În rând cu Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Asociaţia 15 Noiembrie 1987 solicită, într-o scrisoare deschisă, Societăţii Timişoara să retragă premiul “Speranţa” acordat procurorului general Augustin Lazăr, pe care-l acuză de poliţie politică şi îl cataloghează drept “un procuror de tip comunist, implicat în acţiuni represive”, transmite agenția Mediafax, citată și de EvZ.  UPDATE: Vicepreşedintele Societăţii Timişoara, GDS-ista Brânduşa Armanca, a declarat sâmbătă că nu îi va fi retras premiul „Speranţa” procurorului general Augustin Lazăr, aşa cum a solicitat Asociaţia 15 Noiembrie 1987 într-o scrisoare deschisă. Practic, în timp ce autenticii luptători anticomuniși cer demisia șefului Comisiei de torționari care a prelungit calvarul dizidentului Iulius Filip încă doi ani, Brândușa Armanca, cea care o apostrofa pe Doina Cornea în revista 22 a GDS, obligă Societatea Timișoara să încălce Proclamația de la Timișoara pentru procurorul comunist Augustin Lazăr. Ridicol, Augustin Lazăr a primit de la filiala GDS de la Timișoara premiul “Speranța” iar dizidentul anticomunist Iulius Filip a fost arestat, închis și torturat de acoliții lui Lazăr pentru poezia sa “Vis și speranță”.

Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, Octav Bjoza, i-a cerut încă de marți seară demisia de onoare procurorului general Augustin Lazăr, în urma informațiilor privind refuzul de eliberare condiționată a disidentului anticomunist Iulius Filip. Lazăr nu și-a cerut scuze nici până azi.

Octav Bjoza a precizat că dacă documentele sunt adevărate, Augustin Lazăr trebuie să-și ceară scuze față de Iuliul Filip sau chiar demisia de onoare.

„În ceea ce-l privește pe colegul nostru Iulius Filip el a dat dovadă de un foarte-foarte mare curaj luând atitudine atunci când foarte mulți erau foarte resemnați și acceptau acea situație. Ne aflam la începutul anilor ’80 când în România începuse deja foamea odată cu construirea Palatului Poporului, cum i se spunea.

Filip a dovadă de foarte mult curaj, a adresat scrisori conducerii superioare de partid, a reușit să strecoare corespondențe către liderii Solidarității din Polonia. A fost un foarte mare risc. De un astfel de curaj foarte puțini cred că mai erau capabili în acei ani. Dacă ceea ce s-a găsit în documente, în dosare este adevărat noi nu putem fi decât de partea lui Iulius Filip. (…) Dacă documentele precizează că este vorba despre Augustin Lazăr atunci fapta este reprobabilă și trebuie măcar să-și ceară scuze față de Iulius Filip, dacă nu chiar mai mult de atât. Dar de demisie de onoare în România nu poate fi vorba.

Nu există nicio acceptare, iertare din partea noastră – am iertat prea multe. În eventualitatea în care este vorba despre acest domn Lazăr cu toată reținerea, pentru că avem alegeri iar noi, asociația în ansamblul ei, nu ne aliniem de partea vreunui partid, atunci cred că ar fi trebuit ca domnia sa să-și fi dat demisia”, a declarat Octav Bjoza, citat de EvZ.

Ceea ce particularizează însă de la bun început demersurile Societăţii Timişoara sînt obiectivele dumneavoastră, şi anume ”promovarea principiilor cuprinse în Proclamaţia de la Timişoara din 11 martie 1990”, cu precădere a ”Punctului 8” al Proclamaţiei, cu care ”Societatea Timişoara” se confundă practic, arătînd că ”rămîne fidelă principiilor acestuia”, cu o intransigenţă care v-a caracterizat întreaga activitate de pînă acum”, se arată în scrisoarea deschisă adresată membrilor Societăţii Timişoara, semnată de preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987”, Marius Boeriu, vicepreşedintele Dănuţ Iacob şi de Lucia Hossu Longin, realizator TV, autoarea serialului ”Memorialul Durerii.

Reprezentanţii Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 arată că membrii “Societăţii Timişoara” s-au manifestat, de-a lungul istoriei, drept apărători constanţi ai poziţiilor anticomuniste, promotori ai reformei morale a societăţii româneşti.

“Acesta este şi temeiul solicitării noastre, de a vă cere să retrageţi premiul ”Speranţa”, pe care l-aţi acordat recent Procurorului General al României, domnul Augustin Lazăr. Am crezut şi credem cu tărie, ca şi dumneavoastră, că România ar fi avut o cu totul altă soartă, dacă în politica românească s-ar fi aplicat prevederile lustraţiei.

