricului american Larry Watts: Datele şi informaţiile devoalate au o imensă valoare

Un interviu realizat de colonelul Ion Petrescu, reputat analist militar, cu fostul şef al Direcţiei Informaţii Militare din Statul Major General al Armatei Romaniei, general maior (r) Mihaiu Mărgărit (extrase)

– La o acţiune dedicată împlinirii a douăzeci de ani de la semnarea de către România a Parteneriatului pentru Pace, unul dintre cei invitaţi să îşi expună părerea, de la tribună, a fost şi celebrul istoric Larry L. Watts. Ce concluzii aţi tras în urma audierii discursului său? 

– La iniţiativa unor organizaţii neguvernamentale, cu preocupări în domeniul studiilor de securitate europeană, s-a convenit asupra unui calendar al anului 2014, pentru o serie de acţiuni la scară naţională, care să marcheze 65 de ani de la înfiinţarea NATO, 10 ani de la intrarea României în Alianţă şi 20 de ani de la semnarea de către ţara noastră a Parteneriatului pentru Pace.

Prezenţa domnului Larry Watts la acţiunea menţionată, organizată sub egida administraţiei Preşedinţiei României, ne-a onorat şi a avut o împortanţă deosebită pentru iniţierea unui proces complex de clarificări cu privire la credibilitatea ţării noastre, în decursul timpului, în faţa Occidentului, în raport cu opţiunile românilor pentru valorile democraţiei, ale statului de drept şi pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Atmosfera creată de prezenţa şi intervenţia în plen a reputatului istoric american pe tema semnării de către România a Parteneriatului pentru Pace, în opinia mea, a încurajat participanţii să renunţe la discursul formal festivist de asumare individuală sau de către anumite structuri ale administraţiei de stat, ori numai de către anumite grupări politice a meritelor acestui demers, precum şi de integrare în NATO şi aderare la UE.

Astfel, spontan s-a realizat o recunoaştere a faptului că, după evenimentele din decembrie 1989, opţiunile exprimate au fost emanate din dorinţa întregii societăţi pentru o schimbare radicală către valorile democraţiei autentice occidentale, precum şi a clasei politice în ansamblul ei.

Poate că este pentru prima dată când vorbim, cu mai mult curaj, despre percepţii externe la adresa României influenţate de o cunoaştere incorectă, incompletă şi de către unele părţi chiar intenţionat deformate asupra realităţilor din România.

Pentru a explica această afirmaţie, îmi este greu să mă refer numai la scurta relatare, de ordinul minutelor, a reputatului istoric american în cadrul acţiunii menţionate, la care am participat.

Ca urmare, voi apela la anumite afirmaţii mai complete, reţinute de mine din lectura celor două volume ale domnului Larry Watts. Aceste lucrări prezintă o nouă faţă a istoriei României din perioada Războiului Rece dar, surprinzător, face incursiuni ale cercetării sale şi în istoria mult mai îndepărtată a ţării noastre.

Larry Watts in Mostenirea Clandestina - Lucrurile ies la iveala, treptatÎn baza unui vast material documentar obţinut de la Departamentul de Stat American, CIA, Institutul ’’Gauch’’, Proiectul Paralel pentru NATO – Pactul de la Varşovia, precum şi Proiectul de Istorie Internaţională a Războiului Rece (CWIHP), domnul Watts ajunge la convingerea că procesul de reformă din România diferea fundamental de oricare alt proces din fostul Bloc Sovietic şi că era aproape neinteligibil fără o expunere completă a dinamicii revoluţiei din decembrie 1989 şi a anilor de izolare care i-au succedat.

Preiau şi o apreciere a diplomatului american la Bucureşti, Kiki Skagen Harris, în perioadele 1983-1987 şi 2000-2002, făcută la adresa demersului de cercetare istorică a lui Larry Watts care apreciază că studiul celor două cărţi este obligatoriu pentru orice cercetător serios care vrea să cunoască istoria României în timpul comunismului şi maşinaţiunile serviciilor de informaţii de pe ambele laturi ale Cortinei de Fier.

Iar profesorul Henry L. Carey de la Universitatea de Stat Atlanta – Georgia, apreciat în SUA ca fiind ’’a brilliant man’’, afirmă că domnul Watts, nu numai că ştie unde sunt îngropate secretele, dar explică şi cine le-a îngropat şi de ce.

Istoricul american Larry Watts, în esenţă, se angajează să dezvăluie atitudinile ostile ale Moscovei faţă de România, precum şi ale celorlalţi membri ai Tratatului de la Varşovia, pe care îi numeşte aliaţi loiali, atitudini care îşi au originea chiar în istoria relaţiilor bilaterale cu ţara noastră.

În context, cred că orice comentariu este de prisos dacă menţionez numai şi afirmaţia criminală a lui Friederich Engels făcută în ianuarie 1848, în Neue Rheinische Zeitung:

„[Românii sunt] un popor fără istorie… destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale… [ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi [vor ] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice… Dispariţia lor de pe faţa pământului ar fi un pas înainte.” 

De la aceste aprecieri pleacă investigaţiile istoricului american, pentru a descoperi, cu stupefacţie, cu câtă ’’prietenie’’ ne-au blagoslovit părinţii comunismului mondial şi, apoi, aliaţii est – europeni la ideologia bolşevică, membrii ai Tratatului de la Varşovia.

Şi dacă se lecturează cu răbdare cele două volume ale lui Larry Watts, vom lua cunoştinţă de minciunile şi ostilitatea ’’prietenilor’’ proliferate la adresa României, pe care autorul le devoalează bucată cu bucată.

