Părintele Calciu în telegramele desecretizate ale Departamentului de Stat al SUA - DOCUMENTE şi evocări despre "neînfricatul preot român", din Washington Post şi The Guardian. 10 ani fără Părintele Gheorghe Calciu - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Părintele Calciu în telegramele desecretizate ale Departamentului de Stat al SUA – DOCUMENTE şi evocări despre “neînfricatul preot român”, din Washington Post şi The Guardian. 10 ani fără Părintele Gheorghe Calciu

parintele-calciu-si-presedintele-sua-ronald-reagan-marturisitorii-ro

Foto: Casa Alba

Documente recent declasificate ale Departamentului de Stat al SUA scot la iveala şi câteva corespondenţe privind soarta Părintelui Gheorghe Calciu (23 noiembrie 1925 – 21 noiembrie 2006), deţinut politic anticomunist cu 21 de ani de închisoare în urma a două încarcerări (1948-1964, 1979-1984), de la a cărui plecare la Domnul se împlinesc azi 10 ani. Deocamdată au ieşit la iveală doar trei referiri desecretizate, în care se regăsesc solicitările a doi senatori care cereau Departamentului de Stat date despre deţinuţi politici din mai multe ţări. Aşteptând cu încredere mai multe note foste secrete din dosarul România redăm mai jos răspunsurile Departamentului de Stat la solicitarile făcute de senatorul de Louisiana John Bennett Johnston Jr. şi de senatorul de Connecticut Christopher John “Chris” Dodd, ulterior candidat la preşedinţia Statele Unite ale Americii, datând din 1981.

În cele din urmă, Părintele-martir Gheorghe Calciu a fost eliberat la intervenţia directă a preşedintelui SUA Ronald Reagan, în 1984, Părintele împreună cu soţia şi fiul său aterizând în America în august 1985 (foto-documente).

parintele-gheorghe-calciu-la-sosirea-in-ny-sua-9-august-1985-cu-grigore-caraza

9 August 1985 – Aeroportul JFK din New York. Parintele Gheorghe Calciu de mana cu marturisitorul Grigore Caraza, ambii suferind 21 de ani de temnita

parintele-gheorghe-calciu-la-sosirea-in-ny-sua-9-august-1985-cu-pr-roman-braga-familia-si-alti-preoti

9 August 1985 – Aeroportul JFK din New York. Parintele Gheorghe Calciu si familia intampinati de Parintele martir Roman Braga si alti preoti trimisi de episcopului Nathanael Pop, care i-au adus patrafirul si o cruce sfintita

parintele-gheorghe-calciu-la-sosirea-in-ny-sua-9-august-1985-cu-zahu-pana-grigore-caraza-si-liviu-butura

9 August 1985 – Aeroportul JFK din New York. Parintele Gheorghe Calciu alaturi de fostii detinuti politic Zahu Pana (st) si Grigore Caraza impreuna cu Liviu Butura (dr) si alti prieteni

În exil, Părintele şi-a continuat lupta anticomunistă fiind respectat în mod deosebit de Casa Albă (foto cu preşedintele George Bush şi soţia sa, Barbara).

parintele-calciu-cu-george-bush-si-barbara-bush

Foto: Casa Alba

După 1989, Părintele Gheorghe, fiul unei familii de 11 copii din Mahmudia, a revenit în ţară adeseori, devenind şi pentru noua generaţie post-decembristă un model de luptător pentru adevăr şi credinţă. În 2001 a lansat la Patriarhie, împreună cu vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, volumul său de referinţă “Războiul întru cuvânt” (foto).

patriarhul-teoctist-si-parintele-gheorghe-calciu-la-patriarhie-31-10-2001-lansarerazboiul-intru-cuvant

Foto: Agerpres

După suferinţa care l-a dus în lumea Drepţilor, în 2006, Patriarhul Teoctist a susţinut slujba de prohodire la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, de pe treptele căreia mărturisitorul a propăvaduit Cele 7 Cuvinte către Tineri, Părintele Gheorghe Calciu fiind înmormântat, conform voinţei sale testamentare, la Mănăstirea Petru Vodă a Părintele Justin Pârvu (foto).