Viaţa politică românească nu ar fi fost atît de contaminată de foştii activişti ai partidului comunist, care au construt o ”democraţie originală”, bazată pe păstrarea şi promovarea în funcţii a celor care au făcut parte din sistemul de represiune, de la securişti şi magistraţii obedienţi poliţiei politice, la informatorii şi ”tehnocraţii” regimului comunist. Din păcate, toate demersurile dumneavoastră, de susţinere a Legii lustraţiei au fost sortite eşecului, tocmai pentru că magistraţii Curţii Constituţionale au desfiinţat-o imediat după adoptarea ei, în 2010. Ar fi fost, foarte probabil, unii dintre ei lustrabili. Ceea ce a demostrat încă o dată capacitatea de supravieţuire şi adaptare a fostelor structuri comuniste şi a moştenitorilor lor”, potrivit sursei citate.

“A respins de două ori cererile de eiberare condiţionată a disidentului român Iulius Filip”

Asociaţia 15 Noiembrie 1987 transmite că a aflat cu stupefacţie, la o zi după acordarea premiului ”Speranţa” procurorului general Augustin Lazăr, că şi acesta este un magistrat din aceeaşi categorie a lustrabililor, “un procuror de tip comunist, implicat în acţiuni represive”.

“A respins de două ori cererile de eiberare condiţionată a disidentului român Iulius Filip. Domnul Filip fusese condamnat pentru transmiterea unui mesaj către congresul de înfiinţare a ”Solidarităţii” poloneze, care a făcut atunci, în 1981, ocolul lumii şi a arătat că în România demnitatea nu a murit. Pentru curajul său de a fi salutat înfiinţarea ”Solidarităţii” a fost decorat, după căderea comunismului, personal de preşedintele Poloniei, Lech Walensa. Aflat însă în anii ’80 în penitenciarul Aiud, condamnat pentru actul său de curaj, lui Iulius Filip i-a fost refuzată atît în 1985, cît şi în 1986 eliberarea condiţionată chiar de către procurorul Augustin Lazăr, pe atunci un executat al ordinelor Securităţii, care îl consindera pe dizidentul roman drept un ”anticomunist nereeducabil””, se mai arată în scrisoare.

Reprezentanţii Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 cataloghează acţiunea de atunci a actualului procuror general Augustin Lazăr ca fiind neîndoielnic, în mod direct şi nemijlocit una de poliţie politică, incompatibilă cu principiile “Societăţii Timişoara”.

“Înţelegem că i-aţi acordat Premiul ”Speranţa” lui Augustin Lazăr fără a cunoaşte trecutul său întunecat (aşa cum a făcut cu Iulius Filip, poate că a procedat şi cu alţi dizidenţi anticomunişti, încarceraţi pe atunci la Aiud). Acesta este şi temeiul solicitării noastre, care nu priveşte doar retragerea unei distincţii acordate unei persoane, ci respectarea propriilor dumneavoastră principii, care vă definesc activitatea şi vă caracterizează propria istorie instituţională. De aceea, în numele crezului nostru comun în valorile democraţiei şi ale bunului simţ, sperăm că vă veţi respecta principiile, dovedind că ”Punctul 8” de la Timişoara nu a murit, ca spirit al unei reformei morale a societăţii româneşti. Sînteţi primii datori să îndepliniţi aceste norme de moralitate. Sperăm că, respectîndu-vă Statutul, care îşi are rădăcinile în ”Proclamaţia de la Timişoara”, veţi retrage neîntîrziat premiul ”Speranţa”, care nu poate onora un fost procuror care s-a dovedit unealtă obedientă a Securităţii”, potrivit sursei citate.

În finalul scrisorii, reprezentanţii Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 le cer membrilor “Societăţii Timişoara” să reflecteze la personalităţile ilustre cărora le-au fost acordate premiul ”Speranţa” de-a lungul anilor.

“Ne gîndim la Majestatea Sa Regele Mihai, la Seniorul Corneliu Coposu, la Monica Lovinescu. Credeţi că ar fi acceptat să le fie alăturat numele lor, cu cel al unui procuror comunist?”, se arată în finalul textului.

Scrisoarea este semnată de către preşedintele ”Asociaţiei 15 Noiembrie 1987”, Marius Boeriu, vicepreşedintele Dănuţ Iacob, dar şi de către Lucia Hossu Longin, realizator TV, autoarea serialului ”Memorialul Durerii”, în care apare şi disidentul Iulius Filip.

Preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987: Lazăr nu avea cum să nu-l cunoască pe Iulius Filip

Preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, Marius Boeriu, a declarat, sâmbătă, pentru MEDIAFAX, că procurorul general Augustin Lazăr nu avea cum să nu-l cunoască pe disidentul anticomunist Iulius Filip, pentru că cei care se revoltau împotriva regimului “puteau fi număraţi pe o mână”.

Preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, Marius Boeriu, a declarat, sâmbătă, corespondentului MEDIAFAX, că membrii acesteia îl cunosc personal pe disidentul anticomunist Iulius Filip şi tocmai de aceea au redactat o scrisoare deschisă adresată Societăţii Timişoara, pentru a-şi arăta solidaritatea.

„Noi, cei de la Asociaţia 15 Noiembrie 1987, îl cunoaştem personal pe Iulius Fillip şi având în vedere relaţia foarte bună din cursul anilor, a fost deţinut politic, este amicul Asociaţiei 15 Noiembrie 1987, noi suntem solidari cu dânsul. Dacă dânsul a păţit ceea ce a păţit, noi ne solidarizăm cu Iulius Filip. Societatea Timişoara se remarcă cu celebrul «Punct 8 de la Timişoara», iar ei au acordat premii unor personalităţi importante ale societăţii civile, printre care trebuie să-l reamintim pe Regele Mihai. Nu cred că este îndreptăţit Augustin Lazăr să stea alături de Regele Mihai, plus că a făcut parte din vechiul sistem”, a afirmat Marius Boeriu.

De asemenea, preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 a declarat că procurorul general Augustin Lazăr „nu avea cum să nu-l cunoască” pe Iulius Filip, în condiţiile în care persoanele care se revoltau împotriva regimului comunist puteau fi numărate pe degetele de la o mână.

„Domnul Augustin Lazăr declară că nu-l cunoaşte pe domnul Iulius Filip. Credeţi-mă că nu avea cum, mai ales în funcţia dânsului, nu avea cum să nu-l cunoască, să nu uităm că totuşi Iulius Filip a primit medalie de la preşedintele polonez, nu avea cum să nu-l cunoască. În perioada când era arestat, deţinuţii politici se puteau număra pe degete, deci nu erau puşcăriaşi de drept comun. Cei care se revoltau împotriva comunisului, credeţi-mă că nu au fost aşa mulţi. Deci, în perioada aceea era Iulius Filip, era Radu Filipescu, deci chiar pe o mână puteam să-i numărăm pe cei care au fost. Acolo nu pot să comentez că are vreo vină Augustin Lazăr, că Securitatea stabilea, nu-i acord nicio vină, dar putea să spună adevărul: «da, ştiam cine este, dar dicta Securitatea» şi era foarte uşor, foarte simplu. Şi noi am fost condamnaţi în 1987, ca urmare a evenimentelor de la Braşov, a fost un proces care nu avea nicio treabă cu procurorii sau judecătorii care au participat atunci la proces, pentru că procesul a fost comandat politic, ei doar au citit nişte foi care le-au fost puse în faţă”, a detaliat Marius Boeriu.

Totodată, preşedintele Asociaţiei 15 Noiembrie 1987 a adăugat că nu crede că Societatea Timişoara îi va retrage premiul „Speranţa”, acordat lui Augustin Lazăr recent şi astfel îşi va pierde din „credibilitate”.

„Nu cred că Societatea Timişoara îi va retrage acest premiu, deşi ar trebui, sigur. Este o treabă destul de delicată la ora actuală. Augustin Lazăr a fost cine a fost, dar noi ca organizaţie susţinem demersurile din justiţie, şi noi cerem libertatea justiţiei. Este delicată, foarte delicată problema. Acest scandal îi pică bine lui Tăriceanu şi lui Dragnea, cred că dau din coadă, pe mine nu mă bucură. Eu sunt pentru justiţie şi pentru fără penali în sistemele de conducere ale ţării. Cred că va fi afectată imaginea Societăţii Timişoara dacă nu retrage premiul, societatea civilă o să intre sub un semn de îndoială, credibilitatea Societăţii Timişoara şi este păcat, pentru că mai aveam un reprezentant al societăţii civile, dar se pare că societatea civilă din România a cam murit”, a precizat Marius Boeriu.

Sursa: Ziaristi Online