Manipulări cu terorişti. O replică la articolele din revista 22 despre asasinarea eroului-martir Gheorghe Trosca - de Cornel Mihalache - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Manipulări cu terorişti. O replică la articolele din revista 22 despre asasinarea eroului-martir Gheorghe Trosca – de Cornel Mihalache

Revista Intelligence a SRI nr 26 martie-mai 2014 despre Cazul Trosca Cotuna

Foto: Comisia “Decembrie 1989”, Ziarul Bursa, Revista Intelligence a SRI, Arhiva Ziaristi Online

Revista Intelligence a SRI nr 26 martie-mai 2014 despre Cazul Trosca

Foto: Comisia “Decembrie 1989”, Ziarul Bursa, Revista Intelligence a SRI, Arhiva Ziaristi Online

Cazul Gheorghe Trosca in Bursa de Victor Roncea
„Teodor Brateş: Televiziunea este încercuită de aceşti bandiţi, de grupuri răzleţe. Televiziunea este în pericol! Cerem urgent armata să intervină! Nu mai este timp de pierdut! Daţi ordinele corespunzătoare aşa cum v-aţi angajat în faţa poporului!

Victor Ionescu: Ostaşi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare fără a aştepta neapărat această dezlegare formală. Poporul vă dă acum ordine! Nu aşteptaţi numai de la nişte comandanţi, poate prea limitaţi în limitele impuse atâţia ani de dictatură. Să ne apărăm cu ceea ce avem la îndemână!

George Marinescu: Utilizaţi toate forţele! Tot armamentul, toată muniţia!“

(Televiziunea Română, 23 decembrie 1989)

Domnule Mădălin Hodor, am făcut tot po­si­bilul să înțeleg demersul domniei voas­tre (revista 22 – februarie/aprilie 2016) la 26 de ani de la evenimentele din fața Mi­nis­terului Apărării Naționale. Nu am reu­șit. Cu cine vă războiți acum? Și de ce? Cui folosește azi acest tip de manipulare? Sim­țindu-mă implicat, ca un „cons­pi­ra­tor“, așa cum scrieți, în câteva filme des­pre decembrie 1989, mă văd obligat să vă răspund.

Încă din titlu, primul cuvânt al ar­ti­co­lu­lui-serial: „Asasinarea“ lui Trosca…, pus între ghilimele, mă nedumerește. Oare nu a fost o crimă? Nu a fost un asasinat? Adi­că Trosca s-a lovit de gloanțele care zbu­rau prin aer? Dacă a fost un accident-in­cident, cum de omul Trosca, care se zbă­tea pe asfalt (conform tuturor mărtu­rii­lor), a fost găsit cu un glonț în frunte? Și cum de au fost lăsate cadavrele la ne­cro­filia indusă a populației, manipulată că ei sunt teroriștii, timp de cinci zile, până s-au făcut una cu zăpada și noroiul?

Domnule Hodor, încercați să de­monstrați, ca într-un roman po­lițist, că vina totală în ce pri­vește incidentul din fața MApN o are colonelul Ardeleanu, șe­ful USLA. El, semiarestat, era responsabil de sistemul de legătură și de stabilirea sem­nalelor de recunoaștere, el putea or­do­na dispozitivului de apărare? El l-a ucis pe Trosca, aducându-l în bătaia gloanțelor și tancurilor armatei? El putea opri pro­fanarea cadavrelor din stradă timp de cinci zile? Îi „convenea“ să fie șeful unor „teroriști“ morți? E un roman prost, dom­nule istoric. Elucubrant.

Vreți să demonstrați că generalul Nicolae Mi­litaru nu avea cunoștință de existența lui Gh. Trosca de la Direcția a IV-a a Se­cu­rității, până în 1986 și apoi la USLA. Pentru dumneavoastră, Dosarul Corbii nu există, CADA a fost superfluă – niște ca­rieriști, care doreau locurile ocupate de cei 26 de generali de la pensie, reactivați de Militaru (nicio treabă cu GRU – Pacepa minte… luminată).

Scrieți, negru pe alb, că „timp de 26 de ani, nimeni, fie instituţie de stat, istoric sau ziarist, nu a produs dovada irefutabilă că ge­neralul Nicolae Militaru a fost spion KGB sau GRU“.

Apoi, îl admonestați pe general: „În mod ne­fericit, însuşi Nicolae Militaru a fur­nizat suficientă muniţie pentru cei care îl vor acuza de «trădare» şi de parti­ci­pare la un complot KGB în timpul eve­ni­mentelor din 1989. Declaraţiile lui au fost în realitate dictate de necesităţile mo­mentului. În primul rând, toţi cei care au ajuns în poziţii cheie după Revoluţia din 1989 au încercat să-şi confecţioneze un trecut «dizident» (…) I-a ajutat însă, involuntar, pe cei care vor folosi ieşirile lui publice în sprijinul teoriei complotului KGB din decembrie 1989“. Adică, traduc, îl acuzați de minciună și mistificare pe un general care a venit cu hainele în pungă la Televiziune în 22 decembrie 1989 și a luat cuvântul în Studioul 5 strigând: „Opriți mă­celul! Dacă s-a făcut crima până acu­ma opriți-o!!!“. Îi negați propriile afirmații despre apartenența la un complot militar sprijinit din exterior.

Îl acuzați de minciună și mistificare pe pri­mul revoluționar al țării, Ion Iliescu, care apare la Televiziune la două ore după ce începuse transmisia liberă, nicio legătură cu revoluția, om trimis obligatoriu în pro­vincie când a venit Gorbaciov, om urmărit de ani de zile de trei mașini ale Securității, care poate îl apărau, poate îl protejau, mă puteți combate în ideea asta, domnule Ho­dor?

Iată o probă din chiar revista 22, 6 mai 2002: Întrebat dacă Militaru era agent so­vietic, Silviu Brucan, eminența cenușie a FSN, declara: „…majoritatea generalilor ro­mâni din perioada aceea și-au făcut școala la Moscova. În ce-l privește pe Militaru, cred că era într-adevăr foarte aproa­pe de serviciile secrete. Dar ce m-a interesat pe mine era poziția lui îm­po­triva lui Ceaușescu, pentru că partea so­vietică începuse și ea să fie împotriva lui Ceaușescu. Iar Militaru a mers pe linia asta, îmbinând și trecutul lui de om al serviciului militar sovietic – GRU – cu poziția anti-Ceaușescu“.

Așadar, cu tot acest pedigree, Nicolae Mi­litaru (care a fost învestit prin televiziune ministru al Apărării și comandantul ar­matei, la ora 14 în 22 decembrie, de către un apropiat al Moscovei – căpitan Mihai Lu­poi) devine șeful Consiliului Militar Superior, adică șeful Armatei, Securității, USLA, miliției, gărzilor patriotice, gră­ni­cerilor, al tuturor instituțiilor de forță ale României, până în 16 februarie 1990.

