Ilie Bădescu despre interviul gen „povestea vorbii” şi metodele Noologiei. „Poveste vieții” este „povestea cuvântului” - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Ilie Bădescu despre interviul gen „povestea vorbii” şi metodele Noologiei. „Poveste vieții” este „povestea cuvântului”

Prof-Ilie-Badescu-Universitatea-Emaus-Sociologia-AziInterviul gen „povestea vorbii”[1]. Despre metodele Noologiei

prima parte

de Ilie Bădescu

 

I „Poveste vieții” este „povestea cuvântului”

 

Structurile povestirii

„Storytelling is in our blood. We are the storytelling species. Stories were once the center of community life. We are recognizing more readily now that there is something of the gods and goddesses inside us, in the stories we tell of our own lives. Life storytelling gives us direction, validates our own experience, restores value to living, and strengthens community bonds”[2].

În orice vorbire cineva narează și, la prima vedere, putem crede că cel care narează este vorbitorul însuși. În realitate, cel care narează este „cineva” dinlăuntrul narării, ceva care se și desfășoară și totodată se structurează și se tâlcuiește, este vorba însăși, Cuvântul. El se autonarează pentru a-și dărui înțelesul, a se tâlcui, a se lăsa tâlcuit. „Povestea vorbii” ne ajută să identificăm înțelesul de la rădăcina lucrului care își are sălașul în nucleul cuvântului și deopotrivă unghiul de raportare al vorbitorului la ființa cuvântului, la sensul său profund. Fiindcă, în orice povestire, cel ce spune povestea adaugă ceva de la el și uneori acest adaus mutilează vorba (cuvântul) care astfel este siluită să primească tâlcuiri străine ei dar proprii vorbitorului. La omul tradițional, distanța aceasta nu este foarte mare, dar la omul modern uneori este atât de mare încât ai sentimentul că el voiește să regândească tabla de sensuri ale existenței și deci ale universului, adică să recompună tâlcul vorbelor pe care le rupe din curgerea narativă povestitoare a limbii vernaculare și le reașează în alte arhitecturi semasiologice, care devin apoi scheme structurante ale vieții cotidiene. Prin urmare, orice vorbitor este implicit un povestitor care se folosește de povestea vorbii ca să-și spună și propria lui poveste secundă. Tot la fel și Cuvântul, vorba însăși se folosește de vorbitor pentru a-și dărui înțelesul, a se descoperi (a se lăsa descifrată sau tâlcuită).

Continuarea la Sociologia Azi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.