Foto: Agerpres

Foto: Agerpres

Mai jos, documentele în facsimil, în care se arată că situaţia Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa se afla în atenţia ministerului american încă de la arestarea sa, în 1979, urmate de emoţionante evocări din Evenimentul Zilei, Washington Post şi The Guardian, articole omagiale care relevă uriaşa personalitate a luptătorului anticomunist pentru fosta lume liberă. Interesant de observat că unul dintre răspunsurile Departamentului de Stat rămâne şi astăzi secretizat.

Cele 7 Cuvinte ale Părintelui Calciu, ce au dus la rearestarea sa, le puteţi citi la Ziaristi Online

Despre lucrarea Părintelui-martir Gheorghe Calciu citiţi un Epitaf de la Mănăstirea Petru Vodă

Confesiunea unui fiu duhovnicesc, “golan” al Pieţei Universităţii 1990, despre viaţa din Statele Unite şi ultimele sale clipe: Sorin Drăgan

parintele-gheorghe-calciu-us-dept-of-states-june-1981-senator-bennett-johnston-1

parintele-gheorghe-calciu-us-dept-of-states-1981-senator-bennett-johnston-2

parintele-gheorghe-calciu-us-dept-of-states-senator-chris-dodd-sept-1981 Sursa: Ziaristi Online

Washington Post: Anti-Communist Priest Gheorghe Calciu-Dumitreasa

By Patricia Sullivan
Washington Post Staff Writer
Sunday, November 26, 2006

parintele-gheorghe-calciu-arestat-si-eliberat

The Rev. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, 80, an anti-communist Romanian Orthodox priest who was imprisoned for 21 years in his homeland, died of pancreatic cancer Nov. 21 at Inova Fairfax Hospital.

Father Calciu, a priest at the Holy Cross Romanian Orthodox Church near Baileys Crossroads since 1989, was a hero to his religious brethren and to anti-communists around the world for standing up for his beliefs despite long prison terms, torture and death threats. He was released from prison after supporters, including then-President Ronald Reagan and Vice President George H.W. Bush, pressured Romanian dictator Nicolae Ceausescu. Father Calciu was forced into exile in 1985 and had lived in Northern Virginia since.

Father Calciu (pronounced Cul-chew), who in the mid-1980s preached on the Voice of America and Radio Free Europe, returned to Romania in 1990 to celebrate a Mass in Bucharest’s central University Square, despite being followed by the government’s security police.

He was first imprisoned for making speeches against the imposition of Communist rule in 1948, when he was a 21-year-old medical student from Mahmudia, Tulcea, Romania.

“We protested atheism, the collectivization of the means of production, destruction of the intelligentsia and the bourgeoisie,” he told The Washington Post in 1989. “The Communists did not support this, and I was put in prison for 16 years.”

In that confinement, he came to admire the priests who were also jailed, and his faith grew. Released during a general amnesty, he was forbidden from studying theology. So he studied French for four years, then secretly arranged to study for the ministry with the consent of Justinian, the patriarch of the Romanian Orthodox Church.

His clandestine faith was discovered by secret police in 1972. To save his life, Justinian appointed him professor of French and the New Testament at the Orthodox Seminary in Bucharest. He was ordained that year. For the next five years, Ceausescu’s government tolerated his anti-Marxist sermons. But after Justinian’s death in 1977 and the appointment of a hard-line church patriarch, conditions worsened.

Father Calciu announced plans to give a series of seven Wednesday sermons in the winter of 1978. The sermons attacked Ceausescu’s persecution of religion; after the third, he was thrown out of the church. He then preached on the church steps. The government closed the gates to the seminary, but the faithful climbed over the seminary walls to hear him. The new patriarch expelled the dissident priest, and, deprived of the church’s protection, he was arrested.

Prison the second time was much worse. “Ceausescu saw me as his personal enemy,” Father Calciu said. “For this he applied to me special methods of torture.”

When he did not break, the government decided to have him killed by two cellmates, convicted murderers who had been promised leniency if they would kill him. He was made to stand in a corner of the cell and not allowed to eat, drink, speak or relieve himself without permission, and he was often beaten.

After three weeks, the other two prisoners were summoned by the head of the secret police. When they returned, Father Calciu said, his tormentors were subdued. Taken to a small prison yard, his cellmates told him to stand in one corner while they conferred. Ready to die, Father Calciu confessed his sins and prayed for his family. Fifteen minutes later, the men approached him.

“And the youngest one said, ‘Father,’ — and that was the first time they called me Father — ‘we have decided not to kill you.’ ”

That Sunday, he asked their permission to celebrate Mass. He was making preparations and turned to see the two criminals kneeling on the cold concrete floor.