Iată altă probă, tot din revista 22, 2 fe­bruarie 2010 – „În decembrie 1989, Ili­escu şi Brucan au cerut ajutor mi­litar de la sovietici“ de Adam Bu­rakowski: „… Acum se ştie că te­ro­riştii nu au existat, că implicarea lor în aşa-zisa susţinere a lui Ceauşescu a fost doar o diversiune, iar victimele sunt sin­gurele certitudini de pe urma haosului din decembrie 1989 (…) Documentul aces­ta, desecretizat în temeiul Legii din 22 ia­nuarie 1999 privind protecţia infor­ma­ţii­lor clasificate (art. 86 al. 2), reprezintă un mesaj cifrat trimis de la Ambasada Re­publicii Populare Polone din Bucureşti că­tre ministerul de la Varşovia, în ziua de 23 decembrie 1989. Din text reiese că unul dintre diplomaţii ambasadei s-a întâlnit cu un angajat al reprezentanţei di­plomatice sovietice din România, al că­rui nume nu este menţionat în document. Acesta l-a informat pe diplomatul po­lo­nez că la Ambasada URSS s-au prezentat Ion Iliescu şi Silviu Brucan, în numele FSN. Ei au cerut ajutor militar, însă Am­basada sovietică a răspuns că URSS este gata să acorde orice fel de ajutor, cu ex­cepţia intrării cu forţe armate pe te­ri­to­riul României, în acest fel respingând, prac­tic, cererea de ajutor militar.

(…) De ce Iliescu şi Brucan s-au hotărât să facă acest pas riscant?

Trebuia să fie conştienţi că solicitările de ajutor militar sovietic se înscriu în ne­demna tradiţie a regimurilor comuniste din 1956 în Ungaria şi din 1968 în Ce­ho­slovacia, când nucleele conservatoare ale partidelor comuniste s-au adresat Moscovei, cerându-i să intervină mi­li­tar.“ – scrie Burakowski.

Iată documentul:

„Ministerul Afacerilor Externe

După utilizare, mesajul cifrat trebuie dis­trus conform prevederilor referitoare la uti­lizarea documentelor secrete

SECRET

Exemplar 12

Mesaj cifrat nr. …

din Bucureşti 23.12.89

URGENT

Către dir. J. Mąkosa

Însărcinat cu afaceri, Bauer informează prin depeşa nr. 189 din data de 23 luna cu­rentă:

Ora 15.00.

1. De la sovietici:

În numele Frontului Salvării Naţionale, I. Iliescu şi S. Brucan au solicitat ajutor mi­li­tar Ambasadei URSS, pentru că singuri nu se vor descurca.

Fără să aştepte răspunsul, FSN a anunţat la TV că Ambasada a promis ajutorul.
Răs­punsul URSS: sunt gata să acorde orice fel de ajutor cu excepţia intervenţiei tru­pelor.“

“Suntem informați că s-a luat legătura cu am­ba­sada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat”

Doriți o probă solidă? V-o dă­ru­iesc: în Cartea albă a Armatei, intitulată Armata în Revoluția din Decembrie 1989, prima ediție, Editura Militară, 1994, pag. 120, se scrie – „În dimineața zilei de 23 decembrie, crainicii de televiziune au solicitat, alarmați, ajutor militar de ur­gență, afirmând că Televiziunea este pe cale de a fi ocupată de teroriști, deși da­tele operative nu îndreptățeau o ase­me­nea stare alarmistă. În aceeași zi, s-a trans­mis că, datorită apariției în spațiul aerian al țării a numeroase ținte ne­iden­tificate, s-a cerut ajutor militar din par­tea URSS, lăsând să se înțeleagă că si­tuația militară a scăpat de sub control, iar forțele Ministerului Apărării Na­țio­na­le nu mai pot rezista atacurilor cu care aceștia se confruntă. Informația a pro­dus confuzie și derută“.

Ce se întâmplă în ediția a doua a aceleiași cărți, Armata în Revoluția din Decembrie 1989, Editura Militară, 1998, pag. 169? Fra­za cu pricina dispare. De ce?: „În di­mi­neața zilei de 23 decembrie, crainicii de televiziune au solicitat, alarmați, ajutor militar de urgență, afirmând că Te­le­vi­ziunea este pe cale de a fi ocupată de te­roriști, deși datele operative nu îndrep­tățeau o asemenea stare alarmistă. In­formația a produs confuzie și derută“. Un­de și de ce a dispărut informația cu aju­torul militar din partea URSS?

În dimineața zilei de 23 decembrie, în studioul Televiziunii Libere, este adus, pen­tru nevoia imperioasă de a prezenta un terorist, numitul Dan Marin, campion mondial la handbal și lucrător al Se­cu­ri­tății la Agerpres. După prezentarea pe­ni­bilă a acestuia și scoaterea lui din studio, cei trei prezentatori ai Televiziunii con­tinuă (secvență din filmul Piepturi goale și buzunare pline – scenariul și regia Cor­nel Mihalache):

„Teodor Brateş: Vă rog, linişte! Vă rugăm linişte! Televiziunea este încercuită de aceşti bandiţi, de grupuri răzleţe. Te­le­vi­ziunea este în pericol! Cerem urgent ar­mata să intervină! Nu mai este timp de pierdut! Daţi ordinele corespunzătoare aşa cum v-aţi angajat în faţa poporului!

Victor Ionescu: Ostaşi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare fără a aştepta nea­părat această dezlegare formală. Poporul vă dă acum ordine! Nu aşteptaţi numai de la nişte comandanţi, poate prea li­mi­taţi în limitele impuse atâţia ani de dic­tatură. Să ne apărăm cu ceea ce avem la îndemână!

George Marinescu: Utilizaţi toate forţele! Tot armamentul, toată muniţia! Aduceţi de urgenţă ajutoare!

Victor Ionescu: Există aruncătoare de grenade care nu au fost puse în acţiune! Să intre…

Teodor Brateş: Să intre tancurile şi să dărâme clădirile în care se află aceşti cri­minali! Să se acţioneze cu toată fer­mi­tatea, nu mai este timp de pierdut!“

Apoi, stimați concetățeni, ur­mează un anunț pe care cu greu l-am găsit în arhiva TVR. Înainte de asta, trebuie să citez din două cărți ale lui Teodor Brateș, prima: Cui îi e frică de adevăr?, conlucrare cu Constantin Bebe Ivanovici, pag. 172:

„T.B.: Până atunci cred că este necesar să discutăm încă o temă delicată. Mă re­fer la știrea pe care a citit-o George Ma­rinescu pe post în jurul orei 10,30, poate chiar 11, prin care se anunța că a fost solicitat ajutor militar sovietic, ce știți despre această știre? Cine a redactat-o? Cine a trimis-o în studioul 4?

C.B.I.: Nu vă pot răspunde la aceste în­trebări pentru simplul motiv că nu știu cine a redactat-o, nici cine a trimis-o.

T.B.: Atunci să spun eu ce știu. Știrea cu pri­cina a fost remisă lui George Ma­ri­nes­cu, într-un moment când mă aflam la WC. Când am revenit în studio am auzit-o și, imediat, am făcut semn regizorului să pu­nă cartonul cu sigla Televiziunii. L-am întrebat pe George Marinescu ce este cu știrea respectivă. A precizat că a primit-o de la etajul XI, conform procedurilor sta­bilite. I-am spus să nu o mai citească pâ­nă nu ne lămurim despre ce este vorba“.