Paradoxal, deşi asemenea date şi informaţii au fost obţinute din arhivele surselor occidentale menţionate mai sus, România a fost pe nedrept lipsită de credibilitate nu numai în perioada Războiului Rece, ci şi după căderea Cortinei de fier, fiind marginalizată în plan secund, în ce priveşte dorinţa noastră de apartenenţă la NATO şi UE, în raport cu alţi parteneri din defunctul Pact de la Varşovia.

Z Larry Watts la Bookfest Iasi 2013 cu Fereste-ma Doamne de prieteni si Cei dintai vor fi cei din urmaŞi pentru a-mi susţine afirmaţiile de mai sus, menţionez doar faptul că reputatul istoric american Larry Watts, căruia trebuie să-i purtăm o profundă recunoştinţă, deschide avalanşa de date şi informaţii încă din primul capitol, intitulat Perceperea greşită a României, având ca subcapitole titluri deosebit de sugestive, cum ar fi: România ca problemă analitică: moştenirea unei înţelegeri greşite; Prejudecata cognitivă de bază: România ’’cea mai puţin capabilă’’ să înfrunte Moscova; Erori acumulate: România nu pune niciodată sub semnul întrebării apartenenţa la Pactul de la Varşovia; Erori auxiliare: opoziţia ascunsă a altor membrii ai Pactului; Introducere în eroare şi dezinformare: intoleranţa şi genocidul cultural.

Întregul demers de cercetare ştiinţifică realizat de Larry Watts este apreciat şi de academicianul Dinu C. Giurescu, afirmând că autorul demonstrează convingător nevoia de a reconsidera şi de a regândi istoriografia românească a raporturilor dintre Blocul Răsăritean şi Republica Socialistă România, iar analiza acestora dezvăluie capcanele multiple ale istoriei contemporane, în aceste vremi de repetate apăsări asupra societăţii româneşti.

În ce mă priveşte, recentul privilegiu de a fi alături de acest mare istoric american şi studierea lucrărilor sale, îmi dau curajul să afirm deschis că întregul său demers de cercetare ştiinţifică nu este chiar întâmplător, dar este şi azi imperios necesar, faţă de care trebuie să-i fim profund recunoscători.

Imensa valoare a datelor şi informaţiilor devoalate dintr-un gest profesional de respect primordial manifestat de autor faţă de adevărul istoric, până acum, din varii motive escamotat, trebuie incorporată cu mult curaj în forţa discursului diplomatic şi politic extern al oficialilor noştri şi nu numai al lor.

Totodată, sunt de părere că acest demers ar putea fi subînţeles ca o formă voalată de scuză din partea celor care au fost induşi în eroare de către propaganda şi manipularea sovietică de la Moscova şi de către anumiţi aliaţi loiali acesteia, eroare cauzată în plus şi de o mai mică importanţă acordată, premeditat sau nu, României în procesul decizional de politică externă a unor state din spaţiul occidental.

– O istorie a serviciului de informaţii al Armatei României, unul dintre cele mai eficiente, după decembrie 1989, ar merita scrisă şi cu contribuţia dumneavoastră. Din această perspectivă, ce rol a avut armata ţării, în general, implicit structura proprie de intelligence, în special, la intrarea României în NATO?

– Da, o primă formă a istoriei structurii de informaţii militare a fost scrisă. După mai mulţi ani, a apărut şi o ediţie revăzută şi îmbunătăţită a acesteia.

Aş putea lua în considerare, ca şi o completare a lor, iniţiativele personale ale unor specialişti din Serviciul Istoric al Armatei care, sub titlul Ataşaţii militari transmit, au publicat câteva volume cuprinzând episoade interesante ale activităţii de informaţii, din perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial şi a începutului acestuia.

Există şi memoriile viceamiralului Dinu Ştefan, fost şef al acestei structuri, care a acoperit un timp mai mare din perioada Războiului Rece, până la evenimentele din decembrie ‘ 89, inclusiv, atât cât a apreciat că poate fi relatat, fără a avea la dispoziţie documentele vremii. Din păcate, azi nu se mai află printre noi.

Apoi, în unul din volumele sale, sub titlul Dezmembrarea spionajului militar românesc, istoricul Larry Watts se referă la multe detalii din perioada nefastă a Direcţiei Informaţii Militare, cauzată de măsurile luate ca urmare a fugii lui Pacepa – aşa cum numeşte domnia sa gestul de defectare, în cazul în speţă.

În ce priveşte contribuţia mea, apreciez că ea ar fi mult prea modestă din punctul de vedere al aşa numitelor memorii, dar poate că participarea mea ar fi de folos pentru studierea şi înţelegerea corectă a documentelor de arhivă. Însă, o iniţiativă şi decizie în acest sens nu-mi aparţin.

Eu rămân doar la părerea, exprimată şi cu alte ocazii, că o istorie compactă a serviciului de informaţii al Armatei României, de la data înfiinţării lui şi adusă la zi, până la data permisă de lege, este absolut necesară şi ea trebuie scrisă de specialişti din sistem şi nu de autori proveniţi din alte structuri de informaţii, care azi au dobândit notorietate publică de istorici.

– Alte structuri fiind altfel bine poziţionate pe fluxul mediatic autohton…

– În referirile lor, la o perioadă mai apropiată sau mai îndepărtată de timp, cu privire la serviciul de informaţii militare, am constatat multe inadvertenţe care aduc prejudicii adevărului istoric.

Sursa: Adevarul via Ziaristi Online

Foto via Ion Petrescu

 

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.