Throughout Father Calciu’s imprisonment, the Reagan administration lobbied Ceausescu for his release. In August 1983, those efforts, and the dictator’s fear that the United States would rescind its most-favored-nation trading status, led to the priest’s release.

The secret police told him that he was being transferred to a special prison where he would die in anonymity. But the next day, he was released.

Father Calciu spent the next two years under house arrest before Ceausescu sent him into exile in the United States in 1985 with his wife, Adriana Calciu, and son, Andrei Calciu, both now of Burke. A grandson also survives.

The 1989 Post article described Father Calciu’s face “pink as a child’s and his eyes are an unclouded blue. Something in his gaze suggests the triumph of joy over anguish.”

“From the beginning of my time here, I decided to tell the truth, to awaken the conscience of the Western people who thought Ceausescu was like a maverick from Communism,” he said. “He was a big criminal and I knew it.”

In Washington, he led demonstrations and lobbied Congress in addition to preaching radio sermons, still vocal in his criticism of atheism in Romania’s government. The FBI told him in 1989 that Ceausescu had dispatched assassins who were looking for him. He hid in rural Pennsylvania for a short time, returning each weekend to celebrate Mass at Holy Cross parish. But he said he had already survived two attempts on his life by poisoning and finally shrugged off the threat. He was the pastor of Holy Cross at the time of his death.

Although the priest originally wanted to return to Romania to live, he ultimately decided that his calling was in Virginia, building the church and alerting the world to the situation in his homeland. Hundreds of people greeted him every time he returned for a visit. He will be buried in Romania.

The Guardian: Father Gheorghe Calciu-Dumitreasa – Fearless Romanian cleric defiant in the face of oppression

He could look back on 11 years of study, semi-secret ordination and teaching at the Bucharest theological seminary, preceded by 16 years of deprivation, barely surviving a succession of brutal communist prisons. He also knew he faced a further 10-year sentence for sharpening the social conscience of his students and confirming their moral obligation to stand firm against state atheism. Now Father Calciu, as he was universally known, has died, aged 80.

He was born in the beautiful, remote wilderness of the Danube delta, one of 11 children – and the only one to go to school. He came under the influence of a saintly priest, whose moral precepts weighed strongly when he started at medical school and found himself in an aggressively secular environment. Meeting a Russian monk, a fugitive from communist oppression, strengthened his resolve to quit his studies.

In 1948, the Romanian regime imprisoned Calciu without trial for 14 years for “betraying his education”. He attributed his survival to God’s power, and vowed to train for the priesthood. Since this was not open to him as a former political prisoner, he took a French degree, and quietly instilled Christian values in the pupils at the high school where he taught. Patriarch Justinian invited him to teach French at the Bucharest seminary, and after secretly studying for the priesthood he was ordained in 1973.

His Lenten sermons of 1978, Seven Words to Young People, attracted massive interest, and attention from the Securitate, the Romanian secret police. He addressed those “whose souls have been damaged by a materialistic philosophy and a total lack of spiritual endeavour”. He also publicly called on the Romanian dictator Nicolae Ceaucescu to reverse his policy of destroying Bucharest’s historic churches to make way for his monstrous palace.

The next Patriarch, Justin, oversaw Calciu’s betrayal by the church and called on him to “repent”. Refusing to do so left him facing jail again, this time on a charge of subversion. The World Council of Churches – unusually – defended him. The general secretary, Philip Potter, received a letter written by Bishop Roman on behalf of the Patriarch, alleging that “ever since he was a schoolboy [Calciu] was under the baneful influence of a fascist organisation … The daily evening spiritual meditations, held by the professors o f the seminary for the pupils, have been transformed [by him into] political fascist speeches and slander against the church hierarchy.” There were three pages of such libel.

Following an appeal by Archbishop Robert Runcie in 1983 and US demands the following year, Calciu was released from prison, but only into house arrest and with the indignity of being defrocked by his church. After finally being freed in 1985, he settled in Ohio for three years, travelling extensively and visiting this country twice. A two-week speaking tour in May 1986, accompanied by his wife Adriana, culminated in a visit to Keston College, Oxfordshire, a research institute which had extensively published information about him during the previous 10 years.