În volumul doi al Trilogiei Revoluției ro­mâ­ne în direct, 23 decembrie 1989, dom­nul Teodor Brateș reia minciuna cu mo­men­tul în care dumnealui era la WC când George Marinescu a citit știrea. Deci, două cărți, două mărturii mincinoase. Pentru că, pe o casetă video existentă în arhiva TVR, se aude clar cum, înainte de a-i în­mâ­na grăbit și important lui George Ma­ri­nescu o hârtie, Teodor Brateș îi spune: „Ci­tește asta!“. Iar Marinescu citește de trei ori comunicatul cu ajutorul militar so­vie­tic (Televiziunea la zidul revoluției, do­cu­mentar TVR de Cornel Mihalache – 2014). Acum, dacă tot s-a redeschis Dosarul Revoluției din 1989, poate va investiga cineva competent acest lucru. Iată-l:

George Marinescu: „Dragi concetățeni, permiteţi-mi să repet un anunț pe care l-am făcut în urmă cu un minut. Suntem informați că s-a luat legătura cu am­ba­sada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenții străini și-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmați pentru a distruge ceea ce poporul român a cucerit.“

Ar fi degradant să răspund oricărei ma­nipulări a domnului M. Hodor, care știe, ia­tă, foarte multe lucruri despre „in­ci­den­tul“ de la MApN din 23/24 decembrie 1989. Gheorghe Trosca, mai grăsuț, nu avea un combinezon de luptă. De altfel, un șef de stat major care primește o ase­menea misiune, să împresureze blocurile dimprejurul MApN din Drumul Taberei cu 600 de luptători împotriva unor teroriști, ca orice om cu mintea la el, vine să lă­mu­rească misiunea și ordinul cu cei care l-au dat. Una, că nu existau 600 de luptători ai USLA, apoi, nu poți strânge ca în chingă blocurile dimprejurul MApN, fără să sta­bi­lești cu cei de pe partea cealaltă, apă­ră­torii MApN, că nu vii cumva și împotriva lor. Deci un sistem de parole și recu­noaș­teri inerente oricărei aplicații. La ordinul primit, de a veni cu 600 de uslași îm­po­triva teroriștilor, orice șef de stat major, orice luptător cu bun-simț militar vine în recunoaștere și în stabilirea situației din teren. Da, cred că vroia să intre în MApN, „să facă o escală“ și să stabilească inamic, hărți, parole, conlucrare etc. Pentru că erau profesioniști.

Sunt aberante declarațiile lui Nic­o­lae Militaru și ale lui Silviu Bru­can, care atestă faptul că au ce­rut, prin ordin, capacitarea a 600 de uslași care să atace blo­curile dimprejur și să anihileze teroriștii, iar Trosca, dimpotrivă, a venit cu 11 oa­meni care să îi atace pe ei în minister și să-i omoare, în prezența apărătorilor mi­nisterului: 2.137 de militari, 63 de tancuri, 49 de TAB-uri şi două baterii de an­ti­ae­ria­nă. Precum și a parașutiștilor de cerce­tare-diversiune de la Buzău, conduși de Gheorghe Truțulescu, specialiști în lupta de gherilă urbană, dar nefolosiți inex­pli­ca­bil în acest război.

Atacul dumneavoastră asupra lui Cons­tan­tin Isac este degradant, personajul revo­lu­ționar fiind prezent în Studioul 4, de la începutul emisiei libere, apoi la MApN, dus în mașina cu primii revoluționari, în brațele lui Petre Roman, viitor prim-mi­nistru, apoi în capul mesei la discuțiile cu principalii oameni militari și politici ai momentului, la înființarea CFSN, în discu­ția secretă de la MApN, apoi în CC la propriu în cârca lui Petre Roman, care era în cârca lui Gelu Voican Voiculescu, care era în cârca lui Ion Iliescu la revenirea de la ora 17 la Comitetul Central (secvență vi­deo), și apoi vajnic apărător al ușii de la marea discuție filmată de Adrian Sârbu cu camera video a colegului meu (nostru) Pa­ul Cozîghian. Da, Constantin Isac s-a aflat în miezul unor evenimente istorice. Nefă­când parte din gașcă, puteți scrie despre el la mișto, chiar dacă are o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție că nu a făcut poliție politică: „«Ro­lul de­ter­mi­nant» al lui «Ionescu» în Revoluţie se ter­minase“.

Acum urmează ceva ce ține de ma­nipulare sau poate de… ui­tare. Citat din primul episod al serialului domnului Hodor:

„Trebuie spus că psihoza «te­roriştilor de la USLA» nu a fost creaţia exclusivă a unei manipulări televizate, aşa cum se acreditează astăzi. Când a fost chestionat, ime­diat după primele schimburi de focuri din Piaţa Palatului [deci în 22 decembrie!!! n.m.], în legătură cu identitatea celor care trag, însuşi Iu­lian Vlad a afirmat că ei ar putea pro­ve­ni de la Direcţia a V-a sau de la USLA“. (februarie 2016)

Dar în episodul 4 al serialului său despre Tros­ca și USLA (aprilie 2016), domnul Ho­dor recidivează cu manipularea, vorba lui, grosolană:

„De ce nu a pomenit nimic despre aceste «elemente» Iulian Vlad atunci când a fost întrebat pe 22, apoi pe 23 decembrie 1989? [păi tocmai ați spus că asta a afirmat!!! n.m.] Pentru că nu era sigur cine va câştiga lupta şi nici dacă grupul lui Ion Iliescu va supravieţui pentru a pre­lua conducerea…“

Domnul istoric Mădălin Hodor ma­ni­pu­lea­ză de la un episod la altul, pentru că, în epi­sodul 4 al articolului domniei-sale, scrie:

„Revenind la «fantomele» din decembrie 1989, existenţa lor trebuie că era cu­nos­cută de şefii Securităţii cu mult anterior evenimentelor, pregătirea lor neputând să se desfăşoare fără ştiinţa şi sprijinul logistic al acestora.

Astfel încât este probabil ca declaraţia dată de Iulian Vlad, la 29 ianuarie 1990, în faţa procurorului Diaconescu şi re­pro­dusă apoi de generalul magistrat Ioan Dan în cartea sa Teroriştii din ‘89 să fie o dovadă în acest sens. Fostul şef al Securităţii afirma următoarele: «Ana­li­zând modul în care au început şi s-au des­făşurat acţiunile teroriste în Capitală, pe baza acelor date şi informaţii ce le-am avut la dispoziţie, consider că acestea ar fi putut fi executate de: 1) Elemente din Di­recţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, inclusiv speciale. (…)»“.

Și vă opriți aici, că atât vă convine…

Păi, domnule Hodor, când a spus Iulian Vlad că teroriștii pot fi de la USLA sau de la Direcția a V-a? Deci, dumneavoastră folosiți o declarație din 29 ianuarie și zi­ceți că ar fi fost spusă în 22 decembrie ‘89, după ce a început să se tragă? 1990? Și cum ar fi putut determina o declarație din 29 ianuarie 1990 „psihoza «USLA = te­rorişti»“ din 22 și 23 decembrie 1989 care „nu a emanat de la «civilii speriaţi şi mi­litarii dezorientaţi», nici de la agen­ţii KGB/GRU, ci chiar de la şeful Se­cu­ri­tăţii, care a indicat exact acele unităţi din structura aflată sub comanda sa, ca­re ar fi putut acţiona în modul res­pec­tiv.“? Dumneavoastră numiți asta cer­ce­tare istorică?