Everywhere, his sincerity and continuing devotion to the youth of Romania made a stunning impression. He said he considered all his life from the day of his first arrest to be a gift from God, because, by all logic, he should have perished – and, indeed, at times his suffering had been so great that he had prayed for death. His delivery left him fearless.

In his last years, Calciu revisited Romania several times and met many of those whom he had influenced. The Romanian Orthodox Church in the US never recognised his defrocking, and in 1989 invited him to take charge of the Holy Cross Church at Alexandria, Virginia, where he lived out his last years in dedicated parish ministry.

· Gheorghe Calciu-Dumitreasa, priest, born November 23 1925; died November 21 2006

EvZ: SFÂNT! L-a îngrozit pe Ceaușescu și a fost primit de Reagan și Bush la Casa Albă

de Adrian Pătruşcă | vineri, 21 noiembrie 2014

parintele-gheorghe-calciu-marturisitorii-ro

Acum 8 ani (azi 10 – n.red), pe 21 noiembrie 2006, murea la Washington una dintre cele mai luminoase figuri ale Ortodoxiei românești. A pătimit 21 de ani în temnițele comuniste, parcurgând calea de la infernul reeducării de la Pitești la pocăință și apoi la sfințenie.

Despre perioada de cădere a tânărului legionar, distrus de sinistrul experiment KGB numit „Reeducare”, își amintește Dumitru Bacu:

„Dintre reeducaţii din celulă, cel mai periculos pe vremea aceea era un fost student în medicină, Calciu Gheorghe, poreclit „eminenţa cenuşie” a directorului Goiciu; Calciu era unul dintre cei mai devotaţi informatori pe care i-a dat reeducarea şi care a luat oarecum locul lui Ţurcanu.”

Ce minune s-a întâmplat cu sufletul lui de a reușit să iasă din prăpastie? Însuși Părintele avea să povestească smerit chinul urcușului său spre lumină:

”Refacerea mea a fost mult mai grea decât a altora, pentru că ruptura mea a fost mai mare. Eram un tânăr destul de naiv, un copil de țăran cu o credință puternică, cu o mare încredere în oameni. Eram foarte simpatizat. Chiar după ce am căzut se spunea despre mine “îngerul căzut cu ochii albaștri“, pentru că toată lumea m-a socotit ca pe un înger. Acum eram un înger căzut. Și suferința mea a fost așa de dură și ruptura mea a fost așa de totală, încât eu mi-am revenit mult mai greu.”

Dar, odată ajuns în lumină, ce explozie! Ce sfințenie copleșitoare!

Virgil Ierunca, în Fenomenul Pitești, notează despre Calciu un fapt cutremurător:

„N-a fost condamnat la moarte (sau i s-a comutat) şi a fost trimis după procesul său – separat de al lui Ţurcanu şi al lotului său – la secţia de exterminare de la Jilava, faimoasa cameră 53, unde a dovedit că se schimbase integral. S-a purtat, aveau să spună apoi colegii săi de celulă, ca un sfânt cu ei, mergînd până la sacrificiu. În cursul unei epidemii de dezinterie, şi-a tăiat venele pentru a da celor bolnavi să bea sânge. Când a ieşit din închisoare era profund religios, s-a înscris la teologie şi a ajuns profesor la Seminarul teologic. Predicile pe care le ţinea erau ascultate nu numai de studenţii săi, ci şi de studenţi de la ştiinţele exacte. În 1977, a fost dat afară din postul său de profesor, supravegheat, ameninţat, şantajat ca să se liniştească. Nu s-a liniştit. Ajutat de un grup de credincioşi ce se reuniseră pentru a-l apăra şi a scrie Patriarhului, Calciu n-a cedat. A fost din nou arestat la 10 martie 1979, condamnat la zece ani închisoare, comutaţi în şapte ani şi jumătate, şi supus unui regim de exterminare în închisoarea de la Aiud.”

Dan Lucinescu, un fost coleg de detenție de la Pitești, își amintește o altă întâmplare cu Gheorghe Calciu:

„Când, în urma unor crunte presiuni fizice a fost îndemnat să lovească un coleg de al lui, a căzut în genunchi în poziție de rugăciune și din ochii suferinzi, de căprioară rănită, începură să-i curgă lacrimi, iar din răni sânge”.