Una la mână. Apoi, citarea trunchiată a de­clarației generalului Iulian Vlad din car­tea domnului Ioan Dan Teroriștii din 89 este de nepermis… Domnul magistrat Ioan Dan citează din documentul de 10 pa­gini din 29 ianuarie ‘90, scris îngrijit și logic de Iulian Vlad în pușcărie:

„… analizând modul în care au început și s-au desfășurat acțiunile teroriste în Ca­pitală, pe baza acelor date și in­for­mații ce le-am avut la dispoziție, con­sider că acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elemente din Direcţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, in­clusiv speciale.

(urmează de la A la E supoziții cu struc­turi din care ar fi putut face parte, ca pregătire, «teroriștii»).

2) Ofițeri și subofițeri din Miliție, atât de la Capitală cât și de la IGM…

3) Trăgători de elită din toate unitățile Mi­nisterului de Interne, chiar lunetiști de la Dinamo sau alte cluburi sportive.

4) unele cadre militare de rezervă ale Securității, Miliției și Armatei, precum și actuali și foști activiști de partid sau UTC (anturajul și familia dictatorului).

5) anumite cadre militare sau luptători din Gărzile Patriotice.

6) Străini.

a) la studii în România (arabi, pa­les­ti­nieni care sunt la pregătire pe linia Ar­matei (…)

b) Special infiltrați (…)

c) alți străini aflați în țară cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice.

d) foști cetățeni români (…)

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au pro­cu­rat în primele ore din 22 decembrie după prânz (…)“

Iată că sunt trecuți toți cei care fi putut avea arme și care ar fi trebuit investigați.

Domnul Mădălin Hodor știe ade­vărul mult căutat despre Re­voluția Română din Decembrie 1989: „Existenţa unor struc­turi paralele şi deplin cons­pi­rate alcătuite din cadre active şi în re­zervă ale Securităţii, a căror loialitate, in­­teresată sau determinată de «con­si­derente patriotice» prost înţelese, era dirijată exclusiv spre Nicolae Ceauşescu şi clanul acestuia, este, în opinia mea, singura explicaţie raţională pentru «fe­nomenul terorist» din decembrie 1989.“ Ați găsit vinovații pentru morții revo­lu­ției: Iulian Vlad și USLA. Domnule Hodor, sunteți un istoric străveziu. Nu o luați ca pe o jignire, vă rog.

Domnule Hodor, când scrieți, la 26 de ani de la eveniment, că „Ilegală şi discutabilă moral, decizia de a-l executa pe Ceau­şes­cu s-a bucurat atunci, ne convine sau nu să recunoaştem, de susţinerea întregii [subl.m.] populaţii“, trebuie să scrieți – în­treaga populație minus Mihalache, adică eu. Nu mă faceți dumneavoastră criminal din­tr-un patriotism global. Și nu vă sfă­tuiesc să faceți azi un sondaj de opinie pe tema asta. Și pentru că teroriștii nu au nume și chip nici azi, cum puteți scrie că „A fost singurul mod practic de a opri mă­celul. Dovadă că, după difuzarea exe­cu­ţiei la televizor, activitatea teroriştilor, cu rare excepţii, a încetat“? Îi acuzați di­rect pe cei care au luat puterea de di­ver­siune terorist militară. Mulțumesc.

Cornel Mihalache

Sursa: Ziaristi Online

Print Friendly, PDF & Email

17 comments

  1. Pingback: EXCLUSIV. Iulian Vlad versus Ion Iliescu: Îl cunosc din '49 nu din '89 cum i-a zis lui Tismăneanu. Premieră după 25 de ani. “Factorul intern – România în spirala conspiraţiilor” (II) - Ziaristi OnlineZiaristi Online

  2. Lipsește în tot acest articol a lui Cornel Mihalache o replică la principala afirmație din articol lui Hodor: Faptul că Gheorghe Trosca nu a avut nici un rol în demascarea, înainte de 1989, a generalului Militaru.
    „Dacă în privinţa dovezilor colaborării lui Ni­colae Militaru cu KGB/GRU, ca motiv al îndepărtării sale din Armată, lucrurile sunt obscure, în privinţa carierei lui Gheor­ghe Trosca la Direcţia a IV-a, din punctul meu de vedere, ele sunt cât se poate de clare.
    Din nefericire pentru autorii teoriei „asa­si­natului KGB-ist“ din timpul Revoluţiei, tra­seul profesional al viitorului şef de stat-major al USLA, consemnat în dosarul său de cadre1, nu se intersectează deloc cu cel al presupusului său călău”.
    http://revista22.ro/70251894/asasinarea-lui-trosca-i-misterele-uslailor-ucii-la-revoluie.html
    Domnul Hodor a studiat niște arhive (dosarul de cadre a lui Trosca) pentru a ajunge la concluzia asta. Mihalache ce a studiat? Singurul comentariu a lui Mihalache e „Pentru dumneavoastră, Dosarul Corbii nu există”.
    Domnule Mihalache, dacă dosarul Corbii conține ceva care-l contrazice pe Hodor, de ce nu dai publicității documentele respective? Ori, în stil tupeist-dîmbovițean, vorbești despre dosarul Corbii fără să-l fi văzut vreodată și fără să ai habar de conținutul acestuia?
    În rest, observ învinuirea generalului Militaru pe baza unor citate cu spuse ale lui Teodor Brateș ori Victor Ionescu, citate în care nici generalul Militaru nici Trosca nu sînt menționați. Așa se face jurnalismul pe malurile Dîmboviței.
    Rețin indignarea domnului Cornel Mihalache cu privire la faptul că „primul revoluționar al țării” Ion Iliescu, cît și Nicolae Militaru, au fost acuzați de Hodor de mincină și mistificare. Fapta nu este însă chiar atît de scandaloasă precum i se pare lui Mihalache.

  3. Cornel Mihalache

    Domnul Marius Mioc iar nu înțelege nimic.
    Pe mine nu mă interesează dacă Trosca a avut sau nu vreun rol în demascarea lui Militaru. Cert e un lucru: 600 de uslași au fost chemați înarmați, noaptea, să împresureze blocurile dimprejurul Ministerului Apărării unde ar fi fost teroriști care trăgeau asupra Ministerului. Asta fără să anunțe cineva forțele care apărau, în spatele gardurilor sau în tancuri și taburi, ministerul. Sunt 7(șapte) evenimente identice în 48 de ore. Au venit 11 uslași cu două ABI-uri și au fost omorâți cu mitraliera de pe tanc și cu tancul însuși. Trosca a primit un glonte un frunte în timp ce se zbătea pe asfalt. Asta se cheamă ASASINAT. Cel mai mare în grad și funcție în momentul acela în Minister era generalul Nicolae Militaru, care dorea, alături de Silviu Brucan, prin acest ordin, un război civil. Securitatea să se lupte cu Armata. A doua zi, USLA și Direcția a V-a au fost chemate, prin ordin, lângă stadionul Ghencea, pentru o revistă de front, unde îi așteptau mitraliere și elicoptere. Pentru că asta nu avea revoluția din București, teroriști morți care s-o justifice.
    Pe mine nu mă interesează dosarul Corbii. Poate nu există. Poate e doar în închipuirea ofițerilor (timișoreni!!!) din CADA anului 1990. Dar toate legăturile pe care le-am făcut între cele două ediții ale Cărții albe a Armatei, între Mihai Lupoi și Nicolae Militaru ca filosovietici, între minciunile din cărțile lui Teodor Brateș și arhiva TVR pe care nu a reușit să o șteargă, între anunțul cu ajutorul militar sovietic de la TVR din dimineața lui 23 decembrie și vizita lui Silviu Brucan și Ion Iliescu la Ambasada URSS (document polonez prezentat de Adam Burakowski – articol din revista 22), nu pot fi negate nici măcar ”cât îi negru supt o unghie”.
    Generalul Militaru nu are nicio legătură cu citatele din Victor Ionescu sau Brateș. Înțeleg, domnul Marius, că articolul domnului Hodor este o ”spălare” a domnului general Nicolae Militaru și nu am înțeles eu asta? Mă bucur că o scrii, negru pe alb. Așa se face jurnalismul pă malul Begăi…

  4. Oare de ce domn’ Mioc ţine cu atâta patos la onoarea nereperată a tov. general Militaru? Cumva lui domn’ Mioc îi e frică să nu dea cineva cu presupusu că nu numai tov. general Miliatru a fost pion al sovieticilor la Loviluţie, ci şi niscaiva “loviluţionari” de bine de pe malurile Begăi? Cum de dă domn’ Mioc credit cu atâta uşurinţă unor alţi dâmboviţeni (deci mitici şi ei) – cei de la fiţuica GDS? Cumva pentru că spusele lor apar în fiţuica (şi grupusculul aferent) înfiinţat de tov. Brucan?

  5. E o contradictie inexplicabila. Dl Mioc, cunoscut revolutionar anticomunist, se face portavocea unor odiosi securisti ai regimului comunist si ai mostenitorilor lor, ca brucan si pacepa, respectiv tismaneanu si ai lui.

  6. Domnule Mihalache, dacă pe dumneavoastră nu vă interesează dosarul Corbii și nici dacă Trosca a avut vreun rol în demascarea lui Militaru, pe mine mă interesează. În special fiindcă s-a speculat foarte mult asupra lor. Îmi dați voie să mă intereseze și lucruri care nu vă interesează pe dv.? Am cerut publicarea dosarului din 2011
    https://mariusmioc.wordpress.com/2011/03/02/uslasul-trosca-si-alti-4-ramin-fara-titluri-de-revolutionar-necesitatea-publicarii-dosarului-generalului-militaru/
    În lipsa publicării dosarului, toate speculațiile despre conținutul său sînt egale cu zero.
    Conform cărții „Orizonturi roșii” de Pacepa, principalul demascator a lui Militaru se numește Pacepa. Nu apare în acea carte numele Trosca, nici ofițerii din CADA n-au rostit numele Trosca.
    Dv. aveți o imaginație foarte bogată, care vă îngăduie să faceți multe legături, dar pentru mine contează doar ceea ce se poate susține prin dovezi. Imaginația dv. nu e dovadă.
    Cine a condus efectiv trupele în perioada imediat următoare fugii lui Ceaușescu, cînd a început așa zisa luptă cu teroriștii? Nu sînt deloc convins că era generalul Militaru. Sînt imagini filmate din CC care îi arată pe Gușă și Vlad dînd ordine. Emil Cico Dumitrescu, cînd apare la TV și spune trupelor din diferite orașe să se îndrepte spre București, spune că transmite ordinul generalului Gușă și al generalului Stănculescu (“Revoluția română în direct” – volum editat de Televiziunea Română în 1990, sub coordonarea lui Mihai Tatulici, pag. 119). Iar la M.Ap.N. sînt multe indicii că cel care efectiv conducea operațiunile în primele zile era Stănculescu. Inclusiv procesul lui Ceaușescu a fost organizat de Stănculescu, nu de Militaru.
    Oficial Militaru a fost numit ministru abia în 26 decembrie 1989, iar într-o declarație olografă pretinde că a preluat efectiv conducerea operațiunilor militare în după amiaza de 24 decembrie 1989 (adică după episodul cu Trosca):
    „În noaptea de 22/23 Decembrie am urmărit acţiunile Gl. Guşe şi Gl. Vlad în fostul sediu al CC al PCR, iar în zilele de 23 şi 24 decembrie 1989 am urmărit activitatea Conducerii Armatei, Ministerului de Interne şi Departamentului Securităţii Statului, în sediul M.Ap.N.
    Din după amiaza zilei de 24 decembrie 1989 şi pînă la 16 februarie 1990 am condus acţiunile armatei, de apărare a revoluţiei, în calitate de ministru al apărării naţionale”.
    https://mariusmioc.wordpress.com/2011/04/07/dosarul-de-revolutionar-al-generalului-militaru/
    Cei mai mulți morți și răniți în așa-zisa luptă antiteroristă au fost înainte de după amiaza de 24 decembrie. Se pare că anume după ce frîiele au fost preluate de Militaru luptele s-au domolit.
    Existau niște persoane implicate în reprimarea revoluției din Timișoara care în 22 decembrie erau speriate că după căderea lui Ceaușescu vor avea de dat socoteală pentru faptele lor (puteau ajunge și la plutonul de execuie după legislația de atunci). Persoanele astea aveau nevoie disperată să se creeze haos ca să poată pretinde că au salvat revoluția. Militaru nu era printre ele.
    După ce Militaru a murit și nu se mai poate apăra, a devenit un țap ispășitor convenabil ca să se ascundă vinovăția altora.
    Inclusiv în cazul Trosca, colonelul Ardeleanu a dat declarație în anii 90 (publicată de Angela Băcescu – „România 89. Din nou în calea năvălirilor barbare”, ed. Zamolxis, Cluj, 1994) care-l nominalizează pe Stănculescu ca persoană care trebuia să facă precizări cu privire la traseul de urmat, semne de recunoaștere și amplasarea în dispozitiv.
    https://mariusmioc.wordpress.com/2014/12/16/cazul-trosca-si-implicarea-lui-victor-stanculescu/
    Cînd mai scrieți articole bizuite pe imaginația dv. debordantă și nu pe dovezi, gîndiți-vă că poate nu faceți decît să creați piste false în folosul exact al celor care au săvîrșit crimele din 1989. Și despre care se duce o propagandă că ar fi un fel de eroi naționali, care ar fi salvat România în 1989.