Dar poate cele mai roditoare fapte ale lui Gheorghe Calciu-Dumitreasa sunt cele „Șapte cuvinte către tineri”, pe care le-a rostit în Postul Paștilor din 1978, într-o perioadă în care Lagărul comunist începuse să fiarbă: Carta 77 în Cehoslovacia, Lech Walessa în Polonia sau Mișcarea Goma în România. Ceaușescu nu putea suporta așa ceva. Pentru curajul său de a rosti asemenea predici de la amvonul bisericii Mănăstirii Radu Vodă din București, Părintele Calciu avea să fie amenințat, șicanat, anchetat și apoi arestat și condamnat la 10 ani de închisoare.

Până la urmă, vor fi  „doar” 5 ani și jumătate, petrecuți în clinica de pshiatrie de la Jilava și în închisoarea de la Aiud. În fața valurilor de protest din Occident, grație mai ales intelectualilor români din exil (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Paul Goma), în vara lui 1984 este eliberat, iar în anul următor este forțat să părăsească țara, în ciuda opoziției sale.

Se stabilește cu familia sa în Statele Unite, unde devine un adevărat focar de ortodoxie. La Biserica Sfânta Cruce din Cleveland, unde slujea, veneau puhoi de oameni. Sub influența sa luminoasă, mulți s-au creștinat sau au trecut la ortodoxie. Este primit la Casa Albă cu toate onorurile de către Ronald Reagan și George Bush.

După 1989 și până la moartea sa în 2006, vine anual în țară, unde ține conferințe sau își vizitează prietenii vechi: Justin Pârvu, Bartolomeu Anania, vechii colegi de temniță. Este îngropat la Mănăstirea Petru Vodă, alături de Radu Gyr.

Pentru a vă face o idee despre farmecul Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, reproducem mai jos, Primul cuvânt către tineri. Din păcate, litera scrisă, oricât de măiastră este, abia poate descrie magnetismul cuvântului GRĂIT al Părintelui. Un răspuns de dincolo de mormânt pentru toți cei care vor să blocheze accesul tinerilor la Hristos.

 CHEMARE

Parintele_Gheorghe_Calciu_impreuna_cu_studenti_la_Radu_Voda_1976

„Cuvântul cel dintâi l-am făcut, o, Teofile,
despre toate cele pe care a început Iisus a le face și a le învăța”
(Fapte 1, 1)

A venit acum vremea, tinere, să auzi un glas care te cheamă. Un glas pe care nu l-ai mai auzit; sau poate da, dar pe care nu l-ai înțteles și nu l-ai ascultat. Este glasul lui Iisus! Nu tresări, nu te mira, nu zâmbi neîncrezător, tânărul meu prieten! Glasul care te cheamă nu este al unui mort, ci al unui înviat. El nu te strigă din istorie, ci din adâncul propriei tale ființe. Cuvintele acestea, rostite și scrise aici, sunt din străfundurile tale, pe care nu ți le cunoști. Ți-a fost poate rușine sau teamă să cobori în adâncul tău și să le descoperi. Ai crezut că în tine zace o fiară, un mormânt al instinctelor din care se ridică strigoii înspăimântători ai patimilor, și nu ți-ai văzut fața de înger, căci tu înger ești. Dacă nu ți-a spus-o nimeni până acum, ți-o spune Iisus, și mărturia lui este adevărată, căci nimeni nu L-a dovedit vreodatăa de minciună.

Ce știi tu despre Biserica lui Hristos? Dacă tot ceea ce știi se reduce la Giordano Bruno, despre care ți s-a vorbit la educația așa-zis „ateist-științifică”, ai fost privat în mod neomenos de lumina adevăratei culturi, de strălucirea spiritualității, care este garanția libertății tale de om. Unde ai auzit, prietene, cuvintele acestea: „Iubiți pe vrăjmasii voștri, binecuvântați pe cei ce vă bleastămă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc”? Dacă nu le-ai auzit niciodată, cine și cu ce drept ți le-a interzis? Cine ți-a interzis să știi că exista o cale mai bună, mai dreaptă și mai simplă decât cea pe care rătăcești orbecăind acum? Cine ți-a pus vălul peste ochi, ca să nu poți vedea lumina cea minunată a dragostei propovăduite și trăite de Iisus pâna la ultimele ei consecințe?