  7. Şi încă o deraiere de la logica elementară a domnului Mioc. Domnia sa consideră că automat toţi contestatarii generalului Militaru ştiau despre existenţa dosarului cu pricina. FALS! De fapt în cazul lui şi al altora ne lovim de acea “pată” din dosar care arunca bănuieli mari de tot asupra integrităţii şi onestităţii respectivelor persoane: ŞCOLARIZAREA LA MOSCOVA (sau în URSS). Mai ales în anumite medii – militare, securistice, de partid – prezenţa într-o anumită perioadă a vieţii însemna aproape certa pescuire a acestor persoane de către serviciile sovietice. Mai mult, în cazul kominterniştilor, însăşi apartenenţa la Komintern echivala cu a fi agent al URSS. Spre că măcar aici domnul Mioc poate fi de acord.
    Ori să ne punem în pielea celor de la CADA. Cum puteau tinerii ofiţeri să stea pasivi când vedeau că pe scena Armatei îşi făcea loc un brontozaur cu trecut stalinist?
    Apropo, Iliescu însuşi recunoaşte că avea întâlniri cu persoane precum Virgil Măgureanu, Nicolae Militaru, Ion Ioniţă, Virgil Ioanid, Radu Florian (parintii lui Radu Ioanid si Alexandru Florian – n.b.), Valter Roman, Aurel-Dragoş Munteanu, N.S. Dumitru , întâlniri pe tema înlăturării lui Ceauşescu.. Iliescu nu precizează dacă spre o democratizare (în sens burghez) a României, sau spre o mai adâncă “democratizare” în sens proletar a ţării.

  8. Cornel Mihalache

    Citat din dl Marius Mioc.
    ”Emil Cico Dumitrescu, cînd apare la TV și spune trupelor din diferite orașe să se îndrepte spre București, spune că transmite ordinul generalului Gușă și al generalului Stănculescu (“Revoluția română în direct” – volum editat de Televiziunea Română în 1990, sub coordonarea lui Mihai Tatulici, pag. 119).”
    Atâta știm, atâta cităm. La generalul Gușă care îi spune la telefon domnului Iliescu ”să-i dea ordin marinarului ăla (Cico… n.mea) să nu mai cheme unități de peste tot din țară” nu ne mai uităm, că e din arhive.
    Deci. ”Generalul Militaru a stat toată noaptea urmărind acțiunile Gl. Gușe și Gl. Vlad în fostul sediu al PCR”. Adică în timp ce aceștia doi, filmați tot timpul, sub privirile tuturor celor din cameră, ”coordonau teroriștii” care trăgeau în același timp în mai multe orașe din țară, generalul Militaru se uita la ei.
    Amice, ai citit ”Căldură mare” de Caragiale?

  9. Domnule Mihalache,
    E un fapt că Cico Dumitrescu, în 22 decembrie 1989, cînd spunea la TVR în fața milioanelor de telespectatori (ratingul TVR fiind foarte mare în acea zi) ca unități militare din mai multe orașe să se deplaseze spre București, a precizat că transmite ordinul generalilor Gușă și Stănculescu, nu al generalului Militaru. Dacă căutați în arhiva TVR probabil veți găsi și înregistrarea video, iar Cico Dumitrescu încă trăiește și ar putea fi întrebat (de fapt ar trebui întrebat de documentariști interesați de adevărul despre revoluție, nu de a face propagandă pentru niște idei prestabilite pe acest subiect).
    Că Gușă i-ar fi zis lui Iliescu să-i dea ordin lui Cico să nu mai cheme unități e doar afirmația lui Gușă. Cine o confirmă?
    De ce e Gușă credibil? Fiindcă a fost la Timișoara pentru a reprima revoluția? Sau fiindcă fiică-sa s-a măritat cu unul din cei mai bogați români (Iosif Constantin Drăgan, acum răposat) și poate finanța campanie de PR în favoarea tatălui?
    Sînt multe alte surse care confirmă susținerea lui Militaru că nu el avea comanda operativă în 22-23 decembrie 1989. De pildă, Ion Niculescu de la Ploiești povestea cum era cît pe-aci să provoace un al doilea măcel la Otopeni, fiind informat că aeroportul fusese ocupat de teroriști care au luat ostatici. Iar cel care l-a informat asta, spune Niculescu, era generalul Gușă. NU Militaru.
    https://mariusmioc.wordpress.com/2009/03/10/ion-niculescu-si-evitarea-celui-de-al-doilea-macel-la-otopeni-2-video/
    Lincurile către „Jurnalul Național” din articolul meu inițial nu mai funcționează, dar am găsit un alt linc care în esență conține aceeași declarație a lui Niculescu:
    http://jurnalul.ro/special-jurnalul/otopeni-cum-s-a-evitat-al-doilea-macel-68064.html
    Gușă e cel care făcea planuri de cucerire a clădirii Operei (în care se afla comitetul revoluționar timișorean) inclusiv în 22 decembrie dimineața, deși se pretinde că „fraternizase” în 20 decembrie. A renunțat la planuri abia cînd s-a anunțat la TV moartea lui Milea. Spune asta Radu Tinu, adjunctul șefului securității Timiș în 1989: https://mariusmioc.wordpress.com/2016/05/13/radu-tinu-despre-revolutia-romana-video/
    A mai povestit despre Gușă și Viorel Oancea, fost primar al Timișorii, fost parlamentar, acum general în rezervă, ofițer care vorbise manifestanților din balconul Operei în perioada cînd Gușă făcea planuri să atace Opera. Găsiți declarațiile lui în cărți publicate la Timișoara. La București asemenea declarații nu stîrnesc nici un interes, „documentariștii” care fac filme despre revoluție sînt interesați numai despre ce au de spus cei implicați în reprimarea revoluției din Timișoara. Se pare că ăsta-i criteriul de bază în mass-media bucureșteană: cu cît ai omorît mai mulți timișoreni în decembrie 1989, cu atît ești mai credibil să „dezvălui” adevărul, să „rupi tăcerea” despre revoluție.
    Amintesc și procesul Ceaușescu, care a fost organizat de Stănculescu, nu de Militaru, cum arată toate declarațiile celor implicați și înregistrarea video de la fața locului. Deși acum dacă faci un sondaj de opinie, mulți români o să-ți zică că Militaru a pus la cale omorîrea lui Ceaușescu. Toate dovezile arată spre Stănculescu, dar propagandistic e scos vinovat Militaru (dar numai după ce a murit și nu se mai poate apăra; înainte a candidat și la Președinția României, dar ziariștii curajoși de astăzi tăceau)
    Eu nu contest ce scria Pacepa, că Militaru s-a cordit cu Olga și că a dat atașatului militar sovietic o carte cu numere de telefon ale conducerii M.Ap.N., document cu caracter secret. Dar aici discutăm despre moartea a peste 1000 de români, nu despre mărunțișuri.
    Ceaușescu însuși nu l-a pedepsit prea tare pe Militaru, l-a scos din armată dar l-a numit ministru adjunct la Ministerul Construcțiilor Industriale, i-a lăsat gradul de general și pînă în 1984 (deci 6 ani după „deconspirare”) funcția de membru supleant al CC al PCR. Dacă era vreun complot pentru răsturnarea lui Ceaușescu, nu asta ar fi fost reacția lui Ceaușescu.
    Donkeypapuas, una din persoanele școlarizate la Moscova era însuși Nicolae Ceaușescu (Academia Militară „Mihail Frunze”, 1951-1952).

  10. @Stimate dom’ tovarăş Mioc, cum ar fi putut protesta CADA faţă de Nicolae Ceauşescu de vreme ce acesta era mort şi îngropat de multişor? Acţiunea tinerilor militari de atunci se manifesta faţă de diverşii BRONTOZAURI cu ascensiune datorată originii proletare (adică, din sculer-matriţer ajungea, în ’48-’49, ditamai ofiţer în doar câteva luni de “şcolarizare”. Aşa cum Piaţa Universităţii a fost o reacţie faţă de alţi BRONTOZAURI comunişti, care se puseseră în fruntea bucatelor pe motiv de “disidenţă” – ei fiind nişte stalinişti siniştri.

  11. Cornel Mihalache

    Domnule Mioc,
    Am căutat în arhiva TVR și am dat peste filmul meu ”Piepturi goale și buzunare pline” din 2012, cu interviul luat domnului Cico în 2005 9 (de la minutul 9.55). Iată că m-am conformat cerințelor dumnevoastră. De altfel, filmul e pe youtube, nu eu l-am pus, sub titlul ”Adevărul despre revoluția română”. Măcar pentru faptul că eu vă citesc blogul, ca orice jurnalist interesat, ați fi putut să-l vedeți, dacă nu cumva vi se întunecă privirea la filmele mele… sunt vreo 200.000 de vizionări…
    Și e și arhiva din CC, din ”Noaptea generalilor”, care atestă și confirmă, video și audio, discuția pe care generalul Gușă o are cu Ion Iliescu privitor la Cico Dumitrescu, marinarul care cheamă unitățile militare de pe toată partea de est a României.
    Insert TVR arhivă:
    Emil Cico Dumitrescu: ”Comandanti ai unităților Mapn din orașele Târgoviște, Râmnicu Sărat, Buzău, Focșani, Galați, Brăila, vă transmit ordinul șefului MSTM, general Gușă Ștefan, ca în cel mai scurt timp să îndreptați unitățile dumneavoastră către București, pentru a apărarea următoarelor puncte: Mapn, Academia Militară și unitățile dispuse pe bulevardul artileriei…”
    Reporter: Acel ordin era scris, era…
    CICO DUMITRESCU: Ordinele se dau scris, ce mai era, s-a dat telefonic.
    Reporter: Armata nu dă telefon, nu dă ordine prin telefon la televiziune…
    CICO DUMITRESCU: Da nu dau ordine, ei au spus că au făcut apel la televiziune, că nu poate să ia legătura cu unităţile de la Brăila, de la cutare şi cutare.
    Teodor Brateș: Cico Dumitrescu a venit în studio și mi-a spus: ce doresc eu să comunic reprezintă ordinul de la generalul Gușă. De altfel a și spus-o, în emisie, dacă nu mă înșeală memoria. Cum să nu-l crezi?
    Reporter: Deci, ca să revin. În numele generalului Guşă…
    CICO DUMITRESCU: Nu Guşă, domle, nu era…
    Reporter: În numele generalului Guşă, aţi dat acel ordin prin televiziune ca unităţile militare din Focşani…
    CICO DUMITRESCU: Nu, a dat, generalul Şchiopu.
    Insert TVR arhivă:
    Cico Dumitrescu: ”Din ordinul șefului marelui stat major, generalul maior Guşă Ștefan și al generalului locotenent Stănculescu, v-a transmis acest ordin căpitan ce rangul I Dumitrescu.”
    Reporter: Deci dumneavoastră aţi spus pe gură, Guşă.
    CICO DUMITRESCU: Aşa mi-a spus, aşa mi-a, aşa mi-a spus domnul Brateş, că s-a dat telefon de acolo, şi eu am stat şi am vorbit pe T.O cu domnul Şchiopu. Şi a spus da, nu putem lua legătura cu astea.
    Reporter: Şi ele de ce trebuiau să vină? Aceste regimente din Brăila, Focşani, Galaţi…
    CICO DUMITRESCU: Să apere televiziunea şi celelalte puncte care…
    Reporter: Care ce se întâmpla cu ele?
    CICO DUMITRESCU: Nu ştiu, eu nu eram…
    Reporter: Păi aţi spus, aţi spus acolo textual, care sunt atacate de trupele Ministerului de Interne.
    CICO DUMITRESCU: Nu cred că am spus asta. Nu cred. Luaţi, şi uitaţi-vă.
    Insert TVR arhivă:
    Cico Dumitrescu: ”Revin. Comandanții unităților din Târgoviște, Râmnicu Sărat, Buzău, Focșani, Brăila, Galați, în cel mai scurt timp îndreptați unitățile dumneavoastră în deplină ordine și putere de luptă către capitala patriei noastre, pentru a apăra Ministerul Apărării Naționale, Academia Militară Radioul și celelalte sedii al unităților din București, care sunt atacate de către trupele Ministerului de Interne.”
    Reporter: Am luat, am găsit, am pus.
    CICO DUMITRESCU: Dacă am spus-o, înseamnă că aşa mi-a spus. Mi-a comunicat, domnul Şchiopu. Asta mi-a spus… eu n-am…
    Reporter: Ştiţi ce înseamnă asta? Ca nişte regimente de peste tot să vină noaptea…
    CICO DUMITRESCU: Sunt militar şi ştiu ce înseamnă.
    Reporter: Ştiţi ce înseamnă.
    Insert arhivă: generalul Guşă din CC la telefon cu Ion Iliescu
    ”Ne dezinformează, ne destabilizează și noi trebuie să avem calm! Iar la televizor să se dea numai apeluri la liniște! Să nu mai vorbească ăla… marinarul ăla, să dea ordin la unități din țară… pentru că altfel stricăm niște treburi! Să-i dați ordin… în niciun caz să-și mai permităl să vorbească el cu unități din toată țara… că destabilizează toată țara!
    CICO DUMITRESCU: Dar ştiţi ce înseamnă să se întâmple ceva şi să nu…
    Reporter: Ca ministerul de interne să atace toate aceste unităţi, cum ar fi Mapn, sau… ăsta-i un război civil!
    CICO DUMITRESCU: E uşor să judeci după 15 ani când ai altă logică, altă logică decât atunci când se întâmplă…
    Insert arhivă TVR
    George Marinescu: ”Dragi concetățeni, permiteti-mi să repet un anunț pe care l-am făcut în urmă cu un minut. Suntem informați că s-a luat legătura cu ambasada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenții străini și-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmați pentru a distruge ceea ce poporul român a cucerit.
    Încă o dată!”
    Domnule Mioc, sănătate!