Te văd pe stradă, prietene, tânar și frumos, și deodată, totul se schimbă în tine, fața ta se schimonosește, instinctele îți răbufnesc în afară, răvășindu-ți ființa ca o dezlănțuire de stihii, și devii violent… De unde ai învățat violența, tinere? De la cine? Ți-am văzut mama blânda și cu ochii în lacrimi, ți-am văzut tatăl cu fața împietrită de durere – și am știut ca nu de la ei ai învățat-o… Atunci, de unde? Pleacă-ți urechea și ascultă chemarea lui Iisus, chemarea Bisericii Lui. Afară, pentru violența ta nesăbuită, te așteaptă tribunalele și închisoarea, unde sufletul tău poate fi iremediabil ucis. Te-am văzut cu durere înaintea tribunalelor, unde faptele tale căpătau dimensiuni de oroare. Te-am văzut speriat, sau cinic, sau bravând – și toate aceste atitudini ale tale îmi arătau cât de aproape de marginea prăpastiei te aflai; și m-am întrebat, încă o dată, cine este vinovat pentru căderea ta.

Vino la Biserica lui Hristos! Numai aici vei găsi consolare pentru ființa ta răvășită, numai în ea vei afla certitudinea; fiindcă numai în Biserică vei auzi glasul lui Iisus spunându-ți cu blandete: „Fiule, iertate îți sunt ție greșelile tale, pentru că mult ai suferit. Iată, te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greșesti”… Nimeni nu ți-a scris vreodată cuvintele acestea, dar acum le auzi. Ți s-a vorbit de ura de clasă, de ura politică, de ură și mereu de ură.

Cuvântul „iubire” ți-a sunat străin, dar acum Biserica lui Hristos îți arată o cale mai bună, o cale a dragostei. Ai fost până acum sclavul instinctelor tale, trupul tău a fost un simplu instrument prin care ele s-au exteriorizat. Și acum poți să auzi acest glas al lui Iisus, Care grăieste prin gura Apostolului Său: „Au nu știi că tu ești templul lui Dumnezeu, ca în tine locuiește Duhul lui Dumnezeu?.

Ți s-a spus că descinzi din maimuță, că esti o fiară care trebuie dresată, iar acum afli un lucru uluitor: tu ești templul lui Dumnezeu, în tine sălășluiește Duhul lui Dumnezeu! Ești rechemat, tinere, la demnitatea ta de om metafizic; ești ridicat de acolo de unde educația greșită te-a coborât din sacrul oficiu, de a fi temple în care să locuiască Dumnezeu. Noi te chemăm la puritate. Dacă nu ai uitat cuvântul „inocență”, dacă au mai rămas zone de copilărie neîntinată în tine, nu vei rezista acestei chemări.

Vino în Biserica lui Hristos! Vino să înveți ce este inocența și puritatea, ce este blândețea și ce este iubirea. Vei afla care este rostul tău în lume, care este scopul existenței noastre. Spre stupoarea ta, vei afla că viața noastră nu sfârșește în moarte, ci in înviere; că existența noastră este spre Hristos și că lumea nu este doar un moment gol, în care să stăpânească neantul. Vei avea o nădejde și nădejdea te va face tare. Vei avea o credință si credința te va mântui. Vei avea o dragoste și dragostea te va face bun.

Aceasta este, tânărul meu prieten, cel dintâi cuvânt pe care Iisus ți-l adresează prin tumultul lumii, prin desișul patimilor cu care nimeni niciodată nu te-a învățat să te lupți, prin transparența viselor tale de inocență, care te mai bântuie din când în când. Iisus te căuta, Iisus te-a aflat!

Video:

Mai multe foto şi video la MĂRTURISITORII.RO

Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa

Print Friendly, PDF & Email

3 comments

  1. Pingback: Părintele Gheorghe Calciu la ZIUA: “Deasupra tuturor domneşte însă bucuria, bucuria credinţei în Mântuitor”. Interviu cu Victor Roncea | Victor Roncea Blog

  2. Pingback: „Neînfricatul preot român” Gheorghe Calciu – Washington Post şi Guardian despre eroul anticomunist la plecarea sa la Domnul (+21 noiembrie 2006). DOCUMENTE: Telegramele secrete ale Departamentul de Stat al SUA – Presa Ortodoxă

  3. Pingback: "Neînfricatul preot român" Gheorghe Calciu - Washington Post şi Guardian despre eroul anticomunist la plecarea sa la Domnul (+21 noiembrie 2006). DOCUMENTE: Telegramele secrete ale Departamentul de Stat al SUA - MĂRTURISITORII

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.