  12. Domnule Mihalache,
    În 22 decembrie 1989 generalul Gușă era îngrijorat de faptul că va fi pus să plătească pentru faptele sale dela Timișoara. Reiese indirect din intervenția sa la TVR: „Poziţia mea nu se judecă acuma, o să vedeţi la Timişoara cum a fost. (…) Mai tîrziu vom vedea cine a greşit şi nu. Nu sînt momente acum să judecăm aceste lucruri!”
    https://mariusmioc.wordpress.com/2008/11/26/tvr-22-decembrie-1989-generalul-gusa-pozitia-mea-nu-se-judeca-acuma-video/
    Nu era singurul îngrijorat, cam toți șefii militari ai regimului Ceaușescu din localitățile în care se înregistraseră victime erau în aceeași situație. Iar după legislația de atunci puteau primi chiar pedeapsa cu moartea (abia în 12 ianuarie 1990 Iliescu avea să elimine această pedeapsă). Asta este motivația creării deliberate de haos în 22 decembrie, prin așa zisa luptă cu teroriștii, dar și a executării grăbite a lui Ceaușescu, care nu trebuia lăsat să vorbească. Taina principală pe care Ceaușescu nu trebuia s-o dezvăluie nu este despre cordeala lui Militaru cu Olga ci despre represiunea de la Timișoara.
    Numirea la conducerea armatei a unei persoane din afara șefilor militari ceaușiști care se implicaseră în represiune a fost o măsură logică.
    Toți șefii militari ceaușiști implicați în represiune au rămas la conducerea armatei să lupte cu așa zișii teroriști. Militaru a fost parașutat printre ei după 11 ani de absență. Nu avea informații actualizate despre cine ce unități militare conduce, multe persoane noi apăruseră în ierarhia M.Ap.N., ici-colo mai găsea cunoscuți. Bineînțeles că putea să învețe, dar vreo 2-3 zile tot a avut nevoie să priceapă noua structură a M.Ap.N. În aceste prime 2-3 zile după fuga lui Ceaușescu a început lupta cu „teroriștii” și s-au înregistrat cele mai multe victime. Impresia mea e că exact de cînd Militaru a preluat efectiv comanda a început să se domolească lupta cu „teroriștii”.
    Toate datele arată că în primele 2-3 zile ordine concrete de luptă erau date de Gușă și Vlad din C.C. și Stănculescu de la M.Ap.N. Ca ordine concrete ale lui Militaru în această perioadă sînt dovedite doar „opriți măcelul!” și trupele să se retragă în cazărmi (acest din urmă ordin fiind atribuit propagandistic, după nevoi, și lui Milea respectiv Stănculescu; posibil ca după transmiterea la TVR a ordinului generalului Militaru de retragere în cazărmi, același ordin să fi fost transmis prin rețeaua M.Ap.N. și de Stănculescu).
    Dacă Cico Dumitrescu spune că a aflat de la generalul Șchiopu că ordinele difuzate de el la TVR erau din partea lui Gușă (văd că pe Șchiopu nu l-ați întrebat), asta nu dovedește neimplicarea lui Gușă, iar faptul că Gușă ulterior a spus că marinarul să nu mai vorbească la TVR poate însemna că după ce au sesizat destui că se transmit ordine aiurea (nu toți au avut nevoie de 26 de ani să înțeleagă asta), Gușă a simulat neimplicarea. Dar nimeni n-a spus că ordinele veneau de la Militaru, iar în alte situații (Niculescu, deja menționat) tot Gușă este dovedit ca inițiator al ordinelor creatoare de confuzii.
    Înregistrarea cu Gușă vorbind la telefon nu dovedește că la celălalt capăt al firului era Ion Iliescu. Asemenea presupuneri au nevoie de dovezi. Eu știu o înregistrare cu Gușă căutat la telefon de cineva care vorbea rusește, cam toți părerologii pretind că era căutat de la Moscova, dar Cristina Ciontu care a slujit ca traducătoare la conversația respectivă a spus că telefonul era de la Budapesta (limba rusă fiind limbă de comunicare în Tratatul de la Varșovia).
    Am remarcat manipularea din filmul dv., după ce corect puneți pe hartă diferite orașe din care Cico Dumitrescu spunea să se trimită trupe spre București, adăugați pe harta aia niște săgeți din URSS spre România, deși Cico Dumitrescu nu spusese nimic despre URSS. Insinuați că fabrica de minciuni din decembrie 1989 numită TVR spunea adevărul cînd pretindea că ambasada sovietică a făgăduit ajutor militar. Ați pomenit și informarea ambasadei Poloniei. De fapt, documentul ambasadei Poloniei arată că URSS a RESPINS cererea de ajutor militar și că anunțul de la TVR era mincinos.
    „Fără să aştepte răspunsul, FSN a anunţat la TV că Ambasada a promis ajutorul. Diplomatul precizează că URSS a răspuns că “sunt gata să acorde orice fel de ajutor cu excepţia intervenţiei trupelor.”
    http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/1989+Anul+care+a+schimbat+lumea/Revolutia+de+la+1989+in+documentele+Ambasadei+Poloniei
    Dezinformarea despre tancurile sovietice care ar fi fost gata să intre în România a fost larg răspîndită, dar la un moment dat înșiși unii dintre cei care au răspîndit-o au recunoscut că era dezinformare (provenită de la un fost informator al securității, dezinformator în 1989 și pe tema „apei otrăvite”). Sînt lucruri care nu pot fi negate nici măcar ”cît îi negru supt o unghie”.
    https://mariusmioc.wordpress.com/2010/05/05/adevarul-recunoaste-ca-a-mintit/
    Pretindeți în filmul dv. că securitatea „a fost deșteaptă și vicleană și a făcut un pas înapoi. A lăsat armata să participe singură la represiune” (de la minutul 18,32). Sînt afirmațiile dv. personal nu ale vreunui interviat. Pe ce bază spuneți că securitatea n-a participat la represiune? Procesul lui Iulian Vlad s-a încheiat cu condamnare – bagseama că n-a fost așa deștept dacă a ajuns în închisoare. Ați studiat, dacă nu întreg dosarul procesului, măcar motivarea sentinței de condamnare?
    Documentarele dv. se bizuie pe ideea că numai de la FSN-iști se poate afla adevărul, de aia prezentați în mare majoritate FSN-iști (și Gușă, și Stănculescu au fost membri ai CFSN, indiferent de încercările de rebranduire a lor în „victime ale lui Iliescu”). E o tendință pe care am remarcat-o din 1993, cînd am și scris articolul „Revista Cuvîntul și noua opoziție”
    https://mariusmioc.wordpress.com/2009/12/20/dupa-virgil-magureanu-un-nou-membru-in-tabara-antiiliescienilor-feroce-victor-stanculescu/
    Remarc la dv. urmarea întocmai a liniei trasate în 1993 în revista „Cuvîntul”.

  13. Apropo de cererile pentru implicare militară sovietică, părerea mea e că doritorii de haos ar fi vrut să vină trupe sovietice aici, tocmai ca haosul să fie mai mare. Printre alte provocări care să-i atragă pe sovietici în conflict pare să fie și atacarea blocului de locuințe ale cetățenilor sovietici din București.
    „Pravda” din 24 decembrie 1989 scria: „Zona luptelor a cuprins şi blocul de locuinţe în care stau familiile colaboratorilor reprezentanţei comerciale sovietice (…) Viaţa oamenilor sovietici, femei şi copii, e în mare pericol”
    https://mariusmioc.wordpress.com/2009/12/03/pravda-24dec89/
    Doi cetățeni sovietici din acel bloc au fost de altfel răniți cu acel prilej.

  14. Pingback: Diversiunile din jurul morţii generalului Iulian Vlad. Regizorul Cornel Mihalache desfiinţează propaganda GDS şi a Institutului Revoluţiei lui Iliescu